281. SELECTEAZĂ CORECT 77. DESPRE EDUCAȚIA COPIILOR SAU CAPRA SARE MASA, IADA SARE CASA
I Podcast I Pasaje Biblice : Psalmul 51 : 5 I Geneza 25 : 29 – 34 și 27 : 1 – 4 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 08 Octombrie 2022 I
În meditațiile anterioare a fost scoasă în evidență degradarea omului și trebuie să ne gândim la faptul (amintit de multe ori) că noi facem păcate deoarece suntem păcătoși din naștere și nu suntem păcătoși fiindcă am făcut păcate.
Pare a fi o afirmație filozofică dar nu este așa. Să ne gândim la un exemplu din natură. Este normal ca un smochin să producă smochine, dar noi nu-l vom numi smochin pentru ce face (deoarece face smochine) ci pentru ce este din firea lui. De aceea îi vom spune smochin deoarece acesta este soiul lui. Dar el rămâne smochin și în perioadele de frig în care nu face smochine.
Așa este și omul, de soiul lui, din Adn-ul lui cu care se naște este păcătos. Înaintea Lui Dumnezeu este valabil adevărul din Psalmul 51 : 5 unde David a scris :
„Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea”. Era păcătos din fire.
Dar în versetul 14, David s-a rugat Lui Dumnezeu astfel :
„Izbăveşte-mă de vina sângelui vărsat, şi limba mea va lăuda îndurarea Ta”.
Vărsarea sângelui lui Urie a fost unul dintre păcatele lui pentru care a plătit. Dumnezeu nu l-a pedepsit pentru că s-a născut păcătos (nu avea nicio vină pentru aceasta) dar l-a pedepsit pentru omorârea lui Urie.
Deci, în concluzie, păcatul adamic este una (adică natura păcătoasă cu care m-am născut) și alegerea personală de a păcătui este cu totul altceva.
Ereditatea este unul dintre factorii care contribuie la formarea caracterului unui copil, dar al doilea factor pe care îl vom aminti astăzi este exemplul personal al părinților.
De aceea amintim din nou acest proverb :
„Capra sare masa, iada sare casa”.
Ce vrea să spună ?
Copiii sunt într-o mare măsură cópiile părinților lor … doar că exact ca în proverbul de mai sus, ei fiind modele mai noi pot fi variante mai îmbunătățite, fie în bine fie în rău. Depinde de părinți dacă Îi sunt (sau I-au) fost credincioși Lui Dumnezeu sau dacă sunt sau au I-au fost necredincioși Lui Dumnezeu.
Într-o familie creștină în care se folosește : „Mulțumesc !” este normal ca și copilul să spună : „Mulțumesc !” Dar la fel este într-o familie în care părinții folosesc țigările.
Copilul de mic va vedea acest lucru și pentru el acesta este viața normală : cu țigări. Dar aici intervine cel de-al treilea factor care contribuie la formarea caracterului și anume alegerea personală. Copilul poate să decidă dacă va umbla pe urmele părinților sau va avea o altă cale.
Evrei 12 : 16 scrie :
„Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut”.
Esau a ales greșit dar oare de unde a învățat el să dea atât de mult pe mâncare și să considere că va muri dacă nu va mânca atunci, imediat ceea „ce i se lasă”, ce poftește ?
Să amintim cum au decurs lucrurile. În Geneza 25 : 29 – 34 scrie că :
„Odată, pe când fierbea Iacov o ciorbă, Esau s-a întors de la câmp, rupt de oboseală. Şi Esau a zis lui Iacov : „Dă-mi, te rog, să mănânc din ciorba aceasta roşiatică, fiindcă sunt rupt de oboseală.” Pentru aceea s-a dat lui Esau numele Edom.
Iacov a zis : „Vinde-mi azi dreptul tău de întâi născut !” Esau a răspuns : „Iată-mă, sunt pe moarte ; la ce-mi slujeşte dreptul acesta de întâi născut ?” Şi Iacov a zis : „Jură-mi întâi.” Esau i-a jurat şi
- astfel şi-a vândut dreptul de întâi născut lui Iacov. Atunci Iacov a dat lui Esau pâine şi ciorbă de linte. El a mâncat şi a băut ; apoi s-a sculat şi a plecat.
- Astfel şi-a nesocotit Esau dreptul de întâi născut”.
Așa a procedat copilul. Să urmărim însă și altceva și anume modelul tatălui. Ce alegea tatăl lui să facă dacă era pus în aceeași situație (să poftească să mănânce ceva bun) ?
În Geneza 27 : 1 – 4 scrie că :
„Isaac îmbătrânise, şi ochii îi slăbiseră, aşa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, şi i-a zis : „Fiule !” „Iată-mă”, i-a răspuns el. Isaac a zis :
„Iată, am îmbătrânit şi nu ştiu ziua morţii mele. Acum, dar, te rog, ia-ţi armele, tolba şi arcul, du-te la câmp şi adu-mi vânat. Fă-mi o mâncare, cum îmi place mie, şi adu-mi s-o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte de a muri.” … ”.
Nu pare că Esau este copia xerox a lui Isaac ?
- Mi-e poftă de o mâncare,
- o vreau imediat și
- sunt gata să ofer ceea ce dețin din valorile spirituale numai pentru a obține din domeniul material.
De ce procedez așa ?
Deoarece pofta din mine este așa de puternică încât cred că o să mor dacă nu mănânc repede ce-mi spune pofta mea că trebuie să mănânc !
Deci copilul și-a copiat tatăl și în poftă, și în motivația necesității acelei mâncări dar și în nesocotirea valorilor spirituale ! Doar că totul a fost la un nivel mai mare așa că este adevărat că :
„Capra sare masa, iada sare casa !”
În acest studiu am amintit numai un aspect al educației copiilor. Cum se comportă tatăl la masă și reiese faptul că și un aspect neînsemnat [din viața părintelui] poate avea o influență covârșitoare pentru copilul care din fire este atras de același lucru.
Ce învață copiii de la mine prin exemplul meu personal ?
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download