Pilda robului nemilostiv (I), Contabilul, (Matei 18.21-35)

Pilda robului nemilostiv (necesitatea iertării acordate necondiţionat, la fel cum o primim şi noi de la Domnul Isus) :

Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis : „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea ? Până la şapte ori ?” Isus i-a zis : „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.

De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi. A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni.

Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui şi tot ce avea, şi să se plătească datoria.

Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis : „Doamne, mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti tot.” Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria.

Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând : „Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.”

Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea : „Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti.” Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă, până va plăti datoria.

Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute.

Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis : „Rob viclean ! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat.
Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău cum am avut eu milă de tine ?” Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora.

Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său”. (Matei 18 : 21 – 35)


În pildă este vorba despre un contabil, un împărat şi un datornic ! Domnul Isus le-a explicat ucenicilor Lui, că un om, care a avut parte de iertarea divină, trebuie să ierte şi el necondiţionat, pe cel ce îi greşeşte !

Dacă decide să nu facă acest lucru, are garantată închisoarea precum şi chinurile sufleteşti, din care (şi de care) nu va scăpa, decât în momentul iertării depline acordată celui ce i-a greşit ! Şi nu contează deloc cu ce i-a greşit şi cu cât !


I. Contabilul

Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis : „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea ? Până la şapte ori ?” Isus i-a zis :

„Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte … Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi.

A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni … să se plătească datoria

Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând : „Plăteşte-mi ce-mi eşti dator”. (Matei 18 : 21 – 25, 28)

Doamne, de câte ori să iert pe … când va păcătui împotriva mea ?” Cine întreba pe Cine ? Pilda i-a fost adresată în special lui Petru : Numărătorul de greşeli.

Petru era contabilul ce ţinea evidenţa greşelilor altuia, (le număra, ştia câte s-au adunat deja : „Are şase … şapte”, şi le nota în registrul minţii lui).

Dar Petru, se pare că uita că el era cel ce … tocmai păcătuise împotriva Domnului, ( a se vedea Matei 17 : 24 – 27), şi Domnul Isus, nu i-a reproşat cu nimic, pentru decizia luată în locul Lui !

Tocmai el s-a găsit să întrebe ce să facă … cu cel care îndrăzneşte să păcătuiască împotriva lui ?!


Domnul i-a explicat prin pildă, exact acest lucru :

„Nu uita că tu tocmai ai fost iertat de banii, pe care trebuia să-i dai celor ce strângeau taxa pentru Templu, (colectorilor de impozite) şi chiar tu te găseşti să întrebi de iertarea altora, când nici nu ţi s-a uscat bine cerneala pe iertarea Divină, (de care ai avut nevoie datorită promisiunii făcute în alb şi pe care nu ai avut bani s-o onorezi) … şi tu deja-ţi contabilizezi datornicii !?”


Practic prin această pildă, Domnul Isus ne-a explicat foarte frumos că şi noi, (asemenea lui Petru), trăim datorită Harului lui Dumnezeu !

EL este Cel care ne iartă şi pe noi, de datoria făcută faţă de El, (care este asemenea banilor pe care Petru trebuia să-i dea colectorilor de impozite … şi nu-i avea). La fel sunt şi păcatele noastre pentru care Domnul Isus a plătit cu viaţa Lui !

Petru a făcut acel păcat, din cauză că nu L-a întrebat pe Domnul ce să facă, în situaţia respectivă fiind !

Şi noi păcătuim într-un mod asemănător, atunci când în viaţă se ivesc anumite situaţii complicate şi luăm unele hotărâri, fără să-L consultăm pe Isus, deşi am putea foarte uşor să facem acest lucru, (El nefiind departe de niciunul dintre noi) !


Va continua.