89. DU-MĂ PE CALEA VEŞNICIEI !
I Podcast I Pasaj Biblic : Ioan 14 : 21 – 26, Luca 18.18-23 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 30 Martie 2022 I
„Cine are poruncile Mele şi le păzeşte acela Mă iubeşte ; şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.”
Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis : „Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă, şi nu lumii ?”
Drept răspuns, Isus i-a zis : „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.
Cine nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. Şi Cuvântul pe care-l auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-a trimis. V-am spus aceste lucruri cât mai sunt cu voi.
Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu”. (Ioan 14 : 21 – 26)
Poruncile Domnului Isus sunt diferite de poruncile Legii. Atunci când vorbeşte despre Lege, Domnul o aminteşte clar („Legea şi Proorocii”) sau acest lucru se înţelege clar din context.
„Un fruntaş a întrebat pe Isus : „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică ?”
„Pentru ce Mă numeşti bun ?”, i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur : Dumnezeu. Ştii poruncile : „Să nu preacurveşti ; să nu ucizi ; să nu furi ; să nu faci o mărturisire mincinoasă ; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.”
„Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea.”
Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis : „Îţi mai lipseşte un lucru : vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.”
Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot ; căci era foarte bogat”. (Luca 18 : 18 – 23)
Sărăcia asumată ? Domnul Isus ştia ce crede fruntaşul, ştia cum îşi trăieşte viaţa şi cunoştea şi de ce mai are nevoie pentru a fi mântuit ! Practic putem spune că nimic nu îi era (şi nu Îi este) ascuns din viaţa omului. Versetul din Evrei 4 : 12 este cât se poate de real !
Dar după ce a aflat care era voia lui Dumnezeu pentru el s-a putut observa că în privinţa ascultării omul avea o mare problemă. A apărut la suprafaţă conflictul care era în interiorul lui între voia lui Dumnezeu şi voia lui. Îşi dorea să obţină viaţa veşnică … dar nu în felul în care îi cerea Dumnezeu !
Probabil că nu s-a aşteptat la ce i s-a cerut. El a venit la Domnul Isus pentru o confirmare că este pe drumul bun şi poate se aştepta să i se mai ceară încă ceva, dar în mod sigur că nu a crezut că îl aşteaptă o asemenea cerere, care nu prea părea să aibă de-a face cu mântuirea.
De ce ar fi trebuit să renunţe la tot, implicit şi la nivelul lui de trai de până atunci şi să adopte sărăcia, renunţarea, o viaţă în care să ajungă un oarecare după ce a fost un cineva … ?
Era de înţeles întristarea lui. Dar „prin întristarea feţei inima se face mai bună”. Şi Domnul vrea înnoirea interioară, a minţii, a inimii mele.
„Bunule … nimeni nu este bun decât Unul singur : Dumnezeu”.
Doar Domnul Isus putea să facă o astfel de observaţie, fiindcă El îi cunoaşte pe toţi oamenii de pe întreg pământul ! Aceasta arată atotcunoaşterea Lui. Ioan face o simplă observaţie :
„Pe când era Isus în Ierusalim, la praznicul Paştilor, mulţi au crezut în Numele Lui ; căci vedeau semnele pe care le făcea. Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi. Şi n-avea trebuinţă să-I facă cineva mărturisiri despre niciun om, fiindcă El însuşi ştia ce este în om.” (Ioan 2 : 23 – 25)
Nu se încredea în ei pentru că nu meritau încrederea Lui, deşi ei aveau un fel de credinţă, dar Ioan notează foarte clar : „au crezut în Numele Lui” nu în El.
În contextul, celor scrise de Ioan, aceasta înseamnă că ei ÎL cunoşteau pe Domnul ca Doctor. Ştiau şi credeau că EL poate vindeca. A se vedea observaţia pe care ambele surori I-o fac Domnului :
„Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu !” (Ioan 11 : 21, 32)
Avea renumele de Vindecător şi atât. Dar între a crede că că un om poate vindeca şi a crede că este Mântuitor este o foarte mare diferenţă. Pe pământ doctori buni erau mulţi şi pe vremea aceea dar Dumnezeu este Unul Singur ! Domnul Isus ştia acest lucru, de acea poate şi spune aşa : „Unul singur”! Aşa a fost şi aşa a rămas ; trăirea cu Dumnezeu aduce însingurare …
Poruncile Legii, erau mai multe, dar bogatul ca om, a avut probleme în cinci domenii iar acestea erau spuse de către Domnul Isus în altă ordine decât sunt scrise în Exod 20, fiindcă Domnul cunoaştea ceea ce era în om.
Ştia luptele lui interioare iar ordinea spusă de El, poate arăta ordinea priorităţilor din viaţa acelui om. Preacurvia fiind prima problemă cu care a avut de luptat, iar cinstirea părinţilor fiind ultima.
După ce fruntaşul a explicat că a respectat tot ce trebuia, Domnul i-a spus care este porunca Lui, care faţă de poruncile Legii (care erau impuse) era ceva ce ţinea de voinţa lui, iar el a ales … şi a ales greşit !
În Deuteronom 18 : 15, Moise a scris :
„Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine : să ascultaţi de el !”
Iar lucrul acesta a rămas valabil şi pentru noi. Nu este destul să-mi fac liste cu ce am voie şi cu ce nu am voie. Nu este destul să mă îndreptăţesc (în mintea mea înaintea lui Dumnezeu că eu sunt credincios), este suficient să ÎL ascult pe Isus, dar pentru a – L asculta trebuie mai întâi să ÎL aud şi să-mi vorbească şi mie !
Ştiind că şi eu pot avea o părere bună despre mine deşi merg într-o direcţie greşită, să-L rog în încheiere pe Domnul Isus exact cum este scris în Isaia 48 : 17.
„Doamne Isuse care eşti Domnul, Răscumpărătorul meu, Sfântul lui Israel şi Domnul Dumnezeul meu, învăţă-mă şi pe mine ce este de folos şi călăuzeşte-mă pe calea pe care trebuie să merg !
Şi Îţi mulţumesc frumos pentru că m-ai ascultat ! Amin !”
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download