109. PREZUMŢIA DE VINOVĂŢIE [Matei 26.59-66] Suferinţele Domnului Isus

109. PREZUMŢIA DE VINOVĂŢIE

I Podcast I Pasaj Biblic : Matei 26 : 59 – 66 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 19 Aprilie 2022 I

În această săptămână ne amintim de suferinţele şi de Jertfa de pe cruce a Domnului Isus. Dar cum s-a ajuns ca un Om nevinovat să fie condamnat la moarte pe nedrept deşi a fost audiat şi a avut parte şi de procese ? În ce au greşit contemporanii Lui şi pot greşi şi eu ?

Cei de atunci au plecat de la :

I. Prezumţia de vinovăţie

În Matei 26 : 59 – 66 :

Preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi tot soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî. Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfăţişat mulţi martori mincinoşi.

La urmă au venit doi şi au spus : „Acesta a zis : „Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăşi în trei zile.”
Marele preot s-a sculat în picioare şi I-a zis : „Nu răspunzi nimic ? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta ?” Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis :

„Te jur, pe Dumnezeul cel Viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt ! Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului.”

Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis : „A hulit ! Ce nevoie mai avem de martori ? Iată că acum aţi auzit hula Lui. Ce credeţi ?” Ei au răspuns : „Este vinovat, să fie pedepsit cu moartea”.


II. Aşteptarea confirmării vinovăţiei atribuite

În Matei 26 : 59 – 63 scrie că :

Preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi tot soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî. Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfăţişat mulţi martori mincinoşi.

La urmă au venit doi şi au spus : „Acesta a zis : „Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăşi în trei zile.”Marele preot s-a sculat în picioare şi I-a zis : „Nu răspunzi nimic ? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta ?” Isus tăcea …”.

Vânătorii de greşeli (de vorbire, înfăptuire etc.) ştiu care este adevărul cu privire la o anumită persoană dinainte de-a-l cerceta pe cel în cauză.

În Ioan 9 : 24 – 25 scrie că :

Fariseii au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis : „Dă slavă lui Dumnezeu : noi ştim că Omul acesta este un păcătos.” El a răspuns : „Dacă este un păcătos, nu ştiu ; eu una ştiu : că eram orb, şi acum văd”.

De unde au ajuns ei la această concluzie ?

Atunci unii din farisei au început să zică : „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul.” Alţii ziceau : „Cum poate un Om păcătos să facă asemenea semne ?” Şi era dezbinare între ei”. (Ioan 9 : 16)

Ei respectau Sabatul, oare de ce nu puteau să vindece un orb din naştere, din moment ce erau aşa de religioşi ? Nu contează atât de mult cât de bun (şi de bine) mă văd eu, ci decisiv este felul în care mă vede Dumnezeu !

În al treilea rând, cei de atunci au greşit prin faptul că au avut o neascultare atentă.


III. Neascultarea atentă

În Matei 26 : 64 scrie :

Da”, i-a răspuns Isus, „sunt ! Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului”.

Se pare că marele preot a auzit numai confirmarea nu şi continuarea : „Ba mai mult, vă spun …”. Prejudecăţile ne fac să auzim numai ceea ce confirmă părerile noastre greşite.


Concluzii

  • Uneori în viaţă plătim pentru deciziile pripite pe care le luăm din cauza presupoziţiilor noastre, de care ne lăsăm conduşi.
  • Dar dacă chiar era Fiul Lui Dumnezeu ? Cum putea dovedi acest lucru ?
  • Se aşteptau ca să aibă un act de identitate emis în cer, care să certifice originea Lui Divină ? Oare aşa poate ajunge cineva să ÎL cunoască pe Dumnezeu ?

Doamne dă-mi şi mie Harul de-a trăi cu frică de Dumnezeu ! Amin !


Podcastul poate fi ascultat aici :