„Când s-a făcut ziuă, toţi preoţii cei mai de seamă şi bătrânii norodului au ţinut sfat împotriva lui Isus, ca să-L omoare. După ce L-au legat, L-au dus şi L-au dat în mâna dregătorului Pilat din Pont.
Atunci Iuda, vânzătorul, când a văzut că Isus a fost osândit la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor şi a zis :
„Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat.” „Ce ne pasă nouă ?”, i-au răspuns ei. „Treaba ta.” Iuda a aruncat arginţii în Templu şi s-a dus de s-a spânzurat.
Preoţii cei mai de seamă au strâns arginţii şi au zis : „Nu este îngăduit să-i punem în vistieria Templului, fiindcă sunt preţ de sânge.”
Şi după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia „Ţarina olarului” ca loc pentru îngroparea străinilor. Iată de ce ţarina aceea a fost numită până în ziua de azi : „Ţarina sângelui.”
Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice : „Au luat cei treizeci de arginţi, preţul Celui preţuit, pe care L-au preţuit unii din fiii lui Israel ; şi i-au dat pe „Ţarina olarului”, după cum îmi poruncise Domnul”. (Matei 27 : 3 – 10)
În acest pasaj se vorbeşte despre :
- Domnul Isus, (v. 1 – 2),
- Iuda Iscarioteanul, (v. 3 – 5) şi despre
- conducătorii religioşi, (v. 6 – 10).
Introducere
Lumea oferă :
- suferinţa pe nedrept,
- lipsa de empatie (de „identificare, prin trăire, cu alte persoane”, adică a nu avea pe cineva alături care să simtă cu tine când treci printr-o situaţie grea), precum şi
- calculele reci care nu ţin cont deloc de om, (aprecierea corectă a valorii lucrurilor, obiectelor, proprietăţilor deţinute, mai mult decât ţinerea la un om), toate acestea au fost atunci şi sunt şi acum !
I. Domnul Isus (suferinţa)
„Când s-a făcut ziuă, toţi preoţii cei mai de seamă şi bătrânii norodului au ţinut sfat împotriva lui Isus, ca să-L omoare. După ce L-au legat, L-au dus şi L-au dat în mâna dregătorului Pilat din Pont”. (Matei 27 : 1 – 2)
„În toate zilele eram cu voi în Templu, şi n-aţi pus mâna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului”. (Luca 22 : 53)
„Dar mai întâi trebuie să sufere [din gr. paschó : „a suferi, a fi acționat pe”] multe şi să fie lepădat de neamul acesta”. (Luca 17 : 25)
În viaţă, asemenea Domnului Isus şi creştinul poate avea uneori parte de ceasul altora şi de puterea întunericului.
Sunt acele momente în care totul este împotriva ta, iar Dumnezeu (pe care-L chemi în ajutor), pare a fi tare departe. Suferirea (acceptarea) răului, este cea mai bună soluţie, iar Dumnezeu, la vremea Lui va interveni pentru copilul Lui cum ştie EL că este mai bine.
I Petru 2 : 20
„În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău ? Dar, dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu”.
I Petru 3 : 17 „Căci este mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să suferiţi pentru că faceţi binele decât pentru că faceţi răul !”
Apostolul Petru scrie de 12 ori despre suferinţă, (a suferi înseamnă : „A fi supus unei dureri fizice sau morale”. Dex) …
Să vezi cum :
- cel drag te vinde, ca pe un obiect de care nu mai are nevoie, deşi tu l-ai ajutat să ajungă în viaţă acolo unde este ! Să vezi
- cum cei care trebuie să judece drept, (apărătorii dreptăţii), intenţionat judecă strâmb … se adună la tribunal cu scopul clar stabilit de-a te acuza, şi nu apelează la prezumţia de nevinovăţie … iar mai apoi să vezi că :
- până şi Dumnezeu Te-a părăsit şi totuşi tu ştii că eşti nevinovat ! (Matei 27 : 46 „Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare : „Eli, Eli, lama sabactani ?”, adică : „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit ?” L-a întrebat … dar atunci nu a primit niciun răspuns !)
II. Iuda Iscarioteanul (lipsa de empatie / simpatie)
„Atunci Iuda, vânzătorul, când a văzut că Isus a fost osândit la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor şi a zis :
„Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat.” „Ce ne pasă nouă ?”, i-au răspuns ei. „Treaba ta.” Iuda a aruncat arginţii în Templu şi s-a dus de s-a spânzurat”. (Matei 27 : 3 – 5)
De-abia după ce-a acţionat a realizat ce consecinţe au deciziile lui … era prea târziu !
„Domnul a vorbit lui Moise şi a zis : „Spune copiilor lui Israel : „Când un bărbat sau o femeie va păcătui împotriva aproapelui său, făcând o călcare de lege faţă de Domnul, şi se va face astfel vinovat, să-şi mărturisească păcatul şi să dea înapoi în întregime preţul lucrului câştigat prin mijloace necinstite, adăugând a cincea parte ; să-l dea aceluia faţă de care s-a făcut vinovat.
Dacă nu este nimeni care să aibă drept să ia înapoi lucrul câştigat prin mijloace necinstite, lucrul acela să se întoarcă la Domnul, la preot, afară de berbecul adus ca jertfă de ispăşire cu care se va face ispăşire pentru cel vinovat”. (Numeri 5 : 5 – 8)
„Să luăm, dar, bine seama, că atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu”. (Evrei 4 : 1)
Cel care are o brumă de conştiinţă, atunci când realizează că a greşit, dă înapoi, încearcă să repare ce a făcut rău. Cel lipsit de conştiinţă însă este de piatră.
III. Conducătorii religioşi (calculele reci)
„Preoţii cei mai de seamă au strâns arginţii şi au zis : „Nu este îngăduit să-i punem în vistieria Templului, fiindcă sunt preţ de sânge.”
Şi după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia „Ţarina olarului” ca loc pentru îngroparea străinilor. Iată de ce ţarina aceea a fost numită până în ziua de azi : „Ţarina sângelui.”
Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice : „Au luat cei treizeci de arginţi, preţul Celui preţuit, pe care L-au preţuit unii din fiii lui Israel ; şi i-au dat pe „Ţarina olarului”, după cum îmi poruncise Domnul”. (Matei 27 : 3 – 10)
Caracteristicile celor ce folosesc calcule reci (pentru ei omul nu are mare valoare, lucrurile în schimb sunt foarte importante) :
- lucrează în echipă, (sunt oameni realişti / bine organizaţi)
- iau o decizie numai în urma consultării cu alţii (Proverbe 15 : 22 „Planurile nu izbutesc, când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici”),
- respectă litera Legii … dar de fapt împlinesc fără să ştie şi un cuvânt profetic.
Aparent totul era în regulă, (conform literei / Legii) dar de fapt nu era aşa ! Ei cei de atunci tocmai se pregăteau să scape de Dumnezeu, să-L scoată din viaţa lor ! Oare noi suntem altfel ?