Ziditorul sau Omul, zidul şi spărtura (I), Ezechiel 22.30, 22.18-22, 22.23-31

Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc ; dar nu găsesc niciunul !” (Ezechiel 22 : 30)

Omul, zidul şi spărtura

Pe vremea aceea nu se mai găseau oameni, ci numai funcţii : mai mari (decât alţii), căpetenii etc. Parcă ar fi fost un popor alcătuit în special din şefi, fără oameni care să asculte şi să se supună !

Erau descrise patru categorii : mai marii, preoţii, căpeteniile şi proorocii. Sinonimele lor sund redate în context : aramă, cositor, fier şi plumb (Ezechiel 22 : 18 – 22).

Numitorul comun al unor astfel de oameni era acumularea de bogăţii, motivaţi fiind de lăcomia de bani. Nu seamănă oarecum cu ce se întâmplă în zilele noastre ?


Textul întreg din care este redat versetul de mai sus este acesta :

Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel : „Fiul omului, spune Ierusalimului : „Eşti o ţară necurăţată şi neudată de ploaie în ziua mâniei.”

Mai marii lui uneltesc în mijlocul lui ca să înghită sufletele ca un leu care răcneşte şi îşi sfâşie prada ; pun mâna pe bogăţii şi lucruri scumpe şi măresc numărul văduvelor în mijlocul lui.

Preoţii lui calcă Legea Mea şi Îmi pângăresc lucrurile Mele sfinte, nu fac nicio deosebire între ce este sfânt şi ce nu este sfânt, nici nu învaţă pe oameni să facă deosebire între ce este necurat şi ce este curat, îşi întorc ochii de la Sabatele Mele, şi sunt pângărit în mijlocul lor.

Căpeteniile lui sunt în mijlocul lui ca nişte lupi care îşi sfâşie prada, varsă sânge, pierd sufletele, numai ca să-şi potolească lăcomia de bani.

Prorocii lui au pentru ei tencuieli de ipsos, vedenii înşelătoare, prorocii mincinoase. Ei zic : „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu !” Şi Domnul nu le-a vorbit !

Poporul din ţară se dedă la silnicie, fură, asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, calcă în picioare pe străin împotriva oricărei dreptăţi !

Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc ; dar nu găsesc niciunul ! 

Îmi voi vărsa urgia peste ei, îi voi nimici cu focul mâniei Mele şi le voi întoarce faptele asupra capului lor, zice Domnul Dumnezeu”. (Ezechiel 22 : 23 – 31)


Trăirea în afara voii Lui Dumnezeu, duce la pătrunderea în viaţă a păcatului / a răului (sub multele lui forme), care poate fi îngrădit şi eliminat din gândire şi trăire numai printr-o viaţă trăită în sfinţenie, cu integritatea dată prin Duhul Sfânt.

Creştinul este un zid, care opreşte pătrunderea păcatului prin repararea spărturilor din relaţiile dintre oameni precum şi dintre om şi Dumnezeu.

Lipsa de caracter a oamenilor, rupe buna înţelegere dintre oamenii care se lasă conduşi de pornirile rele sau de cel rău (şi se manifestă de exemplu prin orgoliul celui care se vede superior celorlalţi şi caută să ia locul altuia, prin certuri, neînţelegeri etc.).

Bineînţeles că noi creştinii considerăm că nu facem niciuna dintre faptele descrise în textul Biblic citat. Oare ? Privind la faptele descrise mai sus, să ne facem o scurtă evaluare, pentru a constata dacă suntem cu adevărat oameni ai Lui Dumnezeu.


I. Omul

Dumnezeu îl numeşte om pe cel ce se opune păcatului ; el nu :

  • unelteşte (v. 25), [a unelti înseamnă a : „A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota”, Dex]
  • încalcă în niciun fel Cuvântul Lui Dumnezeu (v. 26),
  • este lacom de bani (v. 27),
  • minte (v. 28),
  • se dedă la silnicie (v. 29), [sinonime pentru silnicie sunt : „Constrângere, oprimare, violență ; abuz”, Dex]
    fură (v. 29),
  • asupreşte pe nimeni (v. 29).

Conform Dex, a asupri înseamnă a :

  1. „A încălca drepturile cuiva.
  2. A nedreptăți pe cineva mai slab / a apăsa.
  3. A învinovăți pe cineva pe nedrept / a calomnia, a năpăstui.
  4. A prigoni.
  5. A exploata.
  6. A constrânge.
  7. A exagera.
  8. A ataca prin surprindere.
  9. A chinui”.

[Va continua]


[Sursa foto : commons.wikimedia.org]