În Şcoala Durerii ! (Agar – Geneza 21.17-21)

040520131174Dumnezeu a auzit glasul copilului ; şi Îngerul lui Dumnezeu a  strigat din cer pe Agar şi i-a zis : „Ce ai tu, Agar ? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde este [Închinarea / rugăciunea nu ţine atât de loc, cât ţine de inimă. Domnul Isus spunea : „ … nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim … închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr ; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh ; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.” Ioan 4 : 21, 23 – 24].

  • Scoală-te,

  • ia copilul şi

  • ţine-l de mână ; căci voi face din el un neam mare.”

Şi Dumnezeu i-a deschis ochii şi ea a văzut un izvor de apă ; s-a dus de a umplut burduful cu apă şi a dat copilului să bea. Dumnezeu a fost cu copilul, care

  • a crescut,

  • a locuit în pustiu şi

  • a ajuns vânător cu arcul. A locuit în pustiul Paran şi mama sa i-a luat o nevastă din ţara Egiptului.” (Geneza 21 : 17 – 21)

În această întâmplare se vorbeşte despre Agar şi Ismael. Agar era cea în viaţa căreia a intervenit Dumnezeu prin Cuvântul LUI !

În Geneza 16 : 6 – 9 scrie : „Avram a răspuns Saraiei : „Iată, roaba ta este în mâna ta ; fă-i ce-ţi place !” Atunci Sarai s-a purtat rău cu ea [nu este nicio greşeală, este vorba despre aceeaşi Sara, care asculta de Avraam şi-l numea domnul ei … practic ea şi de această dată asculta de Avram … în timp însă a ajuns să fie altfel, Sara care a devenit un model de comportament bun … la momentul acelei întâmplări ei încă erau Avram şi Sarai, nu cei care au primit un nume nou : Avraam şi Sara] ; şi Agar a fugit de ea. Îngerul Domnului a găsit-o lângă un izvor de apă în pustiu, şi anume lângă izvorul care este pe drumul ce duce la Şur. El a zis : „Agar, roaba Saraiei,

  1. de unde vii şi

  2. unde te duci ?” Ea a răspuns : „Fug de stăpâna mea, Sarai.” Îngerul Domnului i-a zis : „Întoarce-te la stăpâna ta şi supune-te sub mâna ei.” Agar spunea în ce situaţie se afla … nu şi din ce cauză ! Îngerul a căutat-o, de aceea a şi găsit-o, fiindcă Dumnezeu ştie întotdeauna când cineva este nedreptăţit ! Ieremia descrie astfel aceste situaţii :

    … când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el, după îndurarea Lui cea mare :
    căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor.
    Când se calcă în picioare toţi prinşii de război ai unei ţări,
    când se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Preaînalt,
    când este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul ?
    Cine a spus, şi s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului ?
    Nu iese din gura Celui Preaînalt răul şi binele ?
    De ce să se plângă omul cât trăieşte? Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui !
    Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm şi să ne întoarcem la Domnul
    .”                                                                                                                                                                 Plângerile lui Ieremia 3 : 32 – 40

Îngerul îi pune două întrebări : De unde vii ? şi Unde te duci ? De unde venea, Agar ştia, dar nu ştia încotro merge ! Viaţa fără viitor, fără direcţie, fără speranţă … pribegia non stop, aşa este viaţa trăită conform voiei mele ! Crucea Agarei a fost să se supună celei ce s-a purtat rău cu ea ! A trebuit să se întoarcă, pentru a culege ce a semănat :

Când s-a văzut ea însărcinată, a privit cu dispreţ pe stăpâna sa. Şi Sarai a zis lui Avram : „Asupra ta să cadă batjocura aceasta care mi se face ! Eu însumi ţi-am dat în braţe pe roaba mea; şi ea, când a văzut că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreţ. Să judece Domnul între mine şi tine !” (Geneza 16 : 4 – 5). Agar a ales să-şi ducă crucea, un timp pe care nu ea l-a stabilit, iar după aceea Dumnezeu i-a dat izbăvirea, iar eliberarea de robie a venit prin plecarea în pustiu ! A venit alungarea sau o nouă şcoală a durerii. Liber, fără cineva care să se poarte rău cu tine, dar şi fără pâine şi apă ! Liber de tot şi de cruce şi de mijloace de existenţă !

Ce s-a întâmplat de fapt ? Biblia spune : „Când s-a văzut ea însărcinată, a privit cu dispreţ pe stăpâna sa …”.Femeile ştiu să citească Limbajul trupului, deşi o carte de acest fel încă nu era scrisă … femeile au darul privirii … din construcţie. Poate de aceea, Eva a văzut ceea ce Adam nu a observat : pomul cunoştinţei binelui şi răului !

Este de notat faptul că între Agar şi Sara a existat un limbaj non-verbal, prin care Agar a transmis ceva, iar Sara a priceput şi i-a tradus şi lui Avraam : „ … m-a privit cu dispreţ” şi este foarte clar că Dumnezeu a văzut această privire, deşi a fost ceva ce a ţinut poate doar o secundă : „Cel ce a întocmit ochiul s-ar putea să nu vadă ?” (Psalmi 94 : 9). Dumnezeu vede nu doar privirea ci şi inima din care vine, motivaţia celui care trimite privirea … şi de fapt, ce merit avea Agar că putea zămisli, faţă de Sara care nu avea acest dar ?

Cât a trebuit să plătească această privire ? Doar timp de aproximativ 16 ani, (a se vedea Gen. 16 : 16, 17 : 24 – 25), … până ce a fost transformată cu totul ! Domnul Isus spune foarte clar, că în acest domeniu, omul plăteşte până la ultimul bănuţ, dacă nu îşi cere iertare de la CEL Care a plătit cu Viaţa Lui şi de la semenul nedreptăţit.

Cerul are două specialităţi : una să dea şi să-l copleşească de binecuvântări pe cel neprihănit, (de ex. Maleahi 3 : 10 „Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare.”). Alta este să-i ia celui ce-a călcat voia LUI, până la uultimul bănuţ, din datoria faţă de EL ! Şi are specialişti care calculează care este acel ultim bănuţ datorat. În exemplul cu văduva care a dat ultimii doi bănuţi, Domnul Isus ne demonstrează că ştie exact când I-am dat nu numai doi bănuţi, ci ultimii doi bănuţi. Pe EL, ultimul ÎL interesează:

Isus şedea jos în faţa vistieriei Templului şi Se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulţi, care erau bogaţi, aruncau mult. A venit şi o văduvă săracă şi a aruncat doi bănuţi, care fac un gologan. Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis : „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie ; căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.”

Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte [iar Duhul Sfânt face exact această lucrare :„Şi împăratul a zis lui Şimei : „Ştii înăuntrul inimii tale tot răul pe care l-ai făcut tatălui meu, David ; Domnul a întors răutatea ta asupra capului tău.” – I Împăraţi 2 : 44] că fratele tău are ceva împotriva ta,

  1. lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi

  2. du-te întâi de împacă-te cu fratele tău ;

  3. apoi vino de adu-ţi darul. Caută de te împacă degrabă cu pârâşul tău, câtă vreme eşti cu el pe drum ; ca nu cumva pârâşul să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, şi să fii aruncat în temniţă. Adevărat îţi spun că nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuţ.” (Matei 5 : 23 – 26)

Când trebuie să plece Agar, aflăm cum au decurs lucrurile : „A doua zi, Avraam s-a sculat de dimineaţă; a luat pâine şi un burduf cu apă, pe care l-a dat Agarei şi i l-a pus pe umăr; i-a dat şi copilul şi i-a dat drumul. Ea a plecat şi a rătăcit prin pustiul Beer-Şeba.” (Geneza 21 : 14).

În pustiu şi în viaţă, există două feluri de realităţi : unele vizibile şi altele invizibile, (ascunse) realităţile pe care noi nu le vedem, fără ajutorul Lui Dumnezeu : Izvorul de apă, de exemplu !

Există lucruri pe care omul trebuie să le facă şi lucruri pe care Dumnezeu le face. Agar a trebuit : să se ridice, să ia copilul şi să-l ţină de mână, altfel spus să-i fie alături la greu … exact ceea ce trebuie să fim şi noi, aproapele celui care are probleme, omul care se oferă ca sprijin. Critici sunt destui, oamenii care ştiu exact unde ai greşit de ai ajuns în pustiu, în situaţia de faţă. Împovărătorii de profesie, care încarcă conştiinţa omului cu vini imaginare şi care nu ajută cu nimic omul pentru a ieşi din impas.

Când omul îi cere ajutorul, Dumnezeu vine cu soluţiile, printr-un Cuvânt profetic. Dumnezeu a fost cu copilul, (din momentul în care el L-a strigat), de aceea el a crescut, a locuit acolo unde îi era dat să fie, iar Dumnezeu i-a dat şi o meserie din care să trăiască ! Întrebarea este : Cine a avut o viaţă mai uşoară ? Avraam, care trebuia, (prin slujitorii lui), să-şi cumpere animale, să le dea de mâncare, să le îngrijească etc., sau Ismael, vânătorul care avea să ia de gata, ceea ce îi oferea Dumnezeu ?

Dumnezeu a fost cu copilul” pentru că avea nevoie şi Ismael să fie cum îi era numele : „Dumnezeu aude”, era un nume pus de către Dumnezeu : „Îngerul Domnului i-a zis : „Iată, acum eşti însărcinată şi vei naşte un fiu căruia îi vei pune numele Ismael ; căci Domnul a auzit mâhnirea ta.” (Geneza 16 : 11). Dumnezeu era cu Agar, (cu mama), dar a ajuns să fie şi cu fiul. Aşa este şi azi, Dumnezeu este nu numai cu părinţii, ci vrea să fie şi cu copiii creştinilor, să fie şi Dumnezeul lor !

În viaţă, uneori (a se citi deseori), situaţiile sunt foarte complicate. Agar plăteşte pentru atitudinea dispreţuitoare şi ajunge să fie mâhnită, ceea ce însemna că Domnul a văzut şi atitudinea ei, dar şi purtarea rea a Sarei faţă de ea ! Practic, fiecare a greşit faţă de cealaltă şi nu ştim dacă vreuna dintre ele şi-a cerut iertare de la cealaltă ! Dar ce putem învăţa este aceasta : Cât rău poate face o privire dată cu scop rău şi cât de scump poate fi plătită !