Proverbe 29.18, II, Fără frâu, (2.) Nestăpânirea !

Proverbe 29.18, FrâulII. Nestăpânit, fără frâu. Conform Dex, frâul constă în : „Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul şi în gura unui cal (de călărie) spre a-l supune şi a-l putea mâna”. În limba română avem şi câteva expresii :

  • Fără frâu  = neînfrânat, lăsat (prea) liber ; dezmăţat.
  • A-şi pune frâu limbii (sau gurii) sau a-şi pune frâu la limbă”  = a vorbi cumpătat, cu prudenţă ; a se reţine de la vorbă.
  • A ţine (pe cineva) în frâu  = a domoli avântul sau pornirile cuiva”. În Galateni 5 : 17, apostolul Pavel scria : „Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti : sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi”.

Continue reading „Proverbe 29.18, II, Fără frâu, (2.) Nestăpânirea !”