248. SELECTEAZĂ CORECT 44.5 ÎNCERCĂRILE
I Podcast I Pasaje Biblice : Iacov 1 : 3 – 4, Ioan 18 : 22 – 23 și Faptele Apostolilor 23 : 2 – 3 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 05 Septembrie 2022 I
O a cincea sursă de obținere a răbdării sunt încercările
În Iacov 1 : 3 – 4 scrie :
„ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic”.
Iacov a scris că încercarea credinței „lucrează răbdare”. În greacă pentru „lucrează” este folosit același cuvânt (katergazetai) din Romani 5 : 3, care înseamnă : „a produce”.
Încercarea credinței produce răbdare. Iar rezultatul absolvirii testului respectiv este un grad mai înalt al răbdării pe care o deținem, raportat față de nivelul de spiritualitate la care ne găseam înainte de-a fi încercați.
Zi de zi însă ne este încercată credința, adică încrederea în Dumnezeu și în Cuvântul Lui din care știm : „că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu …” (a se vedea Romani 8 : 28).
Iacov a scris despre „încercarea” credinței. În greacă pentru „încercarea” este folosit un cuvânt (dokimion) care înseamnă :
„acela prin care se încearcă sau se dovedește ceva, un test”.
Pentru elevul aflat într-o școală, testul va dovededi ce cunoștințe are. Elevul poate să aibă o părere foarte bună despre el, dar nota îi va arăta „pe unde se află” la o anumită disciplină școlară. (Și să facem fiecare chiar acum încă o rugăciune pentru binecuvântarea tuturor copiilor care azi încep un nou an școlar) !
Dar nu odată „se întâmplă” că, copilul care a luat nota șapte va explica cât de bine cunoaște el materia respectivă doar că i-a „picat” la extemporal și întrebarea a treia, exact ceva ce nu prea știa.
Dar nota reflectă adevărul. Testul nu are ca scop umilirea unui copil în fața clasei, ci are rolul de-a evalua acumularea sau lipsa de cunoaștere a materiei respective, de către elevul în cauză.
Și creștinul este un elev aflat în Școala Vieții, într-o anumită clasă. Fiecare an al vieții este de fapt încă un an școlar, în care Dumnezeu are pregătite pentru el anumite materii pe care trebuie să le învețe, iar din când în când este testat cum stă în acele puncte în care Dumnezeu știe că elevul (adică copilul Lui) este deficitar.
De exemplu școlarul Lui Dumnezeu va fi testat cum stă cu răbdarea … și Dumnezeu are grijă ca un șofer „melc” să stea în calea unui creștin grăbit. De sus din cer se analizează comportamentul creștinului în situația proaspăt creată.
Oare va face „spume la gură” și-l va „binecuvânta” pe șoferul de duminică din fața lui, întrebându-se cine i-a mai dat și respectivului om permisul, sau îl va binecuvânta pe cel aflat în fața lui, gândindu-se că numai Dumnezeu din Cer i l-a scos în cale pentru a-l păzi de radarul care-i stă în cale și de care el nu știa !
În urmă cu mai mulți ani, personal am fost testat așa și bineînțeles că acesta s-a întâmplat exact când eram în criză de timp. Mergeam undeva spre Oravița iar înainte de Lupac am ajuns din urmă o mașină în care erau doi oameni în vârstă.
Bănuiesc că șoferul respectiv nu era grăbit absolut de loc și nu îmi amintesc dacă avea măcar cincizeci de kilometri la oră dar știu clar că mergea foarte încet. Și cincizeci la oră dacă ar fi avut, era oricum mult prea puțin pentru criza de timp în care eram. Aceasta se întâmpla chiar era într-o zi în care nu se prea găsea timp liber.
Tot am încercat să-l depășesc dar nu se putea deoarece era prea riscant, dar am avut inspirația să mă rog : „Doamne ajută-mă să îl depășesc” și atunci Domnul mi-a vorbit doar atât : „EU l-am pus în fața ta”. Nu mi-a dat alte detalii și sincer nici nu prea trecut prin minte măcar că I-aș putea mulțumi Lui Dumnezeu pentru așa ceva.
Chiar nu eram așa de pocăit să spun : „Slavă Domnului !” … în fond era destul că nu am gândit ceva de rău despre cel dinainte, dar nici nu se punea problema să spun : „Aleluia”, deoarece eram prea grăbit, ori să spui „Aleluia” îți ia poate o secundă din viață, dar nu îți poți permite să faci așa ceva pentru Dumnezeu, când deja ești foarte ocupat cu gândurile plantate de cel rău în inima ta, împotriva celui din fața ta, gânduri care apar chiar atunci pe loc, din senin !
Dar apoi am avut în cunoștință că este un radar undeva în față. Și într-adevăr chiar înainte de ieșirea din Lupac, pe dreapta pe sensul de mers era o mașină de poliție. Niciodată până atunci și nici de atunci nu am văzut așa ceva în zonă.
I-am mulțumit oarecum Lui Dumnezeu, deoarece așa era politicos, nu că nu mai puteam de recunoștință. Eram grăbit și asta era. Era clar că Dumnezeu își înțelegea copilul care mergea „în lucrarea Domnului”.
Și așa încetul cu încetul, cu căderi, cu victorii, în ani de zile, în multe domenii ale vieții suntem testați cu niște teste invizibile, iar noi reacționăm în funcție de ceea ce suntem la momentul respectiv.
Dar realitatea este că treptat ne maturizăm și devenim tot mai asemănători cu Domnul Isus, care atunci când a fost lovit peste obraz nu a reacționat ca apostolul Pavel care doar era să fie lovit peste obraz.
Domnul Isus era om, dar se afla la un cu totul alt nivel de spiritualitate. În final doar vom aminti cele două situații și să ne întrebăm, cu cine semănăm mai mult ?
În Ioan 18 : 22 – 23 scrie că :
„La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo a dat o palmă lui Isus şi a zis : „Aşa răspunzi marelui preot ?” Isus i-a răspuns : „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău ; dar, dacă am vorbit bine, de ce mă baţi ?”
Dar omul respectiv deși i s-a adresat o întrebare nici măcar nu a catadicsit să-I răspundă, Domnului Isus ! Uneori mă întreb cum a reacționat acel viteaz, care din proprie inițiativă a lovit în față un om legat … când după ce-a murit, a ajuns în fața Domnului Isus și-a constat că I-a dat o plamă Creatorului Lui … doar pentru ca să se pună bine cu un oarecare care pentru un timp era Cineva ?
În Faptele Apostolilor 23 : 2 – 3 scrie că după ce apostolul Pavel a spus ceva :
„Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură. Atunci Pavel i-a zis : „Te va bate Dumnezeu, perete văruit ! Tu şezi să mă judeci după Lege, şi porunceşti să mă lovească, împotriva Legii !”
Dacă suntem sinceri vom recunoaște că s-ar putea ca unii dintre noi să-i dăm dreptate mai mult apostolului Pavel, alții este clar însă că seamănă deja mai mult cu Domnul Isus.
Dar unii ne-am dori nu doar „să-l bată Dumnezeu”, ci măcar „să-l bată bine”, ca să învețe o lecție iar altădată să nu mai îndrăznească să „se mai ia” de un om al Lui Dumnezeu !
Bine că poate noi nu am spune cu voce tare așa ceva ! Nu este creștinește să vorbești așa … noi „doar” am gândi așa. Așa ceva este mai acceptabil. De parcă Dumnezeu nu știe ce gândim ?
Dar dacă chiar gândim așa putem avea parte tot de teste și să ne meargă totul pe dos, dacă alegem să nu ne pocăim ! În Iov 34 : 36 scrie : „Să fie încercat dar mai departe, fiindcă răspunde ca cei răi !” El fiind bineînțeles un om credincios …
„Doamne Isuse, ajută-mă ca de dimineață, în fiecare zi, toată viața mea, să-mi încarc bateriile spirituale și cu energia primită prin Duhul Sfânt și cu Harul Tău să trec cu bine prin tot ce trebuie să trec în viață ! Amin !”
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download