Geneza 6 : 1 – 3 Fiii lui Dumnezeu şi fiicele oamenilor (II) Cât contează unde privesc !

„ … fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase ; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales. Atunci Domnul a zis : „Duhul Meu nu va rămânea pururi în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă : totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani”. (Geneza 6 : 1 – 3)

Alegerile greşite într-un domeniu foarte important (al căsătoriei) şi degradarea vieţii spirituale care-a urmat prin faptul că oamenii s-au luat unii după alţii, ne învaţă cât de important este să ţinem la relaţia noastră cu Dumnezeu.

În funcţie de spiritualitatea celor de atunci a fost şi lungimea vieţii … de fapt a urmat scurtarea vieţii. Şi tot de trăirea lor (a noastră) în ascultarea (sau neascultarea) de Dumnezeu, a depins şi depinde şi calitatea vieţii.

În mintea unor creştini există un har greşit înţeles, un fel de-a profita de Dumnezeu, crezând că nu vor fi niciun fel de urmări negative, indiferent de cât de greşită este trăirea lor înaintea Lui Dumnezeu !


I. Standardul spiritualităţii (este dat şi de ascultarea sau neascultarea de Dumnezeu)

„ … fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase ; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales”. (Geneza 6 : 2)

Oare fetele lor chiar nu erau frumoase, chiar nu aveau de unde să-şi aleagă soţii ? Au făcut exact ca Adam şi Eva care aveau toţi pomii … în proprietate ! Unul singur nu era al lor şi numai pe acela l-a văzut Eva ! De fapt ce-ar fi putut să mai vadă ?

  • Lumina : „Dumnezeu a văzut că lumina era bună ; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric”. (Geneza 1 : 4)
  • Pământul şi mările : „Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun”. (Geneza 1 : 10)
  • Verdeaţa şi pomii : „Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun”. (Geneza 1 : 12)
  • Soarele, luna şi stelele : „Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume : luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea ; a făcut şi stelele. Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul, să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun”. (Geneza 1 : 18)
  • Peştii şi păsările : „Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor ; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune”. (Geneza 1 : 21)
  • Fiarele sălbatice şi târâtoarele : „Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune”. (Geneza 1 : 25)

Până atunci toate erau bune, pentru că : „ … orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare”. (Iacov 1 : 17)

În cartea I Samuel 16 : 7 scrie că : „Domnul nu Se uită la ce se uită omul ; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă”. Exact aşa a fost şi atunci. Eva avea un punct de vedere total diferit de al Lui Dumnezeu … ea nu a privit unde privea EL !

Aşa se face că în Geneza 3 : 6 găsim scris unde s-a ajuns după ce Eva ascultă de cel rău :

Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat ; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el”.

A urmat căderea în păcat şi ce-a venit după aceea ? Până atunci toate au fost bune, după momentul căderii în păcat totul a devenit altfel …

În Geneza 6 : 5 scrie că : „Domnul a văzutrăutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău”.

Care-a fost problema credincioşilor descrişi în Geneza 6 : 1 – 3 ? Au vrut altceva decât voia Dumnezeu pentru ei … se pare că nu au învăţat nimic din ce-a păţit Eva ! Ce trebuie să facem noi ?

Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu : cea bună, plăcută şi desăvârşită”. (Romani 12 : 2)

Fiii lui Dumnezeu (despre care scrie în Geneza 6), au fost cei care au coborât standardul spiritual, la fel cum avea să facă mai târziu şi Samson. Au cedat din trăirea cu Dumnezeu, pentru a-şi face pe plac :

Tatăl său şi mama sa i-au zis : „Nu este nicio femeie între fetele fraţilor tăi şi în tot poporul nostru, de te duci să-ţi iei nevastă de la filisteni, care sunt netăiaţi împrejur ?” 

Şi Samson a zis tatălui său : „Ia-mi-o, căci îmi place”. (Judecători 14 : 3)

Şi nu a mai stat la discuţie, deşi probabil că ştia că trebuia să se căsătorească cu o fată din poporul lui.

Plăcerile acestea vinovate fac rău sufletului şi implicit trupului. Calitatea vieţii nu este dată de calitatea lucrurilor pe care le deţinem ci de ascultarea de Dumnezeu şi de Harul Lui.

Mobilierul sufletului doar Dumnezeu îl deţine. Apostolul Pavel scria că : „Roada Duhului, … este : dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor”. (Galateni 5 : 22 – 23)

Ascultarea de Dumnezeu poate consta şi în decizia de-a nu face ce-mi place foarte mult, la un moment dat. Renunţarea la voia mea, pentru a face voia Lui Dumnezeu.


II. Lungirea / scurtarea vieţii

Duhul Meu nu va rămânea pururi în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă : totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani”. (Geneza 6 : 3)

Natura omului / firea pământească era la fel. Credincioşii de atunci aveau de ales între fire şi Duh. În Galateni 5 : 17, apostolul Pavel scria :

Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti : sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi”.

Vârsta de o sută douăzeci de ani pare mare, doar dacă facem comparaţia cu mărimea vieţii actuale, dar pentru vremea de atunci s-a trecut de la peste şapte sute de ani la o mărime maximă a vieţii de o sută douăzeci de ani !

În Geneza 5 : 31 este notată vârsta la care a decedat ultimul om de atunci : „Toate zilele lui Lameh au fost de şapte sute şaptezeci şi şapte de ani ; apoi a murit”. După o viaţă lungă …

Ce găsim scris în Biblie ?

I Împăraţi 3 : 14 „Şi dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile şi poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl tău, îţi voi lungi zilele”.

Proverbe 3 : 2 „Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale şi-ţi vor aduce multă pace”.

Eclesiastul 8 : 13 „Dar cel rău nu este fericit şi nu-şi va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n-are frică de Dumnezeu”.


III. Calitatea vieţii (este darul Lui Dumnezeu)

Chiar dacă un om ar avea o sută de copii şi ar trăi mulţi ani – oricât de mult i s-ar mări numărul zilelor anilor lui – dar, dacă nu i se satură sufletul de bunătăţile agonisite de el şi dacă nici de înmormântare n-are parte, eu zic că o stârpitură este mai fericită decât el”. (Eclesiastul 6 : 3)

Dar, dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii şi i-a îngăduit să mănânce din ele, să-şi ia partea lui din ele şi să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.

Căci nu se mai gândeşte mult la scurtimea zilelor vieţii lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie”. (Eclesiastul 5 : 19 – 20)

Existau atunci (şi convieţuiesc şi acum) două categorii de oameni. Fiii lui Dumnezeu şi oamenii care nu L-au primit pe Domnul Isus în viaţa lor.

În funcţie de alegerile personale, lungimea vieţii acelui om poate fi mărită sau scurtată, iar lucrul acesta este valabil şi pentru cei ce sunt copiii Lui Dumnezeu ! Acest lucru este valabil şi când ne referim la calitatea vieţii.

Moise înainte de-a pleca şi-a avertizat contemporanii astfel :

Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele Legii acesteia.

Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi ; este viaţa voastră, şi prin aceasta vă veţi lungi zilele în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul”. (Deuteronom 32 : 46 – 47)

O întrebare nevinovată : În viaţa mea pe ce cale intră cea mai mare parte din informaţiile din afară ? Nu cumva prin ochi ? În Biblie avem suficiente exemple de căderi grave, ca urmare a aţintirii privirii, acolo unde nu trebuie !

La sugestia celui rău, Eva doar a observat ceva nou … şi a pierdut totul. Fiii Lui Dumnezeu la fel, doar au observat ceva ce probabil că era şi în grădina lor … n-au mai pierdut imediat, ci pe termen lung !

Cât de mult poate conta o privire aruncată acolo unde nu trebuie şi aici nu vorbim de privirea aţintită voit …