Păcatul, moneda cu două feţe: amăgirea şi dezamăgirea

În clipa când au scos argintul care fusese adus în casa Domnului, preotul Hilchia a găsit cartea Legii Domnului, dată prin Moise. Atunci Hilchia a luat cuvântul şi a zis logofătului Şafan : „Am găsit cartea Legii în Casa Domnului.” Şi Hilchia a dat lui Şafan cartea. Şafan a adus împăratului cartea … Când a auzit împăratul cuvintele Legii, şi-a sfâşiat hainele”.               2 Cronici 34:14-16, 19

În aceste versete din Biblie, sunt descrişi trei oameni, care pot reprezenta trei categorii de credincioşi. Din prima categorie face parte Marele preot- cel care ÎI slujeşte Domnului din moşi strămoşi. El este cel care descoperă cartea, dar nu-l interesează ce scrie în ea. Urmaşii lui de astăzi se întâmplă ca să vadă şi ei Biblia, dar sunt credincioşi tradiţiilor moştenite. Pentru ei, contează mai mult ceea ce fac ei pentru Domnul şi nu îi interesează care este voia Lui în privinţa lor. Al doilea personaj este Şofan; omul care citeşte Biblia, dar nu pentru el, ci pentru alţii. Şi nici nu o citeşte undeva în ascuns, ci doar în public, atunci când are ascultători. Este genul celui care predică bine Biblia, dar o trăieşte rău …

Din cea de-a treia categorie, face parte împăratul. El este cel care ascultă Cuvântul. Lui i se citeşte Biblia şi nu numai că ascultă dar şi împlineşte cu fapta. El nu se înşeală singur ca şi ceilalţi (Iacov 1:22-25). Ce descoperire să realizezi, (iar în Biserică se întâmplă într-un mod deosebit), că Biblia încă există … încă este Cuvântul lui Dumnezeu!

Ce vremuri … când omul îşi sfâşie vechile haine şi se îmbracă cu altele, doar pentru a se potrivi cerinţelor Lui! Înnoirea începe cu omul şi continuă cu ceea ce face el, cu modul lui de viaţă, atingând pe cei apropiaţi şi apoi naţiunea. Pentru trezire este destul un singur om care să redescopere Cuvântul şi să îndrăznească să I se supună, potrivindu-şi viaţa după Cuvânt, nu potrivind versetele după viaţa lui nepotrivită. Noi nu facem păcate de moarte, ci păcate de viaţă! Unul dintre ele este necitirea Bibliei!

Dar avem o întrebare, care se poate pune: cum trăiau cei din vremea lui Iosia? Doar erau poporul Lui, şi nu aveau Cuvântul Lui? Fiind religioşi, mergeau la Templu, dar conform tradiţiilor. Ele nu se pierd în Adunare, pentru că avem grijă să le transmitem urmaşilor noştri … Oare ce transmitem copiilor: o Evanghelie diluată, din auzite, sau Cuvântul real? Diavolul va căuta să ne abată de la citirea Bibliei, de la memorarea ei, prin tot felul de atracţii.

Nu înghiţi râma din ac! Fii un peşte înţelept: râmele nu trăiesc în apă, ci în gunoi. Nu te hrăni cu gunoaiele diavolului. Ele apar în viaţa ta, dar nu fac parte din viaţa ta! Sunt din alt mediu, râma nu creşte în apă. Pofta este o râmă agăţată în cârligul celui rău. Ne atrage cu ceea ce ne atrage! Când întâlneşti o râmă în apă, priveşte la cine ţine undiţa! Momelile diavolului sunt pentru a te prinde şi pentru a te scoate din mediul tău, al citirii Cuvântului, al rugăciunii şi al postului. O voinţă a celui rău este să fii în preajma Cuvântului, să-L auzi şi să-L uiţi … eventual să-1 predici, dar tu să rămâi acelaşi.

Şi părinţii Domnului (conform Luca 2:43), au plecat de la Templu dar, nu au observat că Isus a rămas acolo: “Au crezut că este cu tovarăşii lui de călătorie, şi au mers cale de o zi, şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor. Dar nu L-au găsit, şi s-au întors la Ierusalim să-L caute. După trei zile L-au găsit în Templu … “ (Luca 2:44-46). Unde L-au căutat în celelalte zile? De ce nu au mers la Templu de la început? Şi eu ÎL pot pierde dacă merg la biserică … doar fiindcă aşa este obiceiul. Dar şi eu pot proceda la fel ca şi părinţii Lui, dacă nu mai sunt cu El, (şi văd aceasta), să-L caut şi ÎL pot găsi “în mijlocul învăţătorilor”, prin Cuvântul Lui. Neglijând Cuvântul, ÎI neglijez pe El, fiindcă El este Cuvântul care S-a făcut trup, Cuvântul personificat.

Florin C.