Mărturisirea păcatelor [Proverbe 28.13]

Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare”. (Proverbe 28 : 13)

Din acest verset reiese că există cel puţin trei categorii de oameni :

  1. cei care îşi ascund fărădelegile,
  2. cei care şi le mărturisesc (dar nu se observă la ei niciun regret), precum şi
  3. cei care mărturisesc şi renunţă la păcat / nu mai fac acel păcat.

I. Cei morţi din punct de vedere spiritual (îşi ascund fărădelegile)

Iosua a zis lui Acan : „Fiule, dă slavă Domnului Dumnezeului lui Israel, mărturiseşte şi spune-mi ce ai făcut, nu-mi ascunde nimic”. (Iosua 7 : 19)


La început trebuie să răspundem la o întrebare :

Ce înseamnă a mărturisi ?

Conform cuvintelor spuse de Iosua lui Acan, a mărturisi înseamnă a spune unui om (spiritual), ceea ce am făcut.


În prima categorie intră cei care fac păcatul fără a avea mustrări de conştiinţă sau remuşcări, (nu le au la modul vizibil, dar ele există deoarece setările conştiinţei nu sunt la cheremul oamenilor, ci ţin numai de Dumnezeu) !

În Proverbe 28 : 13, ei sunt primii descrişi : „Cine îşi ascunde fărădelegile …” . Un astfel de om se poate să ajungă să mărturisească ce-a făcut, dar face acest pas doar pentru că aşa i se cere, nu pentru că ar avea nevoie de iertarea Lui Dumnezeu.


II. Credincioşii fireşti (folosesc o formă de mărturisire dar nu renunţă la păcat)

Şimei, fiul lui Ghera, beniamitul, care era din Bahurim, s-a grăbit să se coboare cu cei din Iuda înaintea împăratului David.

Avea cu el o mie de oameni din Beniamin şi pe Ţiba, mai marele casei lui Saul, şi pe cei cincisprezece fii şi pe cei douăzeci de robi ai lui Ţiba.

Au trecut Iordanul în faţa împăratului. Luntrea pusă la îndemâna împăratului tocmai pornise ca să-i treacă şi casa dincolo ; şi în clipa când era să treacă împăratul Iordanul, Şimei, fiul lui Ghera, s-a închinat înaintea lui.

Şi a zis împăratului :

  • Să nu ţină seamă domnul meu de nelegiuirea mea,
  • să uite că robul tău l-a ocărât în ziua când împăratul, domnul meu, ieşea din Ierusalim şi
  • să nu ţină seama împăratul de lucrul acesta !

Căci robul tău mărturiseşte că a păcătuit. Şi iată, vin astăzi, cel dintâi din toată casa lui Iosif, înaintea împăratului, domnul meu”. (II Samuel 19 : 16 – 20)

Sunt oamenii care poate că regretă oarecum păcatul înfăptuit şi îl mărturisesc (căutând poate mai mult iertarea oamenilor decât iertarea Lui Dumnezeu), dar ţin şi la păcat şi nu s-ar lăsa de el.

Stau pe două scaune, încercând să-L mulţumească şi pe Dumnezeu (implicit şi conştiinţa lor) dar şi pe ei înşişi.

A doua categorie este descrisă prin a doua parte a versetului : „cine le mărturiseşte …”. Prin faptul că se adaugă :
şi se lasă de ele”, implicit reiese şi faptul că există oameni care nu se lasă de un anume păcat !

Doar îl regretă iar motivaţia lor atunci când fac o mărturisire nu este neapărat din dorinţa de-a se apropia de Dumnezeu, ci au frica pedepsei (le poate fi frică că-i va pedepsi Dumnezeu) sau au alte motivaţii aşa zis spirituale (foarte diverse : luarea Cinei Domnului într-un mod vrednic este un exemplu).

Există şi credincioşi care nu au puterea de-a face voia lui Dumnezeu, care vor dar nu pot. Au această luptă interioară care este descrisă în Romani 7 : 14 – 25.


III. Oamenii duhovniceşti / spirituali (mărturisesc păcatul şi renunţă la păcat / se lasă de el)

Reamintim că în Proverbe 28 : 13 este scris :

Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare”.

Ei sunt credincioşii care cad în păcat în urma unei piedici puse de cineva de la spate sau a unei împiedicări din neatenţie, pentru că nu observă piatra de care se împiedică, (ori dau de ea), pe drumul vieţii şi urmarea este tot căderea, dar în viaţa lor, păcatul este ceva accidental şi se dezic foarte repede de acel păcat.


Concluzia finală este aceasta, (şi să nu uităm acest mare adevăr) :

Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare”.

Primirea iertării Divine, este scopul nostru, de aceea trebuie să venim înaintea Lui Dumnezeu, respectând condiţiile Lui, pentru a beneficia de iertarea şi de Harul Lui !

[Florin Ciochină]