Constantin cel Mare ca împărat a vrut să-şi cunoască sfetnicii. De aceia le-a zis : „Cei care sunteţi creştini, să părăsiţi slujbele, fiindcă Sfatul trebuie slujit numai de slujbaşi aleşi dintre majoritatea cetăţenilor”. Majoritatea cetăţenilor era păgână.
Deci numai păgânii să rămână în slujbe şi creştinii cari se lapădă de Hristos.
Dar creştinii au preferat să rămână creştini. Ei s-au retras din slujbele împărăţeşti şi s-au mulţumit cu hotărârea Împăratului că de acum înainte nu vor mai fi prigoniţi.
Slujbaşii păgâni, se bucurau de această măsura luată împotriva creştinilor.
Dar, îndată ce s-a făcut alegerea între creştini şi păgâni, în întreaga împărăţie, s-a adresat tuturor creştinilor slujbaşi, cu aceste cuvinte :
„Voi care părăsiţi curţile împărăţeşti pentru Hristos, sunteţi oameni luminaţi şi de caracter. Un împărat are nevoie de astfel de oameni, ca să aibă pe cine se rezema”.
De aceia, a reprimit în slujbă pe toţi care fuseseră credincioşi lui Hristos, fiindcă cine poate fi credincios lui Hristos, este credincios şi Împăratului.
Iar pe slujbaşii păgâni, cari se bucuraseră o clipă de nenorocul creştinilor, i-a îndepărtat, fiindcă, cine se bucură de nenorocirea altuia, acela nu poate fi un vrednic slujbaş al Împăratului.
(În fotografie un multiplu de solidus, de 39,79 g de aur, emis sub Constantin cel Mare).
Sursa foto : https://ro.wikipedia.org)