Puterea de-a merge mai departe ! (Faptele Apostolilor 4:23–31)

Faptele Apostolilor 4.23-31După ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor şi le-au istorisit tot ce le spuseseră preoţii cei mai de seamă şi bătrânii.
Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu şi au zis : „Stăpâne, Doamne, care ai făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele ! Tu ai zis prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău :
„Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă noroadele lucruri deşarte ?

Împăraţii pământului s-au răsculat şi domnitorii s-au unit împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său.”

În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel, ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău.

Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui sfânt, Isus.”

După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi ; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală”. (Faptele Apostolilor 4 : 23 – 31)


Cum / de unde pot obţine puterea pentru a merge mai departe ? Ce să fac pentru a nu mă da bătut şi să pot înainta neabătut ? Această putere o primesc de la Dumnezeu … prin ai mei, prin Biserică !

I. Biserica . „După ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor şi le-au istorisit tot ce le spuseseră preoţii cei mai de seamă şi bătrânii”. (v. 23)

Ai probleme în afară ? Vino / mergi în Biserică şi cere ajutorul spiritual, dacă ai avut necazuri din cauza trăirii vieţii de creştin :

Dacă sunteţi batjocoriţi pentru Numele lui Hristos, ferice de voi ! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneşte peste voi. Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş sau ca hoţ, sau ca făcător de rele, sau ca unul care se amestecă în treburile altuia.

Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este creştin, să nu-i fie ruşine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta … În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău ?

Dar, dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu”. (I Petru 4 : 14 – 16, 20)

Dacă ai probleme din cauza ta …  suferă-le / rabdă. În Evrei 12 : 5 – 7 scrie : „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.”

Suferiţi pedeapsa : Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl ?”.

Despre Petru şi Ioan scrie că : „După ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor şi le-au istorisit tot ce le spuseseră preoţii cei mai de seamă şi bătrânii”. (Faptele Apostolilor 4 : 23)

De ce au trebuit să apeleze la Biserică (fraţii lor de credinţă) ? În context este descrisă vindecarea ologului din naştere, precum şi urmările ei. În Fapte 4 : 8 – 10 scrie că :

Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis : „Mai mari ai norodului şi bătrâni ai lui Israel ! Fiindcă suntem traşi astăzi la răspundere pentru o facere de bine făcută unui om bolnav şi suntem întrebaţi cum a fost vindecat s-o ştiţi toţi şi s-o ştie tot norodul lui Israel !

Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi”.

Vorbea unor oameni religioşi … care nu erau credincioşi lui Christos ! Domnul Isus a spus :
În lume veţi avea necazuri ; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”. (Ioan 16 : 33)

Poate apostolii ştiau ce scrie despre Dumnezeu în Sfânta Scriptură : „Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne ! Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei, ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit şi ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ”. (Psalmul 10 : 17 – 18)


Imediat ce au auzit care este problema, nu s-au pus să analizeze situaţia, să ia decizii, să apeleze la relaţiile lor, ci imediat au trecut la :

II. Rugăciune (v. 24 – 30). În Fapte 4 : 24 scrie : „Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu şi au zis …”.

Petru şi Ioan au mers la ai lor şi ei (ceilalţi creştini) s-au rugat pentru ei. Erau apostoli, dar aveau nevoie de ceilalţi credincioşi ! Ce s-a petrecut în context ?

În Fapte 4 : 18 – 20 scrie că : „Şi după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu niciun chip, nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus. Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis :

„Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu ; căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit”.

Cine le-a poruncit (conducătorii religioşi de pe-atunci) şi de ce duh erau călăuziţi ? Dar noi, dacă nu vorbim, de cine suntem căluziţi ?

Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu şi au zis … ”. Aici este baza Biblică pentru rugăciunea în comun.

Contează foarte mult unitatea în rugăciune. Toţi s-au rugat pentru aceeaşi problemă, nu în timpul rugăciunii unul s-a rugat pentru ceva, altul pentru altceva etc. Ce au cerut ? Îndrăzneală !

Cei ce caută doar ridicarea nivelului de trai (material), fără a avea o Biserică puternică în zona lor … greşesc ! Probleme sunt peste tot, deoarece cel rău este şi în vest nu numai în est.

De ce au ajuns apostolii departe ? Îi aveau pe ai lor ! Cumva putem spune că au procedat ca şi noi, atunci când avem probleme în lume. Mergem la Biserică şi trimitem un bilet în care scriem necazul pe care îl avem, iar Biserica se roagă şi Dumnezeu intervine !

Iuda scria : „Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte … ”. (Iuda 1 : 3) În I Corinteni 12 : 27, apostolul Pavel scria : „Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui”.

Poate eu sunt slab la un moment dat, dar alt creştin poate fi într-o stare spirituală foarte bună, iar el va avea trecere înaintea lui Dumnezeu ! Oricum este o mare diferenţă între rugăciunea personală şi rugăciunea împreună cu toată Biserica !


III. Umplerea cu Duhul Sfânt. „După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi ; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală”. (v. 31)

Care a fost urmarea problemelor ? S-au oprit apostolii ? Nu … au mers mai departe în vestirea Evangheliei !

Conducerea religioasă de atunci a vrut să-i oprească pe doi dintre ei, (pe Petru şi Ioan), dar în urma rugăciunii în comun : „ … toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală”.

Au încercat să oprească sau au vrut să scape de doi … şi-au pornit pentru evanghelizare încă o sută optsprezece (118) persoane … cel puţin !

Problemele nu ne pot doborî, pentru că Dumnezeu ne oţeleşte prin încercările din afară … tocmai pentru a ne apropia mai mult de El !

Un alt aspect care reiese din acest text este faptul că întotdeauna când te rogi dezinteresat pentru altcineva, Dumnezeu te va binecuvânta ! Ce faci pentru altul … se trece în contul tău !

Şi nu trebuie să uităm că prezenţa lui Dumnezeu este ceva ce se simte. Poate prea a fost trecut cu vederea acest aspect al relaţiei cu Dumnezeu ! Să ne reamintim versetul 31 :

După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat [gr. esaleuthē “a clătina, a agita, a scutura”] locul unde erau adunaţi ; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală”.

Gr. saleuó este folosit de cincisprezece ori în Noul Testament. Sensul acestui cuvânt poate fi înţeles foarte bine în versetul din Luca 7 : 24 unde scrie că :

După ce au plecat trimişii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan : „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu ? O trestie clătinată de vânt ?

Acelaşi cuvânt este folosit şi în Faptele Apostolilor 2 : 25 unde scrie : „Căci David zice despre El :

„Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin”.

Slavă Domnului !