Omul cu două feţe ! Geneza 31 : 29

Nu cu două feţe, I Timotei 5.8Mâna mea este destul de tare ca să vă fac rău ; dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a zis în noaptea trecută : „Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov !” (Geneza 31 : 29) Cine era Laban de fapt ? Care era adevăratul Laban ? Cel care i-a spus aceste cuvinte unui om, (prin care i-a crescut averea), sau cel care-i spunea cândva unui nou venit : „Cu adevărat, tu eşti os din oasele mele şi carne din carnea mea !” În ce context ?

Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale, i-a alergat înainte, l-a îmbrăţişat, l-a sărutat şi l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întâmplate. Şi Laban i-a zis :

„Cu adevărat, tu eşti os din oasele mele şi carne din carnea mea !” Iacov a stat la Laban o lună”. (Geneza 29 : 13 – 14) Părea a fi unchiul ideal, dar după ce a trecut această perioadă, începe să se vadă adevărata personalitate a lui :

Apoi Laban a zis lui Iacov: „Fiindcă eşti rudă cu mine, să-mi slujeşti oare degeaba ? Spune-mi ce simbrie vrei ?” Laban însă avea două fete : cea mai mare se numea Lea, şi cea mai mică Rahela. Lea avea ochii slabi ; dar Rahela era frumoasă la statură şi mândră la faţă.

Iacov iubea pe Rahela şi a zis : „Îţi voi sluji şapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică”. Şi Laban a răspuns : „Mai bine să ţi-o dau ţie decât s-o dau altuia”. (Geneza 29 : 15 – 19)

Oricum oferta făcută de Iacov era de nerefuzat, dar Lea şi Rahela au înţeles acest contract aşa cum şi era, ca o vânzare a lor, ca un lucru josnic ! Iacov a arătat cât de mult o preţuia pe Rahela, iar Laban a dovedit ce om lipsit de caracter era !

În Geneza 31 : 15, ele spun : „Nu suntem noi oare privite de el ca nişte străine, fiindcă ne-a vândut şi ne-a mâncat şi banii ?” Atunci când se întâlnesc, Iacov îi spune lui Laban :

Dacă n-aş fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi osteneala mâinilor mele şi ieri noapte a rostit judecata”.

Drept răspuns, Laban a zis lui Iacov : „Fiicele acestea sunt fiicele mele, copiii aceştia sunt copiii mei, turma aceasta este turma mea şi tot ce vezi este al meu.

Şi ce pot face eu azi pentru fiicele mele, sau pentru copiii lor, pe care i-au născut ?”. (Geneza 31 : 42 – 43) Deşi şi-a vândut până şi fiicele, Laban considera că tot ale lui sunt !

Faţa exterioară a aceluiaşi om se vede şi atunci când vorbeşte cu robul lui Avraam :
Vino, binecuvântatul Domnului ! Pentru ce stai afară ? Am pregătit casa şi am pregătit un loc pentru cămile”. (Geneza 24 : 31)

În ce context sunt spuse aceste cuvinte ? „Rebeca avea un frate, numit Laban. Şi Laban a alergat afară la omul acela, la izvor. Văzuse veriga şi brăţările în mâinile surorii sale şi auzise pe sora sa, Rebeca, spunând : „Aşa mi-a vorbit omul acela.” A venit, dar, la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor … ”. (Geneza 24 : 29 – 30)

Ce-a  făcut Laban după ce a rostit aceste cuvinte ? „Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie şi nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor care erau cu el. Apoi, i-a dat să mănânce”. (Geneza 24 : 32 – 33)

Cuvântul potrivit pentru el este : oportunist ! Iar această realitate, (despre caracterul lui), poate fi dovedită şi prin alte exemple din viaţa lui.

Laban avea o faţă pentru cei din afară şi o alta pentru cei care-l cunoşteau cu adevărat ! El era un om cu două feţe, (se poate citi şi : „cu două fete”. Ambele realităţi erau valabile).

Apostolul Pavel, îi scria lui Timotei că : „Diaconii … trebuie să fie cinstiţi, nu cu două feţe … nu doritori de câştig mârşav … ”. (I Timotei 3 : 8) Adică nu este la Biserică diaconul, omul cinstit, omul lui Dumnezeu, iar în caracterul lui să fie un om josnic !

Aceasta înseamnă că omul nu este făţarnic ! Dar în Biblie, avem un verset asemănător care însă este mai puţin cunoscut. În Ezechiel 41 : 18 scrie că :

Fiecare heruvim avea două feţe, o faţă de om întoarsă spre un finic de o parte, şi o faţă de leu întoarsă spre celălalt finic, de cealaltă parte … ”. Sculpturile acestea însă aveau două feţe vizibile. Ştiai că aşa sunt, nu arătau într-un fel şi erau cu totul altfel !

Oamenii care au probleme de caracter, pot apela la Domnul Isus. El este singurul care îi poate transforma spiritual, iar procesul început prin naşterea din nou, îl va desăvârşi prin sfinţire :

„ … fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul”. (Evrei 12 : 14)

O mare problemă a omului nu constă în ceea ce este el, ci în faptul că nu vrea să se schimbe. În Ioan 3 : 19 scrie că :

Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El nu este judecat ; dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele”.