II. Nestăpânit, fără frâu. Conform Dex, frâul constă în : „Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul şi în gura unui cal (de călărie) spre a-l supune şi a-l putea mâna”. În limba română avem şi câteva expresii :
- „Fără frâu = neînfrânat, lăsat (prea) liber ; dezmăţat.
- „A-şi pune frâu limbii (sau gurii) sau a-şi pune frâu la limbă” = a vorbi cumpătat, cu prudenţă ; a se reţine de la vorbă.
- A ţine (pe cineva) în frâu = a domoli avântul sau pornirile cuiva”. În Galateni 5 : 17, apostolul Pavel scria : „Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti : sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi”.
În viaţă nu pot să fac orice îmi place, sau îmi vine să fac la un moment dat. Dacă acel lucru nu este conform voii lui Dumnezeu ?
În principiu, fiecare om are o anumită măsură de autocontrol, omul fiind asemenea unui baraj (lac de acumulare), în care poate intra o anumită cantitate de supărare … problemele apar când dă peste !
În Proverbe 17 : 14 scrie că :
„Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape ; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi”. De ce ?
Inundaţia nu mai poate fi controlată !? Cât timp omul îşi ţine cuvintele în el, pentru cei din jur este bine, pentru el … autocontrolul poate fi mai greu decât rostirea unor cuvinte nepotrivite :
„Dai drumul gurii la rău, şi limba ta urzeşte vicleşuguri. Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale. Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sunt ca tine. Dar te voi mustra şi îţi voi pune totul sub ochi”. (Psalmul 50 : 19 – 21) !
Dar când omul loveşte prin cuvintele lui, de obicei uită că Dumnezeu ţine evidenţa cuvintelor rostite !
Dar în unele situaţii, pot să nu am un cuvânt de la Dumnezeu şi de aceea, nu voi şti pur şi simplu ce trebuie să fac, deşi vreau să fac voia lui Dumnezeu ! În Exod 32 : 25 scrie că :
„Moise a văzut că poporul era fără frâu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu, spre batjocura vrăjmaşilor săi … ”. Ce însemna fără frâu ? Au depăşit limitele permise, au încălcat cu bună ştiinţă Cuvântul lui Dumnezeu, în care era scris clar :
„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.
Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti ; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc … ”. (Exod 20 : 2 – 5)
În context scrie ce s-a întâmplat : „Poporul, văzând că Moise zăboveşte să se coboare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron şi i-a zis : „Haide ! fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră ; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut.”
Aaron le-a răspuns : „Scoateţi cerceii de aur din urechile nevestelor, fiilor şi fiicelor voastre, şi aduceţi-i la mine.” Şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi şi i-au adus lui Aaron. El i-a luat din mâinile lor, a bătut aurul cu dalta şi a făcut un viţel turnat.
Şi ei au zis : „Israele ! iată dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului.” Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui şi a strigat : „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului !”
A doua zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire. Poporul a şezut de a mâncat şi a băut ; apoi s-au sculat să joace”. (Exod 32 : 1 – 6)
În Exod 32 : 28 scrie că : „ … aproape trei mii de oameni au pierit în ziua aceea din popor”. Răzvrătirea aceasta i-a costat. De ce ?
Ei au greşit deoarece au încălcat cuvântul şi astfel au dovedit că sunt răzvrătiţi cu bună ştiinţă, iar lucrurile acestea se plătesc !
Un alt exemplu este în II Cronici 28 : 19, unde scrie :
„Căci Domnul a smerit pe Iuda, din pricina lui Ahaz, împăratul lui Israel, care avusese o purtare fără frâu în Iuda şi păcătuise împotriva Domnului”.
În versetele 2 – 5 este descrisă o astfel de purtare. Găsim notat că Ahaz :
1. „A umblat în căile împăraţilor lui Israel ; şi
2. a făcut chiar chipuri turnate pentru Baali,
3. a ars tămâie în valea fiilor lui Hinom şi
4. a trecut pe fiii săi prin foc, după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
5. Aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi, pe dealuri şi sub orice copac verde. Domnul Dumnezeul său l-a dat în mâinile împăratului Siriei …”.
Dacă Ahaz nu a avut frâu, Dumnezeu l-a strunit, exact cum scria David : „Nu fiţi ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-i struneşti cu un frâu şi o zăbală cu care-i legi, ca să nu se apropie de tine”. (Psalmul 32 : 9)
În viaţă, când cineva ajunge să fie fără frâu, (fiind ca o maşină fără frână), chiar dacă omul acela nu va pierde lucruri, va avea parte de disciplinarea interioară şi nu va mai primi pacea de la Dumnezeu, va ajunge să aibă furtună în suflet.
La ora actuală această apăsare interioară este redenumită şi i se spune stres. În Romani 2 : 8 scrie despre Dumnezeu că :
„ … va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire”.
Evreii au plătit pentru faptul că nu au vrut să se stăpânească ! În Noul Testament, apostolul Pavel a scris că :
„Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor”. (I Corinteni 10 : 11)