Duhul Sfânt sau Puterea pe care o dă Dumnezeu ! (Faptele Apostolilor 2.1-21)

Fapte 1.8, Veţi primi o putereÎn ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei.

Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.

Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer.

Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită ; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii : „Toţi aceştia care vorbesc nu sunt galileeni ?

Cum, dar, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut ? Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia, Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, iudei sau prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu !”

Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă şi ziceau unii către alţii : „Ce vrea să zică aceasta?” Dar alţii îşi băteau joc şi ziceau : „Sunt plini de must !” Atunci Petru s-a sculat în picioare, cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a zis :

„Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele ! Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel :

„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură ; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa vise ! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci.

Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum ; soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită. Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit”. (Faptele Apostolilor 2 : 1 – 21)

Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului”. (Fapte 1 : 8)

Trei aspecte ale puterii Duhului Sfânt. Duhul Sfânt este o Persoană, care ne dă putere şi ne ajută :

I. În rugăciune (Faptele Apostolilor 2 : 1 – 6)
În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.
Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită ; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui”.

În urma botezului în Duhul Sfânt, ucenicii au primit capacitatea de-a vorbiri în alte limbi, pe care nu o aveau înainte.

Trebuie accentuat că ei se rugau în alte limbi, pe care nu le-au învăţat şi pe care nici nu le cunoşteau cu mintea lor. Apostolul Pavel scria :

Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi. Dar în biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă”. (I Corinteni 14 : 18 – 19)

Dacă ar fi vorbit în limbi învăţate, ar fi putut să facă şi traducerea, dar este clar că el se referă la limbi diferite, (mai multe) în care vorbeşte, dar pe care nu le poate traduce decât dacă se roagă şi primeşte darul tălmăcirii :

De aceea, cine vorbeşte în altă limbă să se roage să aibă şi darul s-o tălmăcească”. (I Corinteni 14 : 13) În I Corinteni 14 : 4 scrie astfel : „Cine vorbeşte în altă limbă se zideşte pe sine însuşi … ”. Efectul rugăciunii este foarte bun, de aceea a şi dat Dumnezeu darul Duhului Sfânt !

Rugăciunea poate fi făcută cu mintea, (gândind ce trebuie spus) sau cu duhul. Apostolul accentua în primul rând faptul că el vorbea (în rugăciunea personală) în alte limbi foarte mult, dar accentua cum trebuie să se comporte în timpul slujbelor Bisericii, un om care are darul vorbirii în alte limbi.

În Faptele Apostolilor 24 : 14 – 16 sunt notate cuvintele apostolului Pavel : „Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei, după Calea pe care ei o numesc partidă ; eu cred tot ce este scris în Lege şi în Proroci şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi. De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor”.

Întrebarea este : Cum voi sta înaintea lui Dumnezeu, (în ziua aceea) dacă în viaţa de pe pământ, (deşi am citit ce scrie în Biblie despre botezul în Duhul Sfânt şi am susţinut tot timpul că : „Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci !” Evrei 13 : 8) … totuşi în privinţa vorbirii în alte limbi am avut o gândire / învăţătură greşită ?! Iar învăţătura mea voi fi conştient că a influenţat într-un mod negativ pe cei care m-au ascultat !

Apostolul Pavel ştia ce scrie, dar există creştini care nu au fost botezaţi în Duhul Sfânt şi care discută despre o realitate despre care doar au citit, dar pe care nu au experimentat-o.

Acest fel de a fi, poate fi asemănat cu situaţia omului, (care a citit foarte multe despre conducerea unui autovehicul, dar care nu a condus niciodată) şi se crede capabil să-i dea lecţii de conducere unui şofer profesionist, care este foarte experimentat …

În Faptele Apostolilor 4 : 20 sunt scrise cuvintele spuse de Petru şi Ioan : „ … noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit”. Şi noi vorbim, despre lucruri experimentate pentru prima dată cu mulţi ani în urmă, dar care sunt la fel de reale şi azi.

Chiar în ultima perioadă, în Biserica unde mergem, Domnul a botezat în Duhul Sfânt, mai multe persoane în decursul a peste două luni de zile. Ştim cum este un om înainte, ce se întâmplă în momentul botezului în Duhul Sfânt şi cum este omul după aceea !

Dacă Îi predăm Dumnezeu controlul, El ne ajută. În Romani 8 : 26 scrie : „Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră : căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite”.

Apostolul Pavel scria : „Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi”. (Filipeni 4 : 9)

Într-o zi Dumnezeu mi-a spus doar aceste cuvinte : „În viaţă, cele mai multe probleme, lucrătorii le au din cauza neîmpărţirii drepte a Cuvântului !” Fiecare credincios se poate verifica în oglinda Sfintei Scripturi, iar în conştiinţa lui Dumnezeu îi va vorbi !

II. În ţinerea firii sub control / în biruirea firii (mai ales în relaţiile cu oamenii dificili). Atunci când cineva ne ispiteşte / vrea să ne enerveze, (de exemplu cu absurdul afirmaţiilor lui), să putem sta liniştiţi. În versetul 13 scrie că :

„ … alţii îşi băteau joc şi ziceau : „Sunt plini de must !” S-au luat de fraţii de credinţă a lui Petru şi el reacţionează liniştit. Apostolul Pavel accentuează că un credincios nu trebuie să fie bătăuş nici măcar cu vorba. Acest aspect reiese din scrierile adresate lui Timotei, dar şi lui Tit :

  • I Timotei 3 : 3 „Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mârşav, ci să fie blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani … ”.
  • Tit 1 : 7 „Căci episcopul, ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană ; nu încăpăţânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuş, nici lacom de câştig mârşav…”.

În Ioan 18 : 10 – 11 putem vedea cum era Petru înainte de Cincizecime : „Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu. Isus a zis lui Petru : „Bagă-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau ?

Dacă auzea Petru aceste cuvinte batjocoritoare, înainte de botezul în Duhul Sfânt … probabil că a doua oară oamenii respectivi, nu ar mai fi îndrăznit să spună cu voce tare, ce gândesc ! Petru (de felul lui), era genul de om direct, care nu stă prea bine cu răbdarea !
Lui Malhus, în momentul acela tensionat, Petru nu îi citează versete din Biblie !

În Romani 7 : 18 – 19 scrie clar de ce : „Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac !”. Vreau dar nu pot.

Sunt plini de must”, spuneau batjocoritorii, iar Petru asemenea Domnului Isus, îi corectează cu blândeţe şi le citează din Vechiul Testament, din cuvintele profeţite prin Ioel:

În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură ; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa vise! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci”. (Faptele Apostolilor 2 : 17 – 18)

În viaţă uneori, putem fi corectaţi de oameni pe care noi poate nici nu-i băgăm în seamă !
Ei pot fi adevăraţii cunoscători ai lucrărilor spirituale, chiar dacă sunt oamenii simpli … necărturari şi de rând, (fără vreo şcoală superioară şi fără vreo funcţie), dar care umblă cu Isus, (la prezentul continuu) !

Pentru a putea stăpâni mersul, apoi scrisul, copiii mici trebuie să exerseze aceste lucruri. Se mai produc şi căderi, greşeli, dar nu se dau bătuţi. Aşa este şi spiritual, prin Harul Lui Dumnezeu, mergem înainte !

III. În rostirea Cuvântului lui Dumnezeu. Duhul Sfânt ne dă îndrăzneală, ne ajută, ne aduce aminte şi ne dă cuvintele inspirate.

1. Duhul Sfânt dă îndrăzneală. În primul rând să ne amintim cât de frică le-a fost ucenicilor, până la venirea Duhului Sfânt ! Câteva exemple :

  • Marcu 14 : 50 – 52 „Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit. După El mergea un tânăr care n-avea pe trup decât o învelitoare de pânză de in. Au pus mâna pe el ; dar el şi-a lăsat învelitoarea şi a fugit în pielea goală”.
  • Marcu 14 : 66 – 72 „Pe când stătea Petru jos în curte, a venit una din slujnicele marelui preot. Când a văzut pe Petru încălzindu-se, s-a uitat ţintă la el şi i-a zis : „Şi tu erai cu Isus din Nazaret !” El s-a lepădat şi a zis : „Nu ştiu, nici nu înţeleg ce vrei să zici.” Apoi a ieşit în pridvor. Şi a cântat cocoşul. Când l-a văzut slujnica, a început iarăşi să spună celor ce stăteau acolo : „Acesta este unul dintre oamenii aceia.” Şi el s-a lepădat din nou. După puţină vreme, cei ce stăteau acolo, au zis iarăşi lui Petru : „Nu mai încape îndoială că eşti unul din oamenii aceia; căci eşti galileean, şi graiul tău seamănă cu al lor.” Atunci el a început să se blesteme şi să se jure : „Nu cunosc pe Omul acesta despre care vorbiţi !” Îndată a cântat cocoşul a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus : „Înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi gândindu-se la acest lucru, a început să plângă”.
  • Ioan 20 : 19, 26 „În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis : „Pace vouă !” … După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis : „Pace vouă !” … ”.

După ce apostolii sunt botezaţi în Duhul Sfânt, diferenţa se vede imediat după aceea. Dar Luca notează clar că această îndrăzneală ei o primeau prin rugăciune !

După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi ; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală”. (Faptele Apostolilor 4 : 31) Doar în acest loc se explică cum se primeşte curajul / îndrăzneala.

Ea nu era ceva natural, specific acelor oameni, ci era ceva supranatural, care se primea şi încă se primeşte. În Faptele Apostolilor, se vorbeşte după aceea de şapte ori de vestirea cu îndrăzneală ! ( A se vedea Faptele Apostolilor 9 : 27, 29, 13 : 46, 14 : 3, 18 : 26, 19 : 8, 26 : 26) !

2. Duhul Sfânt ne aduce aminte de Cuvântul scris. Petru a citat exact versetele de care era nevoie ! Domnul Isus spunea că :

„ … Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu”. (Ioan 14 : 26)

Este clar că pentru a-mi aminti cineva ceva, trebuie să ştiu acel lucru. Nu scrie că Petru ar fi avut Biblia la dispoziţie. Mai degrabă credem că el a citat din memorie toate versetele pe care le-a spus în mesajul rostit în ziua Cincizecimii.

Dar aducerea aminte se face şi prin exemplul personal, prin Cuvântul întrupat ! Apostolul Pavel scria :

Pentru aceasta v-am trimis pe Timotei, care este copilul meu preaiubit şi credincios în Domnul. El vă va aduce aminte de felul meu de purtare în Hristos şi de felul cum învăţ eu pe oameni pretutindeni în toate bisericile”. (I Corinteni 4 : 17)

3. Duhul Sfânt ne scoate din anumite situaţii fără ieşire ! În Luca (21 : 14 – 15), sunt scrise cuvintele Domnului Isus :

Ţineţi bine minte să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde ; căci vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri”.

Putem spune că era vorba de o a doua gură !

Trebuie să reţinem că Duhul Sfânt este o Persoană. În general se accentuează că la rugăciune, credinciosul se poate ruga lui Dumnezeu cu mintea sau prin Duhul Sfânt. Adică El face rugăciunea pe care eu doar o rostesc. Ea este a Lui, dar eu cu voinţa mea decid să-I fac pe plac !

Dar mai există şi alt aspect al lucrării Duhului Sfânt : vorbirea prin Duhul Sfânt. Cuvintele acelea care ne vin pe moment ! Situaţia aceasta era exemplificată în Biblie, în urmă cu multă vreme. Dumnezeu i-a spus lui Moise :

Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce vei avea de spus.” Moise a zis : „Ah ! Doamne, trimite pe cine vei vrea să trimiţi.” Atunci Domnul S-a mâniat pe Moise şi a zis : „Nu-i oare acolo fratele tău, Aaron, levitul ?

Ştiu că el vorbeşte uşor. Iată că el însuşi vine înaintea ta ; şi, când te va vedea, se va bucura în inima lui.

Tu îi vei vorbi şi vei pune cuvintele în gura lui ; şi Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui ; şi vă voi învăţa ce veţi avea de făcut. El va vorbi poporului pentru tine, îţi va sluji drept gură, şi tu vei ţine pentru el locul lui Dumnezeu”. (Exod 4 : 12 – 16)

Aaron era cumva … difuzorul prin care se auzeau cuvintele spuse de Dumnezeu lui Moise. Aaron nu avea relaţia cu Dumnezeu pe care o avea Moise, aşa că Dumnezeu nu îi vorbea lui direct, ci prin intermediul lui Moise !

Aşa este şi cu a doua gură, cu acele cuvinte de la Duhul Sfânt, care dovedesc necredincioşilor că ei sunt păcătoşi şi ajung să întrebe :

După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem ?” „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh”. (Faptele Apostolilor 2 : 37 – 38)

Ce se întâmplă datorită faptului că un om a lui Dumnezeu a vorbit din Cuvânt ? „Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi ; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete”. (Faptele Apostolilor 2 : 41)

Probabil că şi ei au fost botezaţi în Duhul Sfânt şi au devenit oameni prin care Dumnezeu le vorbea celor din jurul lor … Aşa s-a ajuns că şi după două mii de ani de atunci, Biserica merge înainte ! De ce ? Datorită oamenilor ?

Datorită lui Dumnezeu care mântuieşte, iar lucrarea Duhului Sfânt se face … mai ales prin oamenii care I Se pun la dispoziţie cu totul !

Trebuie să rămânem în ungerea Duhului Sfânt ! De ce ? Deoarece vremurile sunt grele şi avem nevoie de putere de la Duhul Sfânt.