Veghează căci eşti vegheat !

Deşi nu-L putem vedea pe Domnul, El ne vede şi ne cercetează neîncetat. Înainte ca fapta să se nască din gând, Domnul ştie deja hotărârea noastră de a-I face voia, sau de a nu-L asculta. În Ieremia 1 : 11 scrie: “Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: “Ce vezi Ieremio?” Şi eu am răspuns: “Văd un Vegheator”. Şi Domnul mi-a zis: “Bine ai văzut, căci Eu veghez asupra Cuvântului meu ca să-L împlinesc”. Ieremia L-a văzut pe Domnul, pentru că Domnul l-a văzut pe cel care ÎL căuta şi i s-a descoperit. 

Dar mai este cineva care veghează, căutând pe cine să înghită. Acesta este Diavolul. Apostolul Petru spunea (1 Pet. 5 : 18): „Fiţi treji şi vegheaţi ! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale, şi caută pe cine să înghită„. Nevegherea aduce căderea, pentru că omul făcut din pământ a devenit de piatră… Dar cel ce veghează ÎL poate vedea şi realizează că este într-o luptă pe viaţă şi pe moarte. Scopul Diavolului este să adoarmă. Cel ce doarme nu-şi mai foloseşte ochii şi nu mai poate vedea nimic: nici bine nici rău.

Începutul nevegherii este prin aţipire, când încep să mă văd mai ales pe mine şi nu-L mai văd în prim planul vederii spirituale pe Domnul Isus. În Daniel 4 : 20 scrie : „Copacul pe care 1-ai văzut – [şi se vedea de la capătul pământului] – eşti tu„. Nabucodonosor, se vedea numai pe el … pe întregul pământ, iar altcineva nu mai exista. De aceea oamenii egoişti sunt atât de singuri; pentru ei alt om nu mai există. Omul mândru are în faţa ochilor un singur chip: al lui. Omul ce se vede doar pe sine, nu-L vede pe Domnul, dar cel care ÎL vede pe Domnul nu se mai vede pe sine. Ioan Botezătorul spunea: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez” (Ioan 3 : 31). Prin viaţa mea pot fi o binecuvântare pentru cer… sau pentru cel rău.

De-o vreme încoace, (de la facerea omului mai exact), a crescut producţia de buruieni la hectarul de populaţie. S-au împărtit prin firmele Diavolului seminţe selecţionate, iar numărul de plugari a crescut. Chiar şi bucăţica de pământ arabil, care este copilul, ei o folosesc cu succes, obţinând recolte tot mai mari, iar omul d[ tot mai mult din ce este el, pentru satisfacţia celui rău. Avantajul este ca lucrătorii Celui Prea Înalt sunt tot mai puţini. Omul trebuie să strângă tot mai multe lucruri … pentru a constata că are tot mai puţin !

Trebuie să înţelegem că, deşi noi nu-L observăm, El ne vede! Îndemnul final: Veghează, căci eşti vegheat !