158. BINE/CUVÂNT/ARE. 2 TIMPUL I Podcast I Pasaj Biblic : Geneza 48 : 8 – 22 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 7 Iunie 2022 I
Reamintim că pentru a avea parte de binecuvântarea Divină trebuie să ţin cont de :
I. Dumnezeu (El dă binecuvântarea iar Dumnezeu este veşnic).
II. Timp (să-l folosesc eficient nu să-l irosesc).
III. Omul cu care am de-a face (în viaţa mea, la un moment dat).
Astăzi vom aminti cel de-al doilea aspect şi anume că pentru a primi binecuvântarea Lui Dumnezeu trebuie să ţin cont de :
II. Timp. Administrarea corectă a timpului vieţii
Contează foarte mult cum folosesc timpul vieţii. În anii trecuţi de când nu s-au mai putut vedea, nici Iacov nu mai era cel care a fost cândva, dar nici Iosif.
Iacov s-a îndreptat către Dumnezeu, (poate şi datorită faptului că nu mai vedea bine), iar Iosif era foarte ocupat cu administrarea ţării.
Aşa se face că lui Israel, Dumnezeu îi vorbea personal, (a se vedea Geneza 46 : 2 „Dumnezeu a vorbit lui Israel într-o vedenie, noaptea, şi a zis … ”), în timp ce Iosif nu mai „vedea” clar, din punct de vedere spiritual.
În pasajul din Geneza 48 : 8 – 22, este descrisă întâlnirea dintre fostul înşelător, cu fostul om al Lui Dumnezeu, (căruia Domnul îi vorbea cândva în mod personal).
- Între timp ce schimbări au avut loc în viaţa lor ?
- La ora întâlnirii lor, cine era mai spiritual, Israel sau Iosif ?
- Cine vedea mai bine ? Cel cu vederea fizică bună sau cel care nu mai vedea fizic aproape deloc ?
Numele folosit este Israel nu Iacov, cum este numit de obicei, fiul lui Isaac. De ce ? „Israel” înseamnă : „Minte văzătoare de Dumnezeu”.
Israel nu mai putea să-şi folosească ochii, (poate nu mai vedea şi din cauza vârstei), dar noi ce putem învăţa ?
O lecţie pentru noi : este o realitate că deschiderea faţă de Dumnezeu, depinde şi de închiderea faţă de lume, de alegerea de-a fi foarte atent la ce las să pătrundă în mine în special prin privire (prin ochi) dar şi prin auz (prin urechi).
În Isaia 42 scrie :
„Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor, să deschizi ochii orbilor, să scoţi din temniţă pe cei legaţi şi din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric …
Cine este orb, dacă nu robul Meu, şi surd ca solul Meu pe care îl trimit ? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu, şi orb ca robul Domnului ? Ai văzut multe, dar n-ai luat seama la ele ; ai deschis urechile, dar n-ai auzit”. (Isaia 42 : 6 – 7, 19 – 20)
„Orbul” (cel care nu se uită la orice) primeşte capacitatea de-a vedea din punct de vedere spiritual, (primeşte darurile Duhului Sfânt) !
Se poate ca Dumnezeu să fi vorbit cândva prin mine şi se poate ca mie să mi se pară că încă sunt un om al lui Dumnezeu şi de fapt vederea mea spirituală să fie foarte slabă …
Ce a învăţat Iosif de la Iacov în ultimele lui momente de viaţă ?
Că este important să binecuvântezi, să vorbeşti de bine.
Dar din Geneza capitolele 48 şi 49, înţelegem că abia la sfârşitul vieţii Iacov şi-a binecuvântat copiii şi totul a plecat de la starea lui de sănătate care s-a agravat, apoi Iosif a venit să-şi viziteze tatăl şi-a adus şi copiii cu el şi totul a ajuns să fie pus în ordine.
La momentul respectiv, Iacov avea o sută patruzeci şi şapte de ani (Geneza 47 : 28). Cumva în ultimul moment şi-a rezolvat toate problemele din familie. El a apucat să-şi pună „casa în rânduială” dar trebuie să menţionăm că în perioada aceea Iacov s-a îmbolnăvit.
În Geneza 48 : 1 scrie că :
„După aceea, au venit şi au spus lui Iosif : „Tatăl tău este bolnav.” Şi Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase şi Efraim … ”.
Iar în Geneza 49 : 1 este scris că imediat după aceea :
„Iacov a chemat pe fiii săi şi a zis : „Strângeţi-vă şi vă voi vesti ce vi se va întâmpla în vremurile care vor veni”. Le-a spus fiecăruia cuvântul profetic avut pentru ei dar nu a amintit nimic despre binecuvântarea dată celor doi nepoţi ai lui, Efraim şi Manase pe care practic i-a înfiat.
Apoi :
„Când a isprăvit Iacov de dat porunci fiilor săi, şi-a tras picioarele în pat, şi-a dat duhul şi a fost adăugat la poporul său”. (Geneza 49 : 33)
Cumva la final totul s-a terminat cu bine … deşi cam în ultimul moment.
Din acest exemplu de viaţă învăţ că trebuie să folosesc fiecare prilej din viaţă pentru a binecuvânta pe cei din familie, apropiaţi, cunoscuţi etc. şi să nu amân binecuvântarea celor din jurul meu pentru altă dată !
Domnul Isus, apostolul Petru dar şi apostolul Pavel au folosit imperativul (adică ordinul, porunca, necesitatea categorică și necondiționată, obligaţia). Au spus : „Binecuvântaţi …” (a se vedea Matei 5 : 44, I Petru 3 : 9 şi Romani 12 : 14).
Iar nevoie de binecuvântare avem toţi şi ÎL rugăm pe Dumnezeu ca întreagă viaţa noastră să-I fie folositoare pentru binecuvântarea celor pe care EL ni-i scoate în drum zi de zi ! Dumnezeu să ne ajute la aceasta ! Amin !
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download