Pilda semănătorului (II), Meditaţii, Matei 13.1-15

Pilda semănătoruluiMatei 13.1-15, Pământul ... neascultător şi încăpăţânat

În aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi şedea lângă mare. O mulţime de noroade s-au strâns la El, aşa că a trebuit să Se suie să şadă într-o corabie ; iar tot norodul stătea pe ţărm. El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde şi le-a zis :

„Iată, semănătorul a ieşit să semene. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum, şi au venit păsările şi au mâncat-o.


O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc. Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit ; şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.


O altă parte a căzut între spini : spinii au crescut şi au înecat-o.
O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod : un grăunte a dat o sută, altul, şaizeci, şi altul, treizeci. Cine are urechi de auzit să audă.” Ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis :

„De ce le vorbeşti în pilde ?” Isus le-a răspuns : „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat. Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.

De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg. Şi cu privire la ei se împlineşte prorocia lui Isaia, care zice :

„Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege ; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.” (Matei 13 : 1 – 15).


Trei feluri de pământ neproductiv şi trei feluri de pământ productiv, erau prezente acolo ! Niciunul nu spune un : Nu ! categoric. Fiecare se face că-L ascultă pe Isus, chiar dacă, cu gândul, este în altă parte, fizic totuşi stăteau acolo şi-L auzeau ! Cât lăsau să intre în ei, aceasta era treaba lor ! Ioan scrie ce le spunea Domnul Isus ascultătorilor, cu o altă ocazie :

Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam; dar căutaţi să Mă omorâţi, pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu”. (Ioan 8 : 37).

Isus ştia ce se întâmplă în ei, în momentul în care Îi auzeau cuvintele ! De aceea, sfatul Biblic este :

De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate, şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele”. (Iacov 1 : 21).

Oricum aveau o ocazie unică, bine că a fost cineva acolo, pentru care cuvintele Lui aveau valoare, aşa că şi le-a notat şi-au ajuns până la noi !

Dar ei, nici nu-şi dădeau seama ce ocazie unică aveau ! Era ceva ce oameni mari, despre care ei doar citeau în Biblie, (dacă aveau Biblie … şi dacă ştiau să o citească) : Isaia, Ieremia, Daniel, ar fi vrut să aibă parte şi nu le-a fost dat ! Aşa este Harul Lui !

Unii care ar merita, nu primesc şi alţii, care nici măcar nu ştiu să aprecieze ceea ce au … primesc ! Cumva, se poate spune că porcii aveau de mâncare diamante, pe care atunci când le vedeau, strâmbau din nas şi spuneau :

Iară diamante din-astea necomestibile ? Nişte lături nu mai aveţi … să mâncăm şi noi ca lumea ? Doar trăim într-o ţară democratică !”

Întâmplarea descrisă de Matei, s-a petrecut acum două mii de ani, dar cum o mie de ani, sunt ca o zi, putem spune că a avut loc alaltăieri, (2 Petru 3 : 8 :

Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi”) ! Oricum, sigur erau contemporani cu noi !

Oameni scârbiţi de Biblie, care merg la Biserică, se fac că ascultă o predică, pe care o analizează din punct de vedere gramatical, teologic şi ca pentru orice lucrare pe care trebuie să o evalueze, îi pun o notă şi întind mâna să corecteze următoarea lucrare, (a se citi predică), căreia îi pun nota şi apoi pleacă acasă, cu conştiinţa liniştită că şi-au făcut datoria !

Mesajul a fost, noi am fost, deci logic : totul este în regulă, deci să trecem la viaţa noastră cea reală, cea de toate zilele ! Ispita de pastor, sau de predicator, ce-o fi el, mi-a spus unele, de parcă ar fi ştiut ce am făcut ieri !

Dar câtă Judecată, ne adunăm cu judecăţile noastre, numai Domnul ştie ! Şi-o vor şti şi cei care nu se pocăiesc acum … atunci, în Ziua Judecăţii, când Cineva care le-a tot vorbit, le va mai vorbi odată … ultima dată :

Apoi va zice celor de la stânga Lui : „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui !” (Matei 25 : 41).

Aceasta este sentinţa. Oricum ar fi analizată, mesajul este clar, iar ducerea la îndeplinire va fi imediată ! Timpul lui prea târziu, tocmai va fi venit … exact la timp, fiindcă el nu întârzie, cum cred unii !

Sentinţa va fi cât se poate de logică. După o viaţă de alegeri, va veni rândul Vieţii să aleagă, pe cine va fi cu EL, şi cine nu va fi cu EL … fiindcă Viaţa este o persoană, este Isus. Alegerea LUI se bazează pe alegerea lor, de fapt aceasta şi este !

Porcii intră în cocină, în locul amenajat şi dotat cu tot feluri de murdării, (plăcute cândva speciei respective), iar fiii intră în casa pe care Isus le-a promis că le-o va pregăti. Iar la EL, da-ul este Da !

Aşa este zi de zi. Cei care vor murdării, pot trăi în zona containerelor de gunoi, în care se pot desfăta cu toate gunoiele produse de cei răi, din care, la ora actuală, pot consuma, stând pe o canapea moale, cu o telecomandă în mână, prin care pot accesa tot ce vor ei !

Însă, cei care trăiesc cu Dumnezeu, sunt cei care Îi absorb Cuvântul, Îl păstrează în inima lor şi meditează, zi de zi la EL ! Despre ei altădată.

Azi a fost ziua ascultătorilor, mai precis a auzitorilor, prin zona cărora trec cuvintele Domnului, doar trec, nu rămân. Sunt doar vorbe, peste care se poate trece. Aşa că soarta cuvintelor Lui Isus este clară :

au mâncat-o … s-a pălit … au înecat-o”.

Săraca de ea ! Este păcat, cât de mult a piedut a pierdut agricultorul respectiv, din investiţia iniţială, fiindcă sămânţa de calitate costă bani !

Şi totuşi, aşa suntem noi, cei care avem acces la Cuvânt şi totuşi nu-L citim, avem acces la Cuvânt şi totuşi nu-L trăim, nu-I dăm viaţă ! Dar de auzit … auzim !


STUDII ASEMĂNĂTOARE :