Nemulţumirea …sau Despre alegeri şi culegeri ! Faptele Apostolilor 27:8-15

Fapte 27,15De abia am mers cu corabia pe marginea insulei şi am ajuns la un loc numit „Limanuri bune”, de care era aproape cetatea Lasea. Trecuse destul de multă vreme, şi călătoria pe mare se făcea primejdioasă, pentru că trecuse chiar şi vremea „postului”. De aceea Pavel a înştiinţat pe ceilalţi şi le-a zis :

„Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie şi fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, dar chiar şi pentru vieţile noastre.” Sutaşul a ascultat mai mult de cârmaci şi de stăpânul corăbiei decât de vorbele lui Pavel.
Şi, fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulţi au fost de părere să plece cu corabia de acolo, ca să încerce să ajungă la Fenix, liman din Creta, aşezat spre miazăzi-apus şi spre miazănoapte-apus, ca să ierneze acolo. Începuse să sufle un vânt uşor de miazăzi ; şi, ca unii care se credeau stăpâni pe ţintă, au ridicat ancorele şi au pornit cu corabia pe marginea Cretei.
Dar nu după multă vreme, s-a dezlănţuit asupra insulei un vânt furtunos, numit Eurachilon. Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vântului, şi ne-am lăsat duşi în voia lui.” (Faptele Apostolilor 27 : 8 – 15)


De-abia au reuşit să ajungă într-un loc unde puteau ierna, dar nefiind mulţumiţi cu condiţiile de acolo, au plecat mai departe. Au decis greşit şi-au ajuns la cealaltă extremă … nu au mai putut controla corabia !

Aşa este uneori în viaţă, când omul care nu are ceva, iniţial se mulţumeşte şi cu puţin, dar când a atins obiectivul propus, vrea mai mult. De ce ? Din cauza problemelor interioare generate de nemulţumire. Şi în Fapte 27 : 8 – 13, nu golful maritim era problema, în ei era problema !


Omul poate avea o :

I. Credinţa înşelătoare bazată pe puterea personală

Poate exista o încredere falsă ? O credinţă înşelătoare ? În mod sigur ! Prin această întâmplare, Luca descrie o situaţie din viaţa de toate zilele, când oamenii au trebuit să ia o decizie pentru viitorul imediat. Prima propunere era să rămână, acolo unde erau ajunşi. Să plece într-un alt loc, a fost părerea majorităţii …

Ce era de făcut ? Era o comunitate şi majoritatea călătorilor au decis gândind omeneşte. Se aflau într-un golf, nu într-un port, iar din punct de vedere geografic, nu era foarte bun, având în vedere iarna care se apropia !

Deşi era anotimpul furtunilor, vremea era încă foarte bună, iar distanţa pe care o aveau de parcurs de la Limanuri Bune până la portul Fenix, era relativ mică, (după hărţile actuale, în linie dreaptă ar fi aproximativ 65 de km).

Începuse să sufle un vânt uşor de sud şi totul părea a fi foarte favorabil. Deşi omul lui Dumnezeu spunea altceva, era logică hotărârea de-a naviga mai departe, aşa că au plecat. Apostolul Pavel spunea :

Oamenilor, călătoria văd că nu se va face
1. fără primejdie şi
2. fără multă pagubă, nu numai
1. pentru încărcătură şi
2. pentru corabie, dar chiar şi
3. pentru vieţile noastre.”

Sutaşul a ascultat mai mult de cârmaci şi de stăpânul
corăbiei decât de vorbele lui Pavel.” (Faptele Apostolilor 27 : 10 – 11).


II. Credinţă bazată pe Cuvântul Lui Dumnezeu

De unde ştia apostolul Pavel toate acestea ? El le-a spus : „Oamenilor, călătoria văd … ”. Apostolul Ioan scria că : „V-am scris aceste lucruri în vederea celor ce caută să vă rătăcească. Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva”. (I Ioan 2 : 26 – 27).

Au urmat lucruri, care nu se puteau controla, prin împrejurările exterioare : vântul (v. 14, „un vânt furtunos”, 15, 17 „s-au lăsat mânaţi de vânt”), furtuna, (v. 18), precum şi „Soarele şi stelele”, despre care Luca scrie că :

„ … nu s-au văzut mai multe zile, şi furtuna era aşa de puternică încât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare” (v. 20).

Cineva spunea : „Cât pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul … adunării !” (Proverbe 5 : 14). De ce ? Probabil că era exact situaţia celor din corabie … fiindcă adunarea era rea şi a luat cu majoritate de voturi, o hotărâre greşită. Direcţia în care s-a plecat era bună, dar nu au avut puterea de-a ajunge acolo :

Şi, fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulţi au fost de părere să plece cu corabia de acolo, ca să încerce să ajungă la Fenix, liman din Creta, aşezat spre miazăzi-apus şi spre miazănoapte-apus, ca să ierneze acolo.” (v. 12). Nu s-au mulţumit cu ceea ce aveau :

1. Un loc în care puteau aştepta primăvara, acele vremuri mai bune şi nu trebuiau să se grăbească.
2. O corabie, în care putea locui, chiar dacă nu aveau cele mai bune condiţii.
3. O comunitate unită, ceea ce îi ajuta din punct de vedere spiritual, între ei fiind cel puţin trei oameni credincioşi, prin care, vieţile lor puteau fi transformate.

Nu s-au gândit că Dumnezeu, intenţionat i-a lăsat să ajungă până la golf şi nu la un port ? Aşa puteau fi doar ei de ei, puteau asculta Cuvântul, nu aveau unde să fugă de Evanghelie, având aproape un oraş cu tentaţii, care le distrăgea atenţia !


Oare de ce nu sunt mulţumit  :

  • de oraşul în care trăiesc,
  • de locuinţa pe care o am,
  • de Biserica în care sunt ? … etc.

De unde vine nemulţumirea faţă de ceea ce am şi dorinţa de-a pleca în altă parte ? Pentru un trai mai bun, din punct de vedere material ? Realitatea este că, nu pot avea o viaţă mai bună decât atunci când, Domnul îmi vorbeşte, chiar dacă îmi spune să stau, să aştept în tăcere ajutorul Lui !

În Eclesiastul 9 : 11 este scris un adevăr deosebit : „Am mai văzut apoi sub soare că
1. nu cei iuţi aleargă, că
2. nu cei viteji câştigă războiul, că
3. nu cei înţelepţi câştigă pâinea,
a. nici cei pricepuţi, bogăţia,
b. nici cei învăţaţi, bunăvoinţa, ci toate atârnă de vreme şi de împrejurări”.


III. Părerea că trebuie să iei decizii în viaţă bazându-te pe sfatul specialistului

Sutaşul Iuliu, care se afla în corabie, trebuia să ajungă la Roma şi poate de aceea se grăbea, dar poate a uitat că iniţial, el nu a putut alege : ora plecării, mijlocul de transport, (în Faptele Apostolilor 27 : 1 scrie că : „ … s-a hotărât să plecăm cu corabia în Italia”), sau oamenii cu care avea să fie pe corabie, ci totul a depins de „vremuri şi de împrejurări”, prin superiorii lui care i-au ordonat ce are de făcut.

El însă a putut alege :

  • cu care dintre corăbiile aflate în port să se deplaseze, (din Cezareea, iniţial – v. 2 şi după aceea din Mira – v. 5 şi 6 : „sutaşul a găsit o corabie din Alexandria, care mergea în Italia, şi ne-a suit în ea”).
  • cum să se comporte cu apostolul Pavel, (v. 3 „Iuliu, care se purta omenos cu Pavel, i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi şi să fie îngrijit de ei”).
  • să asculte de :
    • omul lui Dumnezeu, (în v. 9 – 10 scrie că : „Pavel a înştiinţat pe ceilalţi şi le-a zis : „Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie şi fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, dar chiar şi pentru vieţile noastre.”), sau
    • de cârmaci, şi de stăpânul corabiei : v. 11 „Sutaşul a ascultat mai mult de cârmaci şi de stăpânul corăbiei decât de vorbele lui Pavel”), de acord fiind şi ceilalţi : „Şi, fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulţi au fost de părere să plece cu corabia de acolo … ” (v. 12).

A urmat ce-a urmat ! De unde s-a pornit ? De la nemulţumire … poate învăţăm şi noi cei de azi !