Căsătoria este o : „Uniune legală, liber consimţită între un bărbat şi o femeie pentru întemeierea unei familii”.
I. La căsătorie se ajunge prin învoire sau înţelegere reciprocă. Este momentul din care un bărbat şi o femeie decid să mergă împreună, până la sfârşitul vieţii ! Pentru o căsătorie binecuvântată, singura condiţie care trebuie să fie îndeplinită conform Noului Testament, este ca atât tânărul cât şi tânăra să fie credincioşi. Apostolul Pavel spunea : „ … să se mărite cu cine vrea ; numai în Domnul”. (I Corinteni 7 : 39)
II. Căsătoria se menţine tot prin bună învoire. Apostolul Pavel scria în cartea I Corinteni 7 : 5, cum trebuie să se ia deciziile în familie : „ … prin bună învoială”. Dumnezeu spunea prin Isaia, (capitolul 28 : 15) că învoiala este un legământ :
„Pentru că ziceţi : „Noi am făcut un legământ … am făcut o învoială … ”. În limba română a se învoi înseamnă :
A ajunge la o înţelegere, a cădea de acord, a se învoi cu cineva … A se declara de acord cu ceva, a consimţi la ceva … A trăi în bună înţelegere cu cineva, a se înţelege. (Dex)
Înţelegerea este : „Acţiunea de a (se) înţelege şi rezultatul ei … Comuniune de idei, de sentimente ; acord, învoială, învoire”.
III. Ce înseamnă învoire din punct de vedere Biblic ? Dumnezeu îi întreba pe contemporanii lui Amos : „Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi ?” (Amos 3 : 3)
Expresia fără să fie învoiţi nu este chiar uşor de înţeles. Pentru a o explica vom studia şi alte traduceri.
În traducerea Gala Galaction, acelaşi verset este : „Oare pot merge doi laolaltă, fără să se fi înţeles ?”.
În Septuaginta versetul este tradus astfel : „Oare vor umbla doi laolaltă vreodată, dacă nu se cunosc unul pe altul ?”.
La ce se referă versetul din Amos 3 : 3 ?
Prin învoire se înţelege că, la începutul drumului făcut de Israel, din Egipt înspre Canaan, mersul lor pe jos, împreună cu Dumnezeu, a fost posibil datorită faptului că Dumnezeu i-a ales şi le-a fost alături.
Dumnezeu i-a scos din Egipt şi tot EL i-a ajutat în mersul lor prin pustie, până au ajuns la nivelul de trai unde se găseau la momentul respectiv, adică foarte binecuvântaţi !
Pentru evreii din vremea lui Amos, prosperitatea, se părea că este un capăt de drum, în relaţia cu Dumnezeu, deoarece erau realizaţi din punct de vedere material.
În versetul zece, Dumnezeu spunea prin Amos că : „ … îşi îngrămădesc în palate comori” şi nu mai aveau nevoie de Dumnezeu, dar El voia ca această călătorie împreună pe calea vieţii să continue, ca şi până atunci !
Ce înţeles are ebr. nō·w·‘ă·ḏū, (tradus prin învoiţi, de către Cornilescu) ?
Acest cuvânt este folosit numai de două ori în Biblie. Aici în Amos 3 : 3 şi în Psalmul 48 : 4, unde este scris :
„Căci iată că împăraţii se adunaseră : doar au trecut împreună [G.G. „ţinut-au sfat, strânsu-s-au împreună”] … ”.
De cinci ori este folosit, un termen asemănător, ebraicul han·nō·w·‘ā·ḏîm :
- Numeri 14 : 35 „Eu, Domnul, am vorbit ! În adevăr, aşa voi face acestei rele adunări care s-a unit [G.G. „răsculat”] împotriva Mea; vor fi nimiciţi în pustiul acesta şi în el vor muri”.
- Numeri 16 : 11 „De aceea te aduni [G.G. „v-aţi strâns hotărât”] tu şi ceata ta împotriva Domnului !”.
- Numeri 27 : 3 „Tatăl nostru a murit în pustiu ; el nu era în mijlocul cetei celor ce s-au răzvrătit [G.G. „se răzvrătiseră”] împotriva Domnului, în mijlocul cetei lui Core, ci a murit pentru păcatul lui şi n-a avut fii”.
- I Împăraţi 8 : 5 „Împăratul Solomon şi toată adunarea lui Israel chemată [G.G. „adunaţi împreună”] la el au stat înaintea chivotului. Au jertfit oi şi boi, care n-au putut fi nici număraţi, nici socotiţi, din pricina mulţimii lor”.
- II Cronici 5 : 6 „Împăratul Solomon şi toată adunarea lui Israel chemată [G.G. „pe care o poftise”] la el, a stat înaintea chivotului. Au jertfit oi şi boi, care nu se pot nici socoti, nici număra, din pricina mulţimii lor”.
În traducerea latină a Bibliei, (Vulgata), expresia folosită pentru a se învoi este : nisi conuenerit eis, verbul conuenio are următoarele sensuri :
1. „a se întâlni”.
2. „a fi de acord”.
3. „a se hotărî împreună”. (Preluat din Septuaginta, V, Polirom , 209, pp. 129 – 130)
Aceştia sunt cei trei paşi care sunt necesari pentru a conveni asupra a ceva. Aşa trebuie să procedeze orice familie, pentru ca totul să fie bine : se întâlnesc, discută amândoi şi hotărăsc împreună, cu bună învoială ! Dacă totul se face conform voii Lui Dumnezeu, vor avea şi binecuvântarea Divină !
Două exemple de mers împreună, pe acelaşi drum, unul pozitiv şi unul negativ :
- Păstorii care aud Vestea Naşterii. Evanghelistul Luca notează versurile cântate de îngeri : „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” În continuare arată şi cum se învoiesc păstorii, pentru a merge împreună : „După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii :
„Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.” S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi Pruncul culcat în iesle”. (Luca 2 : 14 – 16) - Anania şi Safira. Acest exemplu (negativ) de hotărâre greşită luată în familie, îl găsim în Faptele Apostolilor 5 : 9, unde este descris momentul în care Safira, tocmai îi confirmase apostolului Petru, preţul pământului, pe care îl stabilise mai devreme, (împreună cu Anania), că îl vor declara : „Atunci Petru i-a zis : „Cum de v-aţi înţeles între voi să ispitiţi pe Duhul Domnului ? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor lua şi pe tine”.
În momentul căsătoriei, atunci când vedem doi tineri împreună putem şti că a existat o alegere, şi o învoială dinainte ! Dumnezeu să îi ajute pe toţi cei care au pornit pe acest drum … să meargă până la capăt pentru că EL este Îniţiatorul căsătoriei şi Cel ce ajută omul întotdeauna !
„ … Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ, şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru … ”. (Efeseni 3 : 14 – 16)