Ţi s-a făcut mare har! Evanghelia după Luca 1:28 (Neînţelegerea, respingerea, aşteptarea)

Har, din punctul de vedere al Domnului !

Dar, din punctul de vedere omenesc ?

O fecioară să rămână însărcinată … tocmai când discută cu cineva, fiind deja logodită!?

În Evanghelia după Luca 2: 35, sunt redate cuvintele profetice rostite de către Simeon :

Chiar sufletul tău va fi străpuns de-o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi”.

Harul Domnului este ca printr-un om să I Se facă voia! Voia LUI să fie adusă la îndeplinire pe pământ !

După ce aude „… ţi s-a făcut mare har…!” în versetul următor, Luca redă starea Mariei imediat : „Turburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta. 30. Îngerul i-a zis…„.

A avut harul de-a primi un răspuns imediat, dar, în viaţa de credinţă, etalonul nostru poate fi considerat răspunsul pe care Domnul Isus i l-a dat lui Petru: „Ce fac EU, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea” (Evanghelia după Ioan 13 : 7). Ce s-a întâmplat de fapt ?

Domnul Isus a intervenit în viaţa lui Petru într-un mod neobişnuit, la care el chiar că nu s-a aşteptat, iar Domnul nu îi dă explicaţiile dorite de el. Aşa că De ce?-ul nostru trebuie să aştepte, până când tot Domnul ne dă harul înţelegerii! În Ieremia 24: 7, scrie:

Le voi da o inimă ca să înţeleagă că EU SUNT DOMNUL…” Şi orice Stăpân intervine în viaţa slujitorilor lui, aşa cum crede el de cuviinţă, fără a da multe explicaţii!


Câteva din situaţiile prin care poate să treacă un om care alege să facă voia lui Dumnezeu, sunt următoarele:

I. Neînţelegerea: -”Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Prin aceste cuvinte se deschide un suflet pentru Domnul! Iar Maria rămâne însărcinată, fără ca logodnicul ei să ştie ceva. Adevărul însă iese la iveală şi este normal ce-a gândit Iosif despre ea! Aşa că „şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns”… (Evanghelia după Matei 1 : 19).

Dar, Maria şi dacă ar fi spus adevărul şi dacă tăcea tot nu era bine. Era un adevăr incredibil! Cine ar fi crezut explicaţia ei: prea era spirituală, şi oricine ştie cum se ajunge la naşterea unui copil!

Adevărul ei ar fi constituit ceva ce semăna a poveste: cum că un înger a venit la ea… iar copilul era de fapt… al lui Dumnezeu! Aşa că a trebuit să aştepte o intervenţie a lui Dumnezeu în viaţa ei!

Şi prima situaţie pe care trebuie să o accepte, este despărţirea de cel iubit, doar de dragul Domnului!


II. Respingerea: Cel mai apropiat nu te înţelege! Când avea nevoie mai mare de acceptare, chiar logodnicul ei, numit „bărbatul ei„, o judecă greşit! Iar Maria primeşte respingerea la care probabil că nu s-a acceptat!

Cât de multe consecinţe are acceptarea voiei Domnului pentru cel credincios! Şi Maria nu era în pericol de-a-şi pierde doar logodnicul, ci şi viaţa! Dovada păcatuirii ei, era chiar în ea! Era ceva ce nu se mai putea ascunde pentru prea mult timp! Iar în perioada Legii, în care ea trăia, un proces nu era amânat la nesfârşit:

Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori” (Evrei 10: 28), de aceea Matei şi notează că „Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit, şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns” (Evanghelia după Matei 1 : 19).

A căutat o cale de mijloc, în aşa fel încât şi ea să scape de moarte … şi el să scape de ea!


III. Aşteptarea: În situaţia în care a ajuns, datorită acceptării voiei Domnului, Maria a început să înveţe o nouă lecţie: „Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului”! (Plângeri 3: 26).

Fiecare credincios sincer va trece prin încercări în care va fi, (sau deja este) neînţeles de către ceilalţi. Şi în situaţia aceea nu mai poate aştepta ajutor decât de la Domnul!

Aşa a fost şi Domnul Isus pe cruce! Aşa a fost şi Moise când a acceptat să meargă pentru ca prin el să fie eliberat poporul evreu!


În cartea Exod 5: 21 logofeţii evrei, le spun lui Moise şi lui Aaron:

Să vă vadă Domnul , şi să judece! Voi ne-aţi făcut urâţi lui Faraon şi slujitorilor lui; ba încă le-aţi dat sabia în mână ca să ne omoare.”

22. Moise s-a întors la Domnul, şi a zis: „Doamne, pentru ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis?

23. De când m-am dus la Faraon ca să-i vorbesc în Numele Tău, el face şi mai rău poporului acestuia; şi n-ai izbăvit pe poporul Tău„.


Ţi se pare că EL îţi pune o sarcină mult prea grea pentru tine, şi nu te ajută nici măcar cu un deget! (Evanghelia după Matei 23 : 4)! Aceste situaţii din viaţă sunt denumite de către Domnul ca fiind: „ceasul vostru şi puterea întunericului” (Evanghelia după Luca 22 : 53), şi nu trebuie să uităm că, în cazul Domnului Isus, au mai trebuit să treacă încă trei zile până la intervenţia Divină.

De-abia după aceea a venit o nouă viaţă, după Înviere! Aşa şi este fiecare izbăvire din încercare. Este ca un fel de înviere, la o viaţă mai bună, care constă şi în apropierea de EL, cum nu a mai fost înainte, dar, este urmată, de obicei şi de o creştere a nivelului veniturilor materiale!

În timpul încercărilor, problemele însă sunt de două feluri: interioare şi exterioare. Şi nu ne dărâmă poate atât ceea ce se petrece în exterior, (neînţelegerile şi respingerile celor mai apropiaţi sau mai îndepărtaţi), cât faptul că ceva s-a schimbat între noi şi Domnul, fără ca să-L fi supărat cu ceva. Iar mintea vrea să primească repede nişte explicaţii … care nu mai vin!

Despre întunericul spiritual, vorbeşte şi Iov: „Ce! mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea … Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, când întunericul a şi venit !” (Iov 17: 11, 12).

Cel mai bun sfat, pentru vremurile de „ceas al întunericului„, este cel pe care l-a şi scris de multă vreme Domnul, prin Isaia:

Cine umblă în întuneric şi n-are lumină, să se încreadă în Numele Domnului, şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!” (Isaia 50: 10).

Cu alte cuvinte să aştepte intervenţia Lui şi să ştie că pe Domnul poţi să te sprijini, chiar şi atunci când nu-I mai simţi prezenţa! Iar Habacuc scria: „Căci este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteaptă-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.” (Isaia 2 : 3)!