Prefăcut într-alt om

Duhul Domnului va veni peste tine, vei proroci cu ei şi vei fi prefăcut într-alt om” (I Samuel 10 : 6). Procesul transformării vieţii conţine câteva etape :

  • Problema, sau nevoia, Impunerea altcuiva, care de obicei ne strică planurile, pe care le aveam fabricate, pentru viitorul imediat următor : Măgăriţele s-au pierdut, iar tatăl îşi trimite fiul să le caute; plăcea sau nu, trebuia să asculte. Şi nici noi nu avem de ales, atunci când Dumnezeu aduce pierderea în viaţa noastră … nici autoînvinovăţirea nu rezolvă problema, fiindcă, de măgăriţele respective, trebuie că se ocupa cineva. Există un TATĂ care nu-şi învinovăţeşte nici copilul, nici slujitorii, EL nu învinovăţeşte ci ne trimite să-i căutăm pe cei pierduţi ! Altfel spus, ne schimbă priorităţile, ne face să vedem că există şi aşa ceva pe pământ. Există cei pe care trebuie să-i cauţi şi să-i aduci acasă. În Luca 19 : 10 scrie că : „Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut”.
  • Ajungerea într-un impas, într-un moment în care nu mai avem soluţii şi nu vedem nicio cale de ieşire
  • Căutarea LUI pentru a-I auzi Cuvântul … de fapt pentru a-L auzi pe Dumnezeu, pe Cel care de mult ar fi vrut să stea de vorbă cu noi, cei veşnic ocupaţi, aşa că EL, fără ca măcar să ne ceară părerea intervine şi preia controlul viitorului imediat, pentru a ne schimba şi viitorul veşnic. Greşeala celor care au în casă Cuvântul scris şi posibilitatea contactării CELUI care l-a inspirat, este că nu căutăm răspunsul direct de la Sursă ! 

Să ne amintim textul Biblic :

Măgăriţele lui Chis, tatăl lui Saul, s-au rătăcit ; şi Chis a zis fiului său Saul : „Ia cu tine o slugă, scoală-te şi du- te de caută măgăriţele.”
Saul a trecut prin muntele lui Efraim şi a străbătut ţara Şalişa fără să le găsească; au trecut prin ţara Şaalim, şi nu erau acolo; au străbătut ţara lui Beniamin, şi nu le-au găsit.
Ajunseseră în ţara Ţuf, când Saul a zis slugii care îl însoţea: „Haide să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu, lăsând măgăriţele, să fie îngrijorat de noi.”
Sluga i-a zis: „Iată că în cetatea aceasta este un om al lui Dumnezeu, un om cu vază; tot ce spune el nu se poate să nu se întâmple. Haidem la el dar; poate că ne va arăta drumul pe care trebuie să apucăm.” (I Samuel 9 : 3 – 6)

Era vremea schimbării, pentru cel ce-i căuta pe cei pierduţi. Saul căuta ce era pierdut. Grija lui era să-i aducă acasă pe pierduţii Tatălui. Aşa a ajuns în Cetatea marelui Prooroc. Aşa a ajuns să stea la masă cu el. Despre Prooroc slujitorul spune : „Iată că în cetatea aceasta este un om al lui Dumnezeu, un om cu vază; tot ce spune el nu se poate să nu se întâmple. Haidem la el dar; poate că ne va arăta drumul pe care trebuie să apucăm” (I Samuel 9 : 6).

Slujitorul spune : „poate că ne va arăta drumul pe care trebuie să apucăm.” Nu se punea problema neştiinţei, fiindcă despre acest Prooroc se ştie foarte clar că „… tot ce spune el nu se poate să nu se întâmple”. Cu alte cuvinte, depindem de bunăvoinţa Lui, dar, nu se ştie dacă ne va accepta şi pe noi ! Pe vremea aceea nu se ştia că „pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6 : 37), deoarece Domnul Isus nu are preferaţi, EL are milă, Har, pentru oricine îi caută faţa, adică Îl caută pe El, ascultând de chemarea : „Inima îmi zice din partea Ta: „Caută faţa Mea!” Şi faţa Ta, Doamne, o caut !” (Psalmul 27 : 8).

Atunci când cineva vine la Isus, află ceea ce de fapt are nevoie, iar Iniţiatorul apropierii de Dumnezeu … este chiar EL. Iar această apropiere se face de cele mai multe ori, prin intermediul pierderilor planificate, fiindcă în cer nu există întâmplare, sau noroc, sau orice termen folosit pentru hazard. Totul vine de Sus, jos doar se întâmplă : „Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer” (Ioan 3 : 27). Aceste cuvinte le spunea un trimis al lui Dumnezeu şi anume Ioan Botezătorul, care şi el era prooroc ! Esenţa proorociei constă în pre-vestire, adică rostirea mai dinainte a viitorului. Aducerea viitorului în prezent. Acest lucru pentru un creştin este ceva normal, obişnuit.

Să ne gândim doar la Apocalipsa, de exemplu, cât viitor neîmplinit este acolo. Avem doar filmările unor evenimente … care încă nu s-au produs. În Fapte 15 : 18 scrie astfel : „zice Domnul, care face aceste lucruri şi căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie.” Înceredea în EL aduce liniştea în interiorul inimii celui care trece prin furtuni. Rezolvarea este deja făcută, doar că încă nu a ajuns de pe drum … până la mine ! Dar aceasta este doar o problemă de timp, iar creştinii sunt oameni de viitor. Pentru ei viitorul este strălucit, conţine slavă, Cer şi chiar mai mult decât ce şi-ar putea dori, sau chiar decât şi-ar putea imagina omul, pentru că Creatorul viitorului este Tatăl din cer, care este Bunătatea întruchipată.

Stricătorul chipului Lui Dumnezeu în om şi pentru om, cel care-L deformează în mintea noastră este Cel rău, opusul Celui Bun. Cel care de la început a venit cu invenţia lui, care se numeşte îndoiala, ce nu vine singură ci este urmată de neîncrederea în EL. Cel Rău, nu pune la îndoială puterea LUI, fiindcă aşa ceva nu este de crezut şi nu şi-ar mai vinde produsele, (a se citi minciunile), deoarece prea ar fi vizibile !

În Ioan 8 : 44 – 47 sunt redate cuvintele Domnului Isus : „Voi aveţi de tată pe diavolul ; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi. Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat ? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi ? Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”

Atenţie ! Aceste cuvinte sunt spuse unor oameni care, în mintea lor, se credeau credincioşi şi nici măcar nu ştiau cine le este tată. Puterea de înşelare a celui rău este foarte mare, pentru cei nesinceri, care nu se alătură adevărului, în viaţa de zi cu zi, ci îşi ascund păcatele … ca şi cum Dumnezeu nu le-ar putea vedea !

EL nu are două feluri de kilogram, sau, altfel spus două tipuri de unitate de măsură ! EL este Acelaşi, nu Se schimbă în funcţie de schimbările celor fluctuanţi în relaţia cu EL, deoarece EL vede tot ceea ce se petrec în interior, în inima lor ! Şi este de partea lor, nu contra lor !

Dumnezeu ne aduce uneori prin împrejurările vieţii la un om al Lui, care nu vorbeşte de la sine, fiindcă lui îi vorbeşte Cineva, care ridică perdeau de pe viitor şi vede dinainte ce are să se întâmple. Viitorul are şi el un trecut. Sunt lucruri pe care noi nu le ştim încă dar, la momentul împlinirii lor, pentru Cineva ele erau de foarte multă vreme cunoscute, fiindcă, în viaţa unui creştin, nu se întâmplă decât ceea ce vrea Dumnezeu, fiindcă el alege voia lui Dumnezeu. Dumnezeul Cel Atotputernic să îi binecuvânteze pe cei care care chiar acum au  probleme aparent de nerezolvat!

Viitorul de-abia de azi începe. El înseamnă şi pentru tine un viitor şi o speranţă. Şi nu orice viitor şi nici o speranţă de mâna a doua … Saul spera să afle măcar unde sunt măgăriţele lui … dar îl aştepta cu totul altceva, fiindcă Samuel îi spune mai mult decât ar fi putut visa. După ce îl linişteşte în privinţa îngrijorărilor lui adaugă : „Şi pentru cine este păstrat tot ce este mai de preţ în Israel ? Oare nu pentru tine şi pentru toată casa tatălui tău ?” (I Samuel 9 : 20). Era vorba de o împărăţie … iar el era chemat să fie împăratul ei ! Nici pentru noi, Dumnezeu nu are ceva mai puţin … noi căutăm prea puţin !

Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El” (II Timotei 2 : 12). Biblia a devenit atât de mare încât nu mai găsim astfel de versete : „Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pământ!” (Apocalipsa 5 : 10) sau Apocalipsa 20 : 6 ”Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani”. Astfel de vesrsete rămân valabile şi în vremuri de criză … chiar şi când sunt crize de nervi ! Şi poate cel mai încurajator verset este : „Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor” (Apocalipsa 22 : 5).

Şi noi, dacă ne analizăm preocupările, vom vedea că nu avem planuri cu mult mai mari, decât avea Saul. Nu căutăm măgăriţe ; ţinta căutărilor noastre poate să poarte un alt nume, dar, pentru majoritatea, prioritatea o constituie ceva de pe pământ. Apostolul Pavel scrie, ceea ce este şi binecuvântarea pentru cel care citeşte aceste cuvinte despre Dumnezeu că : „prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3 : 20).

Slujitorul spera că vor afla pe ce drum să meargă, poate erau deja foarte obosiţi de căutarea lor. Este o mare diferenţă între rob şi fiu : „robul nu rămâne pururi în casă; fiul, însă, rămâne pururi” (Ioan 8 : 35) . Fiul trebuie să se aştepte la acel mai mult, decât a fost până azi.