Lecţia peştelui, (Matei 17.27)

Lecţia peşteluiDar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară peştele care va veni întâi ; deschide-i gura şi vei găsi în ea o rublă pe care ia-o şi dă-le-o lor, pentru Mine şi pentru tine.” (Matei 17 : 27).

Petru a pescuit un peşte care avea un ban în gură ! Oare cum a mai muşcat şi din momeală ? Nu-i ajungea cât avea ? Avea un ban ce-i mai trebuia şi mâncare ?

Sau, ce putea să facă cu un ban … în mediul acvatic ? Peştelui, argintul i-a luat ochii … de aceea l-a luat în gură, deşi el nu avea nevoie de argint ci de mâncare ! Peştelui, Petru i-a făcut un mare bine, scăpându-l de ceea ce nu avea nevoie

Unii sunt ca peştele acela … tot timpul stau numai cu banu-n gură ! Numai la aşa ceva se gândesc şi numai despre aşa ceva vorbesc : banii !


Lecţia peştelui !

I. Mulţumirea. Unii sunt ca peştele, pierd tot numai datorită faptului că vor mai mult şi nu se mulţumesc cu ceea ce deja au. Există un anumit dat, iar cei ce stau cu Isus ştiu cât le este dat să deţină şi se mulţumesc cu atât : „Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer” (Ioan 3 : 27).

Pentru creştin, venitul este stabilit de Stăpân şi este primit prin împrejurările create tot de EL :

Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri şi am văzut că cei neprihăniţi şi înţelepţi, şi faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu, atât dragostea, cât şi ura. Oamenii nu ştiu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor.” (Eclesiastul 9 : 1). În situaţia descrisă de Matei, Petru a ştiut ce era înaintea lui. Ceea ce l-a pus Domnul Isus pe Petru să facă, era exact voia lui Dumnezeu !

Noi putem vorbi despre întâmplări, dar ele sunt planificate : „Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei pricepuţi, bogăţia, nici cei învăţaţi, bunăvoinţa, ci toate atârnă de vreme şi de împrejurări.” (Eclesiastul 9 : 11).

În viaţă poţi să pierzi tot, dacă nu eşti mulţumit cu ceea ce ai, dacă nu te mulţumeşti cu ceea ce ai la un anumit moment dat şi ieşi din voia Lui Dumnezeu ! Exemplu este Iona …


II. Purtarea de grijă a lui Dumnezeu, (providenţa Divină), are două aspecte :

  1. Domnul are grijă de unii ca să piardă
    1. când trebuie ! Pierderea îşi are vremea ei … deşi uneori aceasta se întâmplă fiindcă luăm hotărâri greşite … Despre Amaţia scrie că la un moment dat : „A mai tocmit cu plată din Israel o sută de mii de viteji, cu o sută de talanţi de argint. Un om al lui Dumnezeu a venit la el şi a zis : „Împărate, să nu meargă cu tine oastea lui Israel, căci Domnul nu este cu Israel, nu este cu toţi aceşti fii ai lui Efraim. Dacă mergi cu ei, chiar dacă ai face la luptă fapte de vitejie, să ştii că Dumnezeu te va face să cazi înaintea vrăjmaşului. Căci Dumnezeu are putere să te ajute şi să te facă să cazi.” Amaţia a zis omului lui Dumnezeu : „Dar ce să fac cu cei o sută de talanţi pe care i-am dat oştii lui Israel ?” Omul lui Dumnezeu a răspuns : „Domnul poate să-ţi dea mult mai mult decât atât.” Atunci Amaţia a despărţit ceata care-i venise din Efraim şi a poruncit ca oamenii aceştia să se întoarcă acasă”. (II Cronici 25 : 6 – 10). A acceptat pierderea ! Cât a pierdut ? O sută de talanţi de argint, transformaţi în banii noştri sunt echivalentul a aproximativ şapte zeci de milioane de lei noi, (la cursul argintului din 25 septembrie 2014) ! Se pot lua hotărâri mari şi pe moment ! Important este să avem călăuzirea Duhului Sfânt, Cuvântul lui Dumnezeu pentru acum !
    2. cât hotărăşte Dumnezeu că trebuie
  2. De alţii, tot Dumnezeu are grijă ca ei să găsească sau să primească de sus, exact ceea ce au nevoie atunci ! „ … căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei ; păstrarea îşi are vremea ei … ” (Eclesiastul 3 : 6).

De unde avea peştele banul ? Era găsit şi l-a luat în gură, dar nu l-a putut înghiţi. Aşa este providenţa Lui Dumnezeu … unul pierde întâmplător, iar altul găseşte exact ce are nevoie !

Cel ce pierde din greşeală, de fapt aşa este făcut să-şi plătească dările către Dumnezeu, pe care nu le dă de bunăvoie, aşa că pierde exact cât are nevoie Petru să dea, la momentul respectiv ! Nu pierdem decât :

  • atunci când Domnul vrea …
  • cât hotărăşte Dumnezeu că trebuie …

Pierderea nu este numai în bani şi la fel este şi găsirea. Se pot pierde :

  • timpul, (ex. pe vremea lui Ehud – Judecători 3 : 23 – 26).
  • persoane … cei dragi …
  • obiecte, practic totul poate lucra în dezavantajul unuia şi în favoarea altuia !

Nu ştim cine a pierdut şi de ce ? Dar ştim cine a găsit : Petru. Cel ce stă cu Isus de vorbă, cel ce-I este ucenic şi care stă în ascultare, chiar dacă mai greşeşte uneori în vorbire, totuşi stă sub autoritatea Domnului Isus. Aşa îşi revine, iar greşeala este doar provizorie.


III. Ascultarea de Isus, ne arată cât este de important un Cuvânt profetic sau de cunoştinţă de la Domnul Isus. Cine a găsit ceea ce avea nevoie ? Cel ce stă de vorbă cu Isus.

Obişnuitul vieţii de credinţă este ca să petrec timp suficient cu Isus, atunci EL îmi vorbeşte … nu eu să-I vorbesc, sau să vorbesc despre EL ! Aşa se rezolvă problemele … printr-un cuvânt profetic ! Astfel de cuvinte sunt şi astăzi !