Gânduri XIV

  • La marginea dorinţei … Omul spune : „Ce-aş putea face cu Dumnezeu ?”                                      DOMNUL : „Ce-aş putea face cu omul ?

  • Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (II Corinteni 3 : 18). Transformarea este treptată, înspre mai lucitor, mai slăvit. În cartea Daniel, (12 : 3) scrie astfel : „Cei înţelepţi 

  1. vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire
  2. vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci”.  Trec anii şi Domnul Isus, le face ucenicilor o promisiune mai mare : „Atunci cei neprihăniţi 
  3. vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă”. (Matei 13 : 43). Am spune că este destul, dar nu este aşa, fiindcă trebuie să ne amintim cuvintele apostolului Ioan : „Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El ; pentru că Îl vom vedea aşa cum este”. I Ioan 3 : 2.
  • În I Samuel 17, nu numai Goliat aruncă ocara, ci şi un frate al lui David ! Goliat spune : „Arunc astăzi o ocară asupra oştirii lui Israel !” (v. 10), iar în v. 28 scrie : „Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceştia, s-a aprins de mânie împotriva lui David. Şi a zis : „Pentru ce te-ai coborât tu [era venit ca să îi aducă lui de mâncare …] şi cui ai lăsat acele puţine oi în pustiu ? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Te-ai coborât ca să vezi lupta.” Ocara consta în desconsiderarea celorlalţi ! Practic, Eliab un frate, făcea lucrarea celui rău, dar nu din exterior ca şi Goliat, ci din interiorul familiei Lui Dumnezeu ! Nu are cel rău destui slujitori ? Eu trebuie să fac ceea ce Domnul vrea ! Goliat se compară cu un câine („Ce ! sunt câine, de vii la mine cu toiege ?” v. 43) ! Câinele latră şi muşcă, oaia nu !

  • Cine eşti tu ?” (Rut 3 : 9), este o întrebare pusă în noapte, când faţa nu se vedea, (Boaz o întreabă pe cea nevăzută, pe Rut). A face feţe feţe este o expresie prin care românii arată o realitate : faţa se face, este ceea ce arăt în exterior, imaginea mea ! Rut era o văduvă tânără, dintr-un punct de vedere, dar, într-un fel se vede ea, altfel o vede Boaz şi altfel o ştie cetatea :

  1. Eu sunt Rut, slujnica ta … ” (Rut 3 : 9), aşa se considera, deşi nu era slujnica lui (2 : 8).

  2. Fii binecuvântată de Domnul, fiică !” (Rut 3 : 10).

  3. „ … toată cetatea ştie că eşti o femeie cinstită …” (Rut 3 : 11).

  4. „ … o străină … ” (Rut 2 : 10), iniţial aşa se vedea ea. Şi aşa şi era, o străină de viaţa lui Dumnezeu ! Dar, lucrând în ogorul LUI … nu mai era aşa ceva !

  • Sfaturile în inima omului sunt ca nişte ape adânci, dar omul priceput ştie să scoată din ele” (Proverbe 20 : 5). În adevărurile profunde ale Cuvântului lui Dumnezeu se găseşte Viaţa … la fel ca balenele din oceane ! Cu cât este mai mare adâncirea creştinului în Christos, cu atât apa va avea mai multă viaţă ! După cum o balenă nu se poate naşte într-o baltă, la fel nicio credinţă puternică nu se poate naşte într-un om slab înrădăcinat în Christos, în Duhul LUI, în Dumnezeu şi în Cuvântul LUI ! Înălţimea copacului constă tocmai în adâncimea înrădăcinării !

  • A fi vorbitor este altceva decât a fi vorbăreţ ! Pentru a prinde peştii mari, nu este destul să fie apă multă ci trebuie să fie şi adâncă. Nu atât mulţimea vorbelor contează, ci adâncimea lor spirituală ! În funcţie de adâncimea de unde sunt scoase este şi puterea lor de pătrundere în adâncul fiinţei ascultătorului ! Aceasta produce schimbarea : DUHUL ce pătrunde în adâncul omului, fiindcă lucrurile duhului nu numai duhul omului le ştie, ci şi DUHUL SFÂNT ! Numai EL poate spune unei femei : „cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul” (Ioan 4 : 18), acestea sunt cuvinte ce transformă vieţi şi schimbă destine. Oamenii adânciţi în păcate sunt scoşi prin intervenţia DUHULUI SFÂNT !