74. MÂNTUIREA ŞI VINDECAREA [Luca 18.35-43]

74. MÂNTUIREA ŞI VINDECAREA

I Podcast I Pasaj Biblic : Luca 18 : 35 – 43 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 15 Martie 2022 I

35 Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lângă drum şi cerşea. 36 Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este. 37. I-au spus : „Trece Isus din Nazaret”. 38 Şi el a strigat :

Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine !” 39 Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă ; dar el ţipa şi mai tare : „Fiul lui David, ai milă de mine !”

40 Isus S-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El ; şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat : 41 „Ce vrei să-ţi fac ?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea.” 42 Şi Isus i-a zis : „Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a mântuit.”

43 Numaidecât, orbul şi-a căpătat vederea şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu”. (Luca 18 : 35 – 43)


I. Isus este Mântuitorul

„ … un orb şedea lângă drum şi cerşea”. Aparent (şi era real) nevoia lui erau banii. Aşa înţelegeau cei care-l priveau. Dar adevărata lui necesitate consta în dorinţa de-a vedea, de-a fi vindecat. Aparenţa era una şi realitatea era alta.

Ziua împlinirii dorinţei, a hrănirii din Pomul de Viaţă era venită dar el nu ştia.

Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este. I-au spus :Trece Isus din Nazaret” (v. 36 – 37).

Nu i-au răspuns : „Trec mai mulţi oameni !În viaţă nu contează miile cât contează Isus. Aparent era o mulţime dar pentru omul doritor Singurul care conta din acea mulţime era Isus.

Şi el a strigat : „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine !” (v. 38) Deşi a fost certat ca să tacă : „ … el ţipa şi mai tare”. (v. 39)

Dacă nu se aude cu strigarea, merge cu ţipătul ! Şi Dumnezeu să-mi dea dorinţa aceasta din inima mea să strig (chiar dacă nu cu voce tare) din tot sufletul meu către Domnul Isus şi EL să aducă mântuirea !


II. Mântuirea sufletului se obţine prin mărturisirea cu gura

Nu este destul să ai nevoia trebuie să foloseşti prilejul pentru a sta cu Isus : „ … ai milă de mine !” (v. 39) Nu Îi dă o listă de fapte bune ca fariseul descris de către Luca, (puţin mai înainte), în [Evanghelia după Luca] capitolul 18 : 11 – 12 :

Fariseul stătea în picioare şi a început să se roage în sine astfel : „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele”.

Orbul I-a spus Domnului Isus exact aceleaşi cuvinte ca vameşul :

„ … ai milă de mine, păcătosul !” (Luca capitolul 18 : 13)

El a făcut tot posibilul pentru a fi vindecat. Nu a ţinut cont de părerile specialiştilor ! Luca a notat că :

Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă ; dar el ţipa şi mai tare : „Fiul lui David, ai milă de mine !” (v. 39).

Limitările fizice ne fac să-L cunoaştem mai bine decât cei ce umblă cu El. Cei ce stau pot obţine ceea ce nu primesc, cei ce doar „umblă cu EL”, cu Isus.

Evanghelistul [Luca] notează că :

Isus S-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El ; şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat : „Ce vrei să-ţi fac ?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea.” Şi Isus i-a zis : „Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a mântuit.” Numaidecât, orbul şi-a căpătat vederea şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu” (v. 40 – 43).

Aşa arată întâmplarea pentru fostul orb, dar cum vedea Domnul Isus acelaşi lucru ?


Isus i-a văzut nevoia şi l-a ajutat imediat.


III. La mântuire orbul a ajuns crezând în Domnul Isus

Domnul Isus nu i-a spus orbului : „Nu am timp !” Nu l-a respins ci s-a oprit şi nu numai că l-a vindecat … dar l-a şi mântuit. „Credinţa ta te-a mântuit”. (v. 42) De fapt orbul a acţionat prin credinţă. Isus a văzut ceea ce ceilalţi nu au văzut : credinţa omului !

Ce har au cei care văd nu numai partea vizibilă cu ochiul liber, având deschişi şi ochii duhovniceşti ! De fapt orbul vedea ceea ce majoritatea nu a văzut : că Isus este Domnul şi Mântuitorul !

El a strigat prin credinţă şi Domnul l-a auzit. Credinţa nu se ia după ce spune unul şi altul. Nu cei mulţi (care-l certau) au avut dreptate ci orbul.


În viaţă contează foarte mult să acţionăm prin credinţă la îndemnul Lui Dumnezeu şi fiind bazaţi pe puterea Duhului Sfânt.


Şi opririle Lui prin care ne face să tragem pe dreapta, din cauza unei nevoi urgente ne apropie de Dumnezeu ! Mai mult a obţinut orbul dintr-o asemenea pagubă decât cei care umblau cu Isus !


Concluzie :

Cel credincios schimbă situaţiile, nu se lasă schimbat de ele. Ceilalţi, care la început l-au certat pentru ceea ce tocmai făcea după aceea L-au lăudat pe Dumnezeu pentru : „cele întâmplate” (Luca 18 : 43).

Aşa este şi azi, uneori trebuie să treci prin împotriviri (neplăceri, opoziţie) pentru ca voia lui Dumnezeu să fie îndeplinită !


În încheiere să ÎL rog şi eu pe Domnul Isus cum scrie în Faptele Apostolilor 3 : 16.

Doamne Isuse cred în Tine şi te rog să mă întăreşti şi pe mine şi să mă vindeci pe deplin. Îţi mulţumesc frumos, Amin !


Podcastul poate fi ascultat aici :