310. OMUL AMAR sau TULBURAREA SUFLETEASCĂ [Evrei 12.13-15 I Marcu 2.23 I I Corinteni 8.7–13]

310. OMUL AMAR sau TULBURAREA SUFLETEASCĂ

I Podcast I Pasaje Biblice : Evrei 12 : 13 – 15 I Marcu 2 : 23 I I Corinteni 8 : 7 – 13 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 06 Noiembrie 2022 I

Prin „omul amar” ne referim la credinciosul care din cauza eșecurilor suferite, produce în cei din jurul lui multă tulburare.

Noi știm foarte bine că în viață nu întotdeauna lucrurile merg cum ne dorim noi, iar dacă uneori sunt tulburat sau nemulțumit este bine ca în ziua respectivă (în care totul pare că-mi merge pe dos) să mă abțin în special de la a vorbi deoarece sigur îi voi face să-și piardă liniștea interioară pe cei care mă ascultă.

În Evrei 12 : 15 scrie :

Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva

  1. să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune,
  2. să vă aducă tulburare, şi
  3. mulţi să fie întinaţi de ea”.

Pentru a înțelege mai bine despre ce se vorbește în versetul citat mai sus (și anume Evrei 12 : 15), vom aminti contextul acestui verset :

croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchioapătă să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat.

Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu …”. (Evrei 12 : 13 – 15)

În Evrei 12 : 13, scrie : „croiți cărări drepte [cu picioarele voastre]”. Pare a fi o exprimare greșită, deoarece noi știm că un drum nu se construiește … folosind picioarele ci se face lucrând cu mâinile.

Dar exact același cuvânt (gr. poiein) care este tradus cu „croiți” în traducerea Cornilescu înseamnă „a face” și este folosit în Marcu 2 : 23 unde scrie că :

„S-a întâmplat că într-o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui, pe când mergeau, au început să smulgă spice de grâu”.

Literal scrie că ucenicii :

au început să facă cale smulgând capete de cereale” (cuvântul tradus cu „capete de cereale” se referă la partea superioară a plantei).


A croi cărări drepte înseamnă a fi atent la modul în care umblu, la ceea ce este vizibil pentru cei care vin în urma celui care trece printr-un lan în care nu era nicio cărare.

Din punct de vedere spiritual se referă la modul de comportare al unui credincios care este un model pentru cei care vin în urma mea. Iar modelul poate fi drept sau strâmb (adică bun sau rău) exact cum este expresia : „predică apă dar bea vin”.

Dacă un creștin este un model rău el va atrage și pierderea celor care oricum nu se prea țin de pocăință, ci merg cam șchiopătând. Este exact cum scria apostolul Pavel despre libertatea creștină când se referă la lucrurile care sunt discutabile.

În I Corinteni 8 : 7 – 13 apostolul Pavel a scris :

Dar nu toţi au cunoştinţa aceasta. Ci unii, fiind obişnuiţi până acum cu idolul, mănâncă un lucru ca fiind jertfit unui idol ; şi cugetul lor, care este slab, este întinat.

Dar nu carnea ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu : nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea şi nu pierdem nimic dacă nu mâncăm.

Luaţi seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi. Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoştinţă, că şezi la masă într-un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor ?

Şi astfel, el, care este slab, va pieri din pricina acestei cunoştinţe a ta : el, fratele pentru care a murit Hristos !

Dacă păcătuiţi astfel împotriva fraţilor şi le răniţi cugetul lor slab, păcătuiţi împotriva lui Hristos. De aceea, dacă o mâncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască”.


Se știe că în comerțul de atunci se găsea de vânzare și carne de la templele idolatre, care era mai ieftină decât carnea de pe piață.

Un creștin matur își permitea să cumpere sau să mănânce într-un templu astfel de carne, dar pentru un om care era întors de curând la Dumnezeu, o astfel de carne avea o cu totul altă semnificație (din punct de vedere spiritual). El dacă l-ar fi imitat pe fratele lui care era un creștin matur, ar fi greșit, deoarece conștiința l-ar fi acuzat pentru ceea ce face.


A croi cărări drepte înseamnă exact lucrul acesta. Să fiu un model de integritate și să nu mă compromit cu zona gri a vieții de credință (prin gri înțelegându-se exact lucrurile care sunt destul de discutabile).

Dar mergând pe firul argumentării din Evrei 12 : 13 ajungem la versetul 15 unde scrie :

Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea”.

În Evrei 12 : 13 scrie despre abaterea din cale. Pentru „a se abate” este folosit gr. ektrepó („cuvântul fiind folosit și pentru „o entorsă”, pentru „călcatul strâmb în urma căruia se produce o dislocare”) abaterea însemnând aici practic un accident.

Dar în Evrei 12 : 15, în traducerea Cornilescu este folosit din nou verbul „a se abate” dar de data aceasta cu referire la „abaterea de la Harul Lui Dumnezeu”. Numai că în greacă este folosit un alt cuvânt (hustereó) care înseamnă : „a veni târziu, a fi în urmă”.

Cuvântul era folosit pentru cel care concura, dar nu câștiga nimic ci doar depunea un efort și rămânea cu deziluzia, cu amărăciunea înfrângerii, a pierderii oportunității ceea ce este evident că îl predispunea la comentarii negative, iar un om care îl asculta, rămânea tulburat, din punct de vedere sufletesc.


Doamne Isuse, Te rog frumos, dă-mi Harul tăcerii în vremurile în care îmi vine să spun ce nu trebuie și ajută-mă să merg înainte, indiferent de ce apăsări spirituale am parte în interior, la un moment dat. Și ÎȚI mulțumesc frumos pentru că mă vei ajuta să fiu o sursă de binecuvântare nu de tulburare ! Amin !


Podcastul poate fi ascultat aici :