III. Batjocoritorii (v. 13)
„Dar alţii îşi băteau joc şi ziceau : „Sunt plini de must !” …”. (Faptele Apostolilor 2 : 13)
Trei observaţii
1. Dispreţuitorii (sunt oamenii care scad în mintea lor valoarea oricărui lucru … dar el rămâne de preţ)
Fapte 13 : 40 – 41 „Astfel, luaţi seama să nu vi se întâmple ce se spune în Proroci :
„Uitaţi-vă, dispreţuitorilor [gr. kataphronētai din kataphroneó „a privi în jos” din kata „în jos” şi phroneó „opinia personală care se manifestă în acțiune” înseamnă „a trata cu dispreț sau desconsiderare … devalorizare; a (se) deprecia (dispreț); a nu lua în considerare”],
miraţi-vă şi
pieriţi ; căci în zilele voastre, am să fac o lucrare pe care n-o veţi crede nicidecum dacă v-ar istorisi-o cineva.”
În II Împăraţi 7 : 1 – 2 pare a fi descrisă exact această categorie de oameni (batjocoritorii) :
„Elisei a zis : „Ascultaţi cuvântul Domnului ! Aşa vorbeşte Domnul : „Mâine, la ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de floare de făină cu un siclu, şi două măsuri de orz, cu un siclu.”
Călăreţul pe braţul căruia se rezema împăratul a răspuns omului lui Dumnezeu : „Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru ?” Şi Elisei a zis : „Vei vedea cu ochii tăi: dar tu nu vei mânca din ele.”
2. Cuvintele batjocoritorilor (dispreţuitorilor)
„ … îşi băteau joc şi ziceau: „Sunt plini de must !” (Fapte 2 : 13) Se ştie că în momentul respectiv ei erau în luna aprilie, iar mustul se făcea abia în septembrie.
Petru însă nu i-a întrebat : „Dar voi de ce sunteţi plini ?” Iar superficialitatea lor de gândire ar fi putut fi scoasă în evidenţă prin evidenţierea manifestărilor supranaturale pe care batjocoritorii s-au făcut că nu le văd şi nu le aud deşi ele au continuat cel puţin până la sfârşitul cuvântării apostolului Petru, deoarece la încheiere el a spus că Isus : „a turnat ce vedeţi şi auziţi”. (Fapte 2 : 33)
3. Pedeapsa batjocoritorilor
Trebuie să nu uităm niciodată că Duhul Sfânt este SFÂNT !
Să ne amintim ce s-a întâmplat cu batjocoritorul de pe vremea lui Elisei (omul cu o poziţie socială peste medie, deasupra plebei cu frică de Dumnezeu)
În II Împăraţi 2 : 17 – 20 scrie că :
„Împăratul încredinţase paza porţii în mâna călăreţului pe braţul căruia se rezemase atunci. Dar călăreţul acesta a fost călcat în picioare de popor la poartă şi a murit, după cuvântul pe care-l rostise omul lui Dumnezeu, când se coborâse împăratul la el.
Omul lui Dumnezeu spusese atunci împăratului : „Mâine, la ceasul acesta, se vor vinde la poarta Samariei două măsuri de orz cu un siclu, şi o măsură de floare de făină, cu un siclu.”
Iar călăreţul răspunsese omului lui Dumnezeu [obrăznicia face parte din caracterul unor astfel de oameni … omul Lui Dumnezeu i s-a adresat împăratului, nu omului respectiv, dar el a vorbit dând un răspuns extrem de batjocoritor, ca al unui om care nu crede că există Dumnezeu] :
„Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru ?” Şi Elisei zisese : „Vei vedea cu ochii tăi ; dar tu nu vei mânca din ele.” În adevăr aşa i s-a şi întâmplat : a fost călcat în picioare la poartă de popor şi a murit”.
Alte exemple … pedepsirea lui :
- Anania şi a Safirei / Fapte 5 : 1 – 11 ;
- Simon / Fapte 8 : 18 – 24 ;
- Elima / Fapte 13 : 8 – 12]
Când nu ştiu ceva întreb. Dar dacă trag concluzii fără a mă informa, înseamnă că sunt răuvoitor.
STUDII ASEMĂNĂTOARE :