„ … cine cunoaşte pe Dumnezeu ne ascultă ; cine nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem Duhul adevărului şi duhul rătăcirii” (I Ioan 4 : 6). Pe vremea aceea, acum aproape 2000 de ani, duhul lui Anticrist era deja în lume, („orice duh care nu mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum … ” I Ioan 4 : 3), iar despre cei ce erau din / în lume, (aşa zişii creştini), Ioan spune :
„Ei sunt din lume ; de aceea vorbesc ca din lume, şi lumea îi ascultă.” (I Ioan 4 : 5). Ei sunt din lume, nu sunt însă lume, sunt altceva decât lumea ! Aceştia erau a doua categorie, dar prima categorie, care exista în Biserică, era formată din adevăraţii creştini :
„Noi însă suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu ne ascultă ; cine nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem
1. Duhul adevărului şi
2. duhul rătăcirii.” (I Ioan 4 : 6). Pentru un om contează de cine ascultă, de cei lumeşti sau de credincioşii duhovniceşti ? În funcţie de tipul de ascultare, un om al lui Dumnezeu, va şti cu cine are de-a face … indiferent de spoiala de pocăit / pocăinţă pe care o poate afişa, (sau chiar o afişează) un om !
Cei anticristos / proorocii mincinoşi, îşi caută clienţii în Biserică … cei din lume nici nu au nevoie de proorocii. Ei nu ÎL pot primi pe Duhul Sfânt, precum şi lucrarea LUI, pentru că nu ÎL văd şi nu ÎL cunosc, (Ioan 14 : 17 „Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că
1. nu-L vede şi
2. nu-L cunoaşte ; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi”), iar trăirea lor este prin vedere, prin cea ce este palpabil, vizibil.
Dar, atunci când EL hotărăşte, Duhul Sfânt le poate vorbi oamenilor din lume, iar în I Corinteni 24 şi 25 scrie : „Dar, dacă toţi prorocesc, şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi. Tainele inimii lui sunt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru”.
Exemple de fraţi şi fraţi avem în cazul lui Iosif. El le spune Cuvântul şi nu face hermeneutică pe text, nu ÎL explică … dar L-au înţeles ei suficient de clar. Iosif nu Îl apologizează, ci pur şi simplu le prezintă Cuvântul lui Dumnezeu ! Adevărul trebuie să fie spus fără adăugiri şi fără scăderi, dar şă fără note de subsol ! Prin Ieremia, Dumnezeu ne spune şi nouă :
„Proorocul care a avut un vis să istorisească visul acesta, şi cine a auzit cuvântul Meu să spună întocmai cuvântul Meu! Pentru ce să amesteci paiele cu grâul ? – zice Domnul. Nu este cuvântul Meu
1. ca un foc, zice Domnul, şi
2. ca un ciocan care sfărâmă stânca ? De aceea, iată, zice Domnul, am necaz pe prorocii care îşi ascund unul altuia cuvintele Mele. Iată, zice Domnul, am necaz pe prorocii care iau cuvântul lor şi-l dau drept cuvânt al Meu.” (Ieremia 23 : 28 – 31).
Amestecul de grâu cu paie este necomestibil ! Amestecul scade puterea de acţionare, de zdrobire a Cuvântului ! El trebuie spus cum este auzit, văzut sau primit ! Aşa că Iosif nu dă detalii dacă nu i se cer, dar nici peste ani nu spune : „V-am spus eu … vedeţi că aşa a fost !?” El nu diluează Cuvântul, nu ÎL ajută pe Dumnezeu, dând explicaţii suplimentare !
Şi de fapt, de exemplu, ce i-ar mai fi putut explica Maria lui Iosif … când sarcina era vizibilă ? (În Evanghelia după Luca, scrie că Maria a plecat în cetatea în care se afla Elisabeta, imediat după mesajul îngerului, şi a stat acolo trei luni, Luca 1 : 39, 56 : „Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă”). După această perioadă, totul era altfel ! Explicaţia ei ar fi fost mult prea spirituală pentru a fi crezută !
Iosif, (fiul lui Iacov), fără a şti ce avea să spună peste ani, Dumnezeu prin Ieremia, (în capitolul 23 : 28 şi 29), exact aşa şi face ! De ce ? Fiindcă exact acelaşi DUH îl călăuzea ! Spune întocmai Cuvântul … Adevărul / Cuvântul trebuie spus ! Care era acest adevăr ? Un Fapt amintit după aceea de trei ori în Biblie … :
- „Pe Mine însumi Mă jur, adevărul iese din gura Mea, şi cuvântul Meu nu va fi luat înapoi : orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va jura pe Mine”. (Isaia 45 : 23).
- „Fiindcă este scris : „Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.” (Romani 14 : 11).
- „ … pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ … ” (Filipeni 2 : 10).
În Geneza 37 : 7 şi 9, Iosif le spune despre snopi şi stele, adică ceva de pe pământ şi din cer ! „ …. snopii voştri l-au înconjurat şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui … Soarele, luna şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pământ înaintea mea”. Acesta era adevărul pe care fraţii lui Iosif, l-au aflat : Orice genunchi se va pleca în faţa LUI ! Cum au reacţionat fraţii lui ştim, dar acest adevăr a rămas valabil şi azi.
Dar există o întrebarea care se pune : ISUS este DOMNUL / Stăpânul vieţii mele ?