O speranţă cât un balon de săpun

Va aduceti aminte din vremea copilariei jocul cu baloanele de sapun? Erau transparente si cateodata cu reflexe colorate, pluteau usor, dar din pacate nu tineau prea mult si se spargeau la cea mai mica atingere…
Rezerva de speranta a unora seamana intr-un anume fel cu aceste baloane de sapun.
Cu ocazia intrarii in prima zi a anului nou incepem sa ne scoatem toti provizia de baloane, ca pe un sir lung de sperante pe care le avem de la noul an, care mai de care mai colorate, de parca anul in sine ne-ar putea aduce mai mult bine, sau ar fi propice pentru realizarea visurilor…
Le insiram pe toate ca pe niste margele, si ne spunem noua insine ca in acest an vrem sa fim mai cuminti, mai pocaiti, mai aproape de Dumnezeu, mai silitori in citirea Bibliei, etc, etc, etc… De ce oare ne-am obisnuit sa asteptam de la un an nou o viata noua?

Pentru ca viata noua, sau viata mai implinita depinde nu de anul in care traim, ci de cum traim si cu Cine traim. Daca vom munci mai mult si mai bine vom fi mai prosperi, daca vom posti mai mult vom fi mai tari in credinta, daca ne vom ruga mai mult vom deveni mai rugativi, daca vom studia Scripturile mai mult vom deveni mai luminati, si asa mai departe…

Deci depinde de noi intr-o anumita masura cat de bun va fi anul acesta…
Apoi, depinde si de cei cu care traiesti, si de Cel cu care traiesti.

Daca suntem fiinte sociale inseamna ca viata sociala si calitatea ei depinde de fiecare din noi, iar daca suntem capabili de iubire, atunci acea iubire poate fi impartasita in jur, incepand cu familia, continuand cu Biserica si pretutindeni in jur.

Daca sunt un tanar adolescent sau un copil ce traiesc laolalta cu parintii trebuie sa stiu ca ei vor avea un an mai bun daca eu voi fi bun, iar eu voi avea un an mai bun daca ei, parintii, vor avea urechi si inima pentru mine impreuna cu timp in care sa le plece spre cei din casa lor.

De ce oare adeseori suntem oare mai miscati de nevoile altora decat de nevoile celor apropiati noua? Da, voi avea o viata mai buna daca voi imprastia bunatate in jur, pentru ca bunatate la bunatate trage, iar rautatea nu o poate infrange, insa sigur o poate intrista. De ce sa ma astept la multe de la acest an?

Poate fi un an banal, ca oricare altul, dar poate fi un an special, daca zilele lui se vor numara la dosarul

a umblat cu Dumnezeu.

Daca ne inconjuram de oameni spiritual avem mai mari sanse in anul acesta sa ne deprindem cu spiritualitatea, iar daca ne vom inconjura de cei ce iau aproape totul in gluma, sa nu ne miram cand viata ni se va parea ca ne va pune foarte des inaintea faptelor si lucrurilor de rasul plansul, dar mai ales plansul.

Rasul isi are si el vremea lui, dar fara plans parca nici rasul nu are haz. Si ar trebui sa plangem daca la vremea darii de seama de la sfarsitul anului ce tocmai s-a incheiat am constatat ca am trait mai mult pentru noi decat pentru Dumnezeu.

Caci ziceam ca de El depinde cat de bun e anul, in cele din urma. Si El are placere sa ne dea un bun,, dar depinde ce intelegem noi printr-un an bun.

Bogatul caruia ii rodise tarina isi spunea ca e un an bun, chiar foarte bun, si era la etapa planificari, ca si noi la inceput de an, cand primeste de la Dumnezeu o intrebare nefireasca.
Intotdeauna m-am intrebat de ce nu l-o fi intrebat Dumnezeu

Chiar în noaptea acesta ţi se va lua sufletul, şi cele câte le-ai adunat cui vor rămânea ?

mi se parea mai normal sa il fi intrebat si daca ti se va lua sufletul toate acestea la ce iti vor folosi? Sau unde iti vei depune sufletul, ori altceva de genul acesta. Caci ce rost mai are sa te preocupi de cele adunate aici jos, daca tot stii ca ti se ia sufletul? Iata un an bun, cat de rau a sfarsit…

Dumnezeu il intrebase altfel, pentru ca el era preocupat de cele adunate jos, nu de soarta vesniciei sufletului sau.

Asadar care e an bun pentru tine? Ar trebui sa fie acela in care la orice ora s-ar arata Stapanul pentru socoteli sa fii gata sa ii arati ce ti-au adus talantii, iar sufletul tau sa isi gaseasca placerea in Cuvantul Sau.

Doamne, de multa hranire din Cuvant trebuie sa aiba unii parte pana ii prind gustul. E ca si cum ai fi urat o mancare sau bautura, de pilda cafeaua… Si deodata incepi sa bei, dar bei una foarte slaba, si cu mult zahar, apoi, treptat, ce te deprinzi cu gustul o faci tot mai tare, si reduci zaharul pana nu mai pui nici macar un strop…

Dupa o perioada oarecare nu mai suporti nici macar un fir de zahar in cafea…
Sa ma ierte cei ce nu beau cafea…

Asa e cu cei care citesc din Cuvant, dar inca nu au ajuns la esenta Lui, la forma lui cruda, nu la ceea explicata, interpretata si rasinterpretata. Acestia incearca sa mai indulceasca ce e prea tare, si sa amareasca ce e evident foarte dulce.

Cand vei simti o placere la citirea sau studierea Cuvantului, cand vei simti ca ceea ce citesti din Scripturi te incanta, te-ai deprins cu bucatele tari, si iti gasesti placerea in Cuvantul Domnului.

Cat n-o mai fi pana acolo incepand de la un plan de citire a Bibliei intr-un an, pe care deja trebuie sa il fugaresc prin luna martie ca sa fiu la zi?

Citeste Scriptura sa te hranesti, sa te bucuri de ea, sa te desfeti, nu doar sa iti faci planul… E bun un plan, dar scopul nu e sa implinesti planul, ci sa citesti Scriptura.

Speranta intr-un an nou nu e direct proportionala nici cu prosperitatea, nici cu cat de mult am vrea sa ii facem pe plac eului nostru, adica acelui suflet pentru care ne obosim mult prea mult de multe ori. Nu egoul satisfacut e sufletul, ci sufletul e duhul nostru care trebuie inobilat cu Duh dumnezeisc din Scripturi si printr-o viata in slujba Stapanului.

Care ti-e speranta pentru acest an? Cate din dorintele tale sunt si dorintele Lui, si cat din timpul ce se va scurge din 2013 va fi timpul Lui?

Aceasta e intrebarea… Daca am fost singuri in planuirea acestui nou an si nu L-am implicat pe El s-ar prea putea ca planurile noastre sa para totusi ca se ridica putintel, ca dau sa creasca dar vor disparea deodata ca niste baloane de sapun la cea mai mica adiere…

Speranta trainica e aceea care e ancorata in Cer de unde Il si asteptam sa vina pe Cel ce ne poate da o vesnicie de ani buni, nu doar un an bun, si apoi ce sa mai vorbim de inoire… Sa asteptam asadar innoirea tuturor lucrurilor! Iata cea mai strasnica nadejde care o poate avea cineva, nadejdea rascumpararii. Sa traim asteptand implinirea mare noastrei nadejdi !