Gustaţi şi vedeţi (prin intermediul gurii … ajungi la vedere) ! [Ioan 9.1-7, 39-41]

Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere. Ucenicii Lui L-au întrebat : „Învăţătorule, cine a păcătuit : omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb ?” Isus a răspuns :

„N-a păcătuit nici omul acesta nici părinţii lui ; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis ; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.”

După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta şi i-a zis : „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului” (care tălmăcit înseamnă : Trimis). El s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând bine …

Apoi Isus a zis : „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată : ca cei ce nu văd să vadă, şi cei ce văd să ajungă orbi.” Unii din fariseii care erau lângă El, când au auzit aceste vorbe, I-au zis :

„Doar n-om fi şi noi orbi !” „Dacă aţi fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-aţi avea păcat ; dar acum ziceţi : „Vedem.” Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne”. (Ioan 9 : 1 – 7, 39 – 41)


Uneori, omul nu merge la doctor când este bolnav, ci de-abia atunci când devine conştient că este bolnav !
Sunt bolnavi care nu se tratează, fiindcă se cred sănătoşi. Aşa este părerea din mintea lor, iar realitatea interioară decide asupra realităţii exterioare !

Părerile noastre, uneori (a se citi „deseori”) sunt mai tari decât realitatea ! Nu trebuie să uităm că nici Domnul Isus, nu a fost doctor pentru sănătoșii închipuiţi, pentru cei care nu aveau nevoie de tratamentul LUI !

Apoi Isus a zis : „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată : ca cei ce nu văd să vadă, şi cei ce văd să ajungă orbi.” Unii din fariseii care erau lângă El, când au auzit aceste vorbe, I-au zis :

„Doar n-om fi şi noi orbi !” „Dacă aţi fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-aţi avea păcat ; dar acum ziceţi : „Vedem.” Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne”. (Ioan 9 : 39 – 41)


Să analizăm o parte din afirmaţiile participanţilor la acest dialog :

  • Domnul Isus : „Eu am venit în lumea aceasta … ca cei ce nu văd să vadă …”. Exact de la vindecarea unui orb din naştere a început acest dialog.
  • Unii din fariseii prezenţi acolo Îi spun Domnului Isus : „Doar n-om fi şi noi orbi !” Altfel spus : „Doar n-om avea şi noi nevoie de Tine !” Dacă ar fi fost orbi, ar fi avut nevoie de Singurul care putea vindeca un orb …
  • Domnul Isus : „Eu am venit în lumea aceasta … ca … cei ce văd să ajungă orbi”. Prin faptul că fariseii considerau că sunt în regulă, că văd bine din punct de vedere spiritual, (era logic că nu aveau nevoie de vindecare), fiind sănătoşi, împlineau a doua parte a afirmaţiei făcute de Domnul Isus …. cei ce văd să ajungă orbi … Ei crezându-se sănătoşi (deşi erau bolnavi), ÎL refuzau pe Singurul care îi putea vindeca cu adevărat.

În această întâmplare (descrisă de Ioan în Evanghelia după Ioan, capitolul 9) se întrepătrund două planuri :

  • vindecarea fizică (este descrisă vindecarea orbului),
  • vindecarea spirituală (mântuirea sufletului lui şi dialogul despre acceptarea mântuirii / Ioan 9 : 35 – 41)

Concluzii

În relaţia cu Domnul Isus nu există cale de mijloc (neutralitatea) :

  • sunt ori pentru EL (îmi văd problemele / orbirea şi am parte de harul Lui), ori
  • sunt împotriva Lui (consider că nu am nicio problemă, că sunt sunt sănătos) şi implicit nu am nevoie de EL.

Doar orbul vindecat L-a văzut pe Isus (după vindecare), un orb nevindecat (om nemântuit) nu-L poate vedea pe Isus, dar ÎL putea auzi.


În Psalmul 34 : 8 scrie :

Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul ! Ferice de omul care se încrede în El !

„Gustaţi şi vedeţi”. Altfel spus : folosind gura … ajungi să vezi. Cum ? Cerândui-I Domnului Isus, ajutorul !
Apostolul Pavel a scris în Romani 10 : 9 că :

Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit”.

Cei ce nu-L văd ca Domn şi Mântuitor, (nu realizează cine este Isus) vor rămâne orbi.

În Matei 15 : 14, Domnul Isus a spus :

Lăsaţi-i : sunt nişte călăuze oarbe ; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.”

Când doi orbi se direcţionează unul pe altul, ajung în groapă (locul pedepsei veşnice / locul din care, odată intrat nimeni nu mai iese).

Există numai două scaune, nu trei ! Pe care stau ? Cu Isus sau fără Isus ?

[Florin Ciochină]