Marcu 4:23-26, Pilda seminţei (II), Autoritatea cuvântului rostit : exemplul apostolului Petru

marcu-4-23-26-ii-autoritatea-iiStudiu de caz : Apostolul Petru. El spunea că : „Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu.

Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu : pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, a căruia este slava şi puterea în vecii vecilor ! Amin”. (I Petru 4 : 11)


I. Cum a fost apostolul Petru, după primirea Duhului Sfânt ?

Petru nu a spus întotdeauna numai cuvintele lui Dumnezeu. Avem exemple diferite de momente în care a spus şi cuvinte de la el. Nu a minţit, nu blestemat, nu a glumit dar a vorbit ce-a crezut el că este nevoie, în situaţia respectivă.

De unde a început transformarea lui ? De la botezul în Duhul Sfânt, din Ziua Cincizecimii, în vorbirea lui apare :

  • citatul Biblic, (care se împlinea exact în momentul respectiv), deoarece Domnul Isus a spus clar : „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu”. (Evanghelia după Ioan 14 : 26) Imediat după primirea Duhului Sfânt, în prima cuvântare apostolul Petru a spus : „Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele ! Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel : „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa vise !”. (Faptele Apostolilor 2 : 14 – 17) Atunci Petru nu a vorbit de la el, putem spune că s-a împlinit Cuvântul Domnului Isus : „ … căci vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri”. (Evanghelia după Luca 21 : 15)
  • vedenia. În Faptele Apostolilor (10 : 9 – 10) scrie că : „Petru s-a suit să se roage pe acoperişul casei, pe la ceasul al şaselea. L-a ajuns foamea şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească. A văzut cerul deschis şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ … ”. Înainte de botezul în Duhul Sfânt nu a văzut aşa ceva !
  • auzirea unui glas … al Duhului Sfânt ! „ … pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis : „Iată că te caută trei oameni ; scoală-te, coboară-te şi du-te cu ei fără şovăire, căci Eu i-am trimis”. (Faptele Apostolilor 10 : 19 – 20) Nu avea de unde să ştie aceste detalii : câţi oameni sunt la poartă, dar aceste cuvinte de descoperire aduc zidirea spirituală. (Chiar ieri, 8 Noimebrie 2016, am auzit mărturia unei creştine care a auzit vocea Duhului Sfânt. I-a vorbit exact pentru nevoia care era, scurt şi la subiect şi totul s-a adeverit).
  • înţelegerea vedeniei. „Ştiţi”, le-a zis el, „că nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el ; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat”. (Faptele Apostolilor 10 : 28)

Dar Petru a fost întotdeauna aşa ? Nu ! De-abia după primirea Duhului Sfânt.


II. Cum a fost apostolul Petru înainte de-a fi botezat în Duhul Sfânt ?

Până atunci a rostit şi cuvintele Lui Dumnezeu şi părerile lui ! Întrebarea este : Ce a predominat în vorbirea lui, Cuvântul inspirat sau părerile personale ? Ne vom limita doar la a reda exemplele Biblice :

  • În Evanghelia după Matei (16 : 16 – 17), găsim scris că : „Simon Petru, drept răspuns, I-a zis : „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu !” Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis : „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona ; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri”.
  • Evanghelia după Matei 16 : 22 – 23 „Petru L-a luat deoparte şi a început să-L mustre, zicând : „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva !” Dar Isus S-a întors şi a zis lui Petru : „Înapoia Mea, Satano : tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine ! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor”.
  • Evanghelia după Matei 17 : 4 „Petru a luat cuvântul şi a zis lui Isus : „Doamne, este bine să fim aici ; dacă vrei, am să fac aici trei colibe : una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. În Luca 9 : 33 este redată aceeaşi întâmplare, dar este adăugat un scurt comentariu : „În clipa când se despărţeau bărbaţii aceştia de Isus, Petru a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să fim aici ; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise, şi una pentru Ilie.” Nu ştia ce spune”. Atunci de ce a vorbit … ?
  • Evanghelia după Matei 17 : 24 – 25 „Când au ajuns în Capernaum, cei ce strângeau darea pentru Templu au venit la Petru şi i-au zis : „Învăţătorul vostru nu plăteşte darea ?” „Ba da”, a zis Petru. Şi, când a intrat în casă, Isus i-a luat înainte şi i-a zis : „Ce crezi, Simone? Împăraţii pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini ?
  • Evanghelia după Matei 26 : 31 – 35 „Atunci Isus le-a zis : „În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire ; căci este scris : „Voi bate Păstorul, şi oile turmei vor fi risipite.” Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.” Petru a luat cuvântul şi I-a zis : „Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.” „Adevărat îţi spun”, i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Petru I-a răspuns : „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Şi toţi ucenicii au spus acelaşi lucru”.
  • În Evanghelia după Luca 8 : 45, avem un alt exemplu de vorbire în pripă : „Şi Isus a zis : „Cine s-a atins de Mine ?” Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi cei ce erau cu El au zis : „Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi : „Cine s-a atins de Mine”? … ”. De fapt ei cu cine credeau că vorbeau ? Pe Cine trăgeau la răspundere? Direct pe Domnul Isus ! Adică noi toţi observăm ce se întâmplă, numai tu nu observi ? Cine a avut dreptate ? Domnul Isus. Logica a greşit din nou … pentru a câta oară ?
  • În Evanghelia după Ioan 6 : 60, 66 – 68 scrie că : „Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis : „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere ?” … Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El. Atunci Isus a zis celor doisprezece : „Voi nu vreţi să vă duceţi ?” Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem ? Tu ai cuvintele vieţii veşnice”.
  • În Evanghelia după Ioan, (13 : 6 – 11) este notat ce s-a întâmplat la spălarea picioarelor, când Domnul Isus : „A venit deci la Simon Petru. Şi Petru I-a zis : „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele ?” Drept răspuns, Isus i-a zis : „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.” Petru I-a zis : „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele !” Isus i-a răspuns : „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.” „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul !” Isus i-a zis : „Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.” Căci ştia pe cel ce avea să-L vândă ; de aceea a zis: „Nu sunteţi toţi curaţi”.

Patru versete din Biblie, din care învăţăm că trebuie :

  • să ne facem curăţenie în suflet : „De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate, şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. (Iacov 1 : 21)
  • împlinim Cuvântul nu să ne limităm la studierea lui : „Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă …”. (Iacov 1 : 23)
  • să spunem Cuvântul lui Dumnezeu şi revelaţiile spirituale pe care le-am primit : „ … care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos şi a spus tot ce a văzut”. (Apocalipsa 1 : 2)
  • să căutăm să primim în mod personal un Cuvânt de la Dumnezeu : „Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris : „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Evanghelia după Matei 4 : 4)

III. Cum sunt eu, omul care rosteşte Cuvântul Lui Dumnezeu ? Ca Petru înainte de botezul în Duhul Sfânt, sau ca Petru, după ce Dumnezeu l-a umplut cu Duhul Sfânt ?

Un om înţelept nu va spune (de exemplu) :

Nu are cum să există mersul cu racheta !”, doar fiindcă el nu l-a experimentat ! Sau : „Nu există milionari”, doar datorită experienţei lui, în care poate abia-i ajung banii de la plată la avans.

Noi trăim bazându-ne pe tot Cuvântul Lui Dumnezeu, nu pe experienţele noastre personale, nici pe părerile celor care îndrăznesc să facă Cuvântul să spună, ceea ce de fapt nu spune ! Luăm un singur exemplu, al fraţilor noştri care sunt credincioşi cesaţionişti.

Între a interpreta un text Biblic şi-a citi ce scrie negru pe alb este o foarte mare diferenţă. Noi studiem strict Biblia, (facem exegeză nu eisegeză), dar dacă ar trebui să redăm experienţe personale, care să confirme prezenţa darurilor Duhului Sfânt, am avea ce spune şi despre botezuri în Duhul Sfânt (din acest an) şi cum erau acei oameni, (care erau născuţi din nou de-o vreme) înainte de primirea Duhului Sfânt şi cum sunt după botezul în Duhul Sfânt !

Am putea nota şi despre daruri pe care Duhul Sfânt le-a dăruit în ultimele luni şi s-ar putea spune şi despre cuvinte profetice spuse aceluiaşi destinatar, prin persoane diferite, (care nici măcar nu se cunosc între ele, fiind din localităţi diferite), în perioade de timp diferite !


„Fraţii lui Iosif au venit şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui. Iosif, cum a văzut pe fraţii săi, i-a cunoscut ; dar s-a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru şi le-a zis …

Iosif a cunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au cunoscut …  Noi toţi suntem fiii aceluiaşi om ; suntem oameni de treabă, robii tăi nu sunt iscoade.” El le-a zis : „Ba nu ; aţi venit să cercetaţi locurile slabe ale ţării.”

Ei au răspuns : „Noi, robii tăi, suntem doisprezece fraţi, fii ai aceluiaşi om, din ţara Canaan ; şi iată, cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este în viaţă”. (Geneza 42 : 6 – 8, 11 – 13)

În viaţă uneori ne simţim asemenea lui Iosif, căruia fraţii lui (care stăteau aruncaţi cu faţa la pământ înaintea lui) … îi spuneau în faţă că el nu mai trăieşte ! Una făceau şi alta spuneau. Tocmai i se închinau (practic îşi arătau respectul profund) celui de care spuneau că nu mai trăieşte ! De fapt care era adevărul ?

Ei considerau că Iosif a trăit până cândva şi de atunci nu mai există, deşi nu aveau în faţă un certificat de deces prin care să ateste veridicitatea părerilor lor.

Adevărul era cu totul altfel. În tot acest timp el nu numai că era viu, dar prin el, Dumnezeu lucra cu putere. Era o realitate paralelă, la care ei nu aveau acces, deşi la început (când au mers în Egipt), au beneficiat de viaţa lui, dar ei totuşi nu l-au cunoscut, până ce el a ales să li se descopere.

Când ? După ce a dat afară pe toată lumea care era acolo. Fraţii lui Iosif, într-un anumit fel putem spune că erau cesaţionişti, care îi spuneau ce gândesc despre el, şi totuşi Iosif nu i-a înfruntat pe faţă. Putea de la început să le dovedească că el este viu !

El a rămas fratele lor, chiar dacă ei considerau că el nu mai există ! Şi a venit şi vremea în care i-a convins de cât de mult greşeau ! Adevărul este că numai Duhul Sfânt poate convinge omul de falsitatea convingerilor pe care le susţine, fără a se întreba :

Dar de fapt cât de solide sunt dovezile pe care îmi bazez convingerile, în privinţa lucrării Duhului Sfânt ?


Să nu uităm totuşi că şi împotrivirea faţă de Dumnezeu este notată în Biblie :

Proverbe 1 : 24 – 28 „Fiindcă

  • eu chem şi voi vă împotriviţi, fiindcă
  • îmi întind mâna şi nimeni nu ia seama, fiindcă
  • lepădaţi toate sfaturile mele şi nu vă plac mustrările mele, de aceea şi eu voi râde când
    • veţi fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi când  
    • vă va apuca groaza, când 
    • vă va apuca groaza ca o furtună şi când 
    • vă va învălui nenorocirea ca un vârtej, când
    • va da peste voi necazul şi strâmtorarea.

Atunci mă vor chema, şi nu voi răspunde ; mă vor căuta, şi nu mă vor găsi”. Este exact opusul promisiunii spuse de Dumnezeu :

Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice : „Iată-Mă !” (Isaia 58 : 9)

Când am probleme în viaţă şi Dumnezeu nu mă ascultă ar trebui să iau în calcul şi faptul că poate El stă împotriva mea, (Iacov 4 ; 6 „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi”), deoarece credem că promisiunea din Psalmul 3 : 4 („Eu strig cu glasul meu către Domnul, şi El îmi răspunde din muntele Lui cel sfânt”), este valabilă sută la sută !

Din punct de vedere Biblic, putem afirma că omul care I Se împotriveşte Lui Dumnezeu, va avea necazuri, din care numai Dumnezeu îl poate scoate, dacă omul respectiv se pocăieşte în domeniul în care este deficitar ! Aş putea lua în calcul şi acest argument întrebare :

Dar dacă darurile Duhului Sfânt mai sunt valabile şi eu mă împotrivesc Duhului Sfânt … ? Continuarea o poate şti fiecare, în dreptul lui !

În Faptele Apostolilor 7 : 51, Ştefan le spunea unor oameni religioşi, (care trăiau într-o eroare teologică) :

„…Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile ! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi”.

Nu I se împotriveau Lui Dumnezeu în totalitate, ei chiar credeau într-o mare măsură în Cuvântul scris, şi în acele domenii Îi erau credincioşi Lui Dumnezeu, dar aveau un domenoi în care clar erau împotriva Lui ! Împotriva cui ?

Împotriva Duhului Sfânt ! Într-o zi Domnul mi-a spus, (fără să mă gândesc la aceste lucruri) :

„În viaţă, cele mai multe probleme, lucrătorii le au din cauza neîmpărţirii drepte a Cuvântului !”

Să încheiem aceste gânduri cu o întrebare, (care a devenit apoi o constatare şi implicit o normă de conduită a creştinilor) :

Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis : „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu … ”. (Faptele Apostolilor 4 : 19)

  • Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis : „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni !”. (Faptele Apostolilor 5 : 29)
  • Între a trăi cum este scris şi între a trăi, bazându-mă pe interpretarea (pe care eu sau alţii) o dau la ceva scris negru pe alb, este o foarte mare diferenţă :

Fraţilor, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine şi la Apolo, ca prin noi înşine să învăţaţi să nu treceţi peste „ce este scris” : şi niciunul din voi să nu se fălească deloc cu unul împotriva celuilalt”. (I Corinteni 4 : 6)