Al doilea Urie [2 Samuel 12.9-10, Ieremia 26.16-24]

Al doilea Urie

Pentru ce, dar, ai dispreţuit tu cuvântul Domnului, făcând ce este rău înaintea Lui ? Ai lovit cu sabia pe Urie, hetitul; ai luat de nevastă pe nevasta sa, şi pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon. Acum, niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentru că M-ai dispreţuit şi pentru că ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie, hetitul.” …”. (II Samuel 12 : 9 – 10)

Noi ştim foarte bine despre Urie şi soţia lui Bat-Şeba, dar a existat un al doilea Urie … care a fost omorât tot cu sabia şi tot pe nedrept (fiind un prototip al Domnului Isus).

La un moment dat, Ieremia a fost în pericol de moarte. Erau acolo trei categorii de oameni :

  1. preoţii şi prorocii (care doreau să-l omoare pentru că le-a spus adevărul, a rostit Cuvântul Lui Dumnezeu),
  2. căpeteniile şi tot poporul precum şi
  3. unii dintre bătrânii ţării (au analizat foarte bine situaţia şi l-au scăpat de la moarte).

În Ieremia 26 : 16 – 24 scrie că :

Căpeteniile şi tot poporul au zis preoţilor şi prorocilor : „Omul acesta nu este vinovat de pedeapsa cu moartea; căci ne-a vorbit în Numele Domnului Dumnezeului nostru !”

Şi unii din bătrânii ţării s-au sculat şi au zis întregii adunări a poporului : „Mica din Moreşet prorocea pe vremea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, şi spunea întregului popor al lui Iuda : „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor : „Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre, şi muntele Casei Domnului o înălţime acoperită cu păduri.”

L-a omorât însă oare Ezechia, împăratul lui Iuda, şi tot Iuda ? Nu s-a temut Ezechia de Domnul ? Nu s-a rugat el Domnului ? Şi atunci Domnul S-a căit de răul pe care-l rostise împotriva lor. Şi noi să ne împovărăm sufletul cu o nelegiuire aşa de mare ?”

(A mai fost însă un om care prorocea în Numele Domnului : Urie, fiul lui Şemaia din Chiriat – Iearim. El a prorocit împotriva cetăţii acesteia şi împotriva ţării acesteia tocmai aceleaşi lucruri ca şi Ieremia.

Împăratul Ioiachim, toţi vitejii lui şi toate căpeteniile lui au auzit cuvintele lui, şi împăratul a căutat să-l omoare. Dar Urie, care a fost înştiinţat de lucrul acesta, s-a temut, a fugit şi s-a dus în Egipt.

Împăratul Ioiachim a trimis nişte oameni în Egipt şi anume : pe Elnatan, fiul lui Acbor, şi pe alţii împreună cu el în Egipt. Aceştia au scos din Egipt pe Urie şi l-au adus la împăratul Ioiachim, care l-a omorât cu sabia şi i-a aruncat trupul mort în mormintele copiilor poporului.)

Totuşi mâna lui Ahicam, fiul lui Şafan, a fost cu Ieremia, şi el n-a lăsat să fie dat pe mâna poporului ca să fie omorât”.

Poate fi un studiu de caz pentru situaţiile în care liderii religioşi gândesc şi acţionează greşit, iar Dumnezeu intervine prin oamenii cu experienţă (bătrânii), care analizează precedentele şi vorbesc, nu tac !