316. ÎNVERȘUNAREA, REFULAREA ȘI CONFRUNTAREA [Geneza 31.36–42 I 2 Corinteni 11.3]

316. ÎNVERȘUNAREA, REFULAREA ȘI CONFRUNTAREA

I Podcast I Pasaje Biblice : Geneza 31 : 36 – 42 I 2 Corinteni 11 : 3 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 12 Noiembrie 2022 I

Deoarece suntem ajunși cu Meditațiile din Cuvânt la Geneza 31, astăzi doar vom aminti alte trei neputințe ale sufletului omenesc și anume : înverșunarea, refularea și confruntarea întârziată.

Amânarea rezolvării problemelor duce la adâncirea conflictelor mocnite. Iar noi avem o mare nevoie de îmbunătățirea relațiilor dintre noi, fie că vorbim de familie, despre vecini sau de Biserică, deoarece se observă foarte clar că se ține distanțarea (despre care s-a tot vorbit timp de doi ani de zile) și chiar nu este în regulă ce se întâmplă !


În Geneza 31 : 36 – 42 este descris momentul în care Iacov a răbufnit și „a scos din el” tot ce avea împotriva lui Laban. A ajuns la momentul în care să spună tot ce gândea.

S-a ajuns la aceasta din cauza înverșunării cu care Laban s-a purtat față de Iacov, care chiar nu înțelegea ce are socrul lui cu el, dar abia după douăzeci de ani, când „s-a umplut paharul”, l-a întrebat :

În fond, ce ai cu mine ?” [Vorbind la modul figurat bineînțeles.]

Și i-a deschis lui Laban ochii ca să vadă câte a făcut pentru el, deși Laban era tot pornit împotriva lui Iacov, în loc de-a-i mulțumi frumos pentru tot sacrificiul lui, pentru toate jertfirea de sine de care a dat dovadă în toți acești ani …


În Geneza 31 : 36 – 42 scrie că :

Iacov s-a mâniat şi a certat pe Laban. A luat din nou cuvântul şi i-a zis : „Care este nelegiuirea mea şi care este păcatul meu de mă urmăreşti cu atâta înverşunare ?

Mi-ai scormonit toate lucrurile, şi ce ai găsit din lucrurile din casa ta ? Scoate-le aici înaintea fraţilor mei şi fraţilor tăi, ca să judece ei între noi amândoi !

Iată, am stat la tine douăzeci de ani ; oile şi caprele nu ţi s-au stârpit şi n-am mâncat berbeci din turma ta. Nu ţi-am adus acasă vite sfâşiate de fiare : eu însumi te-am despăgubit pentru ele ; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua sau ce mi se fura noaptea.

Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig şi-mi fugea somnul de pe ochi. Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fete ale tale şi şase ani pentru turma ta şi de zece ori mi-ai schimbat simbria.

Dacă n-aş fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi osteneala mâinilor mele şi ieri noapte a rostit judecata.” … ”.


Din Biblie înțeleg că trebuie să învăț din greșelile altora, pentru a ști ce să nu fac dar și cum să trăiesc pentru a-I rămâne credincios Lui Dumnezeu !

Accentuăm din nou faptul acesta, deoarece credincioșii nu își permit să facă păcate cu bună știință, dar pot să-și neglijeze anumite slăbiciuni de caracter (termenul Biblic este : „neputințele”, a se vedea Matei 8 : 17), pe care tolerându-le în viața noastră, putem ajunge în final la îndepărtarea de Dumnezeu și de semenii noștri.

Apostolul Pavel a scris :

Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos”. (II Corinteni 11 : 3)

Pentru a ști cum acționează cel rău ne vom reaminti sfatul scris în cântarea scrisă de Asaf (Psalmul 78 : 8) pe care-l putem rezuma astfel : învață din greșelile altora, pentru a ști ce să nu faci și cum să trăiești pentru a-I rămâne credincios Lui Dumnezeu !

Reamintim că în II Corinteni 11 : 3, apostolul Pavel i-a făcut conștienți pe credincioșii din Corint de faptul că Satana se folosește de lucruri foarte mici pentru distrugerea de vieți și la fel cum un șarpe veninos se folosește de-o cantitate foarte mică de venin pentru omorârea prăzii tot așa și cel rău (care este numit „șarpele cel vechi”) se folosește de lucruri foarte mici … iar eu prin neatenția mea îi pot fi de folos celui rău acționând în dezavantajul Lui Dumnezeu !


Să definim cei trei termeni amintiți mai sus și anume înverșunarea, refularea și confruntarea.

Cu referire la înverșunare vom nota ce înseamnă a înverșuna :

(A face să devină sau) a deveni necruțător, neînduplecat. Sinonim: a (se) îndârji. 3 (Despre stări sufletești) A se aprinde. 4 A întărâta pe cineva împotriva altcuiva”. (Micul dicționar academic, ediția a II-a, 2010)


Refularea este definită ca fiind :

A respinge din domeniul conștientului anumite impulsuri, emoții, idei, sentimente, amintiri în dezacord cu conștiința morală”. (DEX, 2009) Și o altă definiție pentru refulare este aceasta :

Respingere din domeniul conștientului în subconștient a unei imagini, dorințe, idei etc.”. (Micul dicționar academic, ediția a II-a, 2010)


Iar a confrunta înseamnă :

A pune în față două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor”. (DEX, 2009)


Scopul prezentului studiu nu este numai acela de-a acumula noi cunoștințe, ci mai ales este de-a medita dacă nu cumva și în viața noastră avem astfel de atitudini, tocmai pentru a le elimina și a ne apropia mai mult de Dumnezeu și implicit de semenii noștri.


În Psalmul 133 : 1 și 3 scrie :

Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună ! … Este ca roua Hermonului care se coboară pe munţii Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viaţa, pentru veşnicie”.


Doamne Isuse, fă ca atunci când frații se adună împreună, prezența Duhului Sfânt să coboare viață din Cer peste toți cei care suntem prezenți și de la fiecare întâlnire a Bisericii să plecăm plini de bucurie ! Așa să dea Dumnezeu ! Amin !


Podcastul poate fi ascultat aici :