În Egipt, Exod 5 : 1 – 23

I. Nu-ţi bate joc de ce nu cunoşti, sau de Cel / cel pe care nu îl cunoşti !

Moise şi Aaron s-au dus apoi la faraon şi i-au zis : „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel : „Lasă pe poporul Meu să plece ca să prăznuiască în pustiu un praznic în cinstea Mea.” Faraon a răspuns : 

„Cine este Domnul ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul şi nu voi lăsa pe Israel să plece. Ei au zis : „Ni S-a arătat Dumnezeul evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustiu ca să aducem jertfe Domnului, pentru ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie”. (Exod 5 : 1 – 3)

Ca nişte îndrăzneţi şi încăpăţânaţi ce sunt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile, pe când îngerii, care sunt mai mari în tărie şi putere, nu aduc înaintea Domnului nicio judecată batjocoritoare împotriva lor.

Dar aceştia, ca nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăşi stricăciunea lor şi îşi vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor”. (II Petru 2 : 10 – 13). 


II. Adâncirea în pământ, (mult de lucru) este soluţia lui faraon, pentru ca omul / credinciosul să nu mai aibă timp de cele spirituale !

Şi împăratul Egiptului le-a zis : „Moise şi Aaron, pentru ce abateţi poporul de la lucrul lui ? Plecaţi la lucrările voastre.” Faraon a zis : „Iată că poporul acesta s-a înmulţit acum în ţară, şi voi mai voiţi să-l faceţi să-şi înceteze lucrările ?” Şi chiar în ziua aceea, faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilor norodului şi logofeţilor :

„Să nu mai daţi poporului paie, ca mai înainte, pentru facerea cărămizilor ; ci să se ducă singuri să strângă paie. Totuşi să le cereţi acelaşi număr de cărămizi, pe care le făceau mai înainte ; să nu le scădeţi nimic din ele, căci sunt nişte leneşi ; de aceea strigă mereu :

„Haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostru.” Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru şi să nu mai umble după năluci.” Isprăvniceii poporului şi logofeţii au venit şi au spus poporului : „Aşa vorbeşte faraon :

„Nu vă mai dau paie ; duceţi-vă singuri de vă luaţi paie de unde veţi găsi ; dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru.” Poporul s-a răspândit în toată ţara Egiptului ca să strângă mirişte în loc de paie. Isprăvniceii îi sileau, zicând :

Isprăviţi-vă lucrul, zi de zi, ca şi atunci când erau paie !” Au bătut chiar pe logofeţii copiilor lui Israel, puşi peste ei de isprăvniceii lui faraon. „Pentru ce”, li se zicea, „n-aţi isprăvit ieri şi azi, ca mai înainte, numărul de cărămizi care vă fusese hotărât ?” Logofeţii copiilor lui Israel s-au dus să se plângă la faraon şi i-au zis :

„Pentru ce te porţi aşa cu robii tăi ? Robilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte, şi totuşi ni se spune : „Faceţi cărămizi !” Ba încă, robii tăi sunt şi bătuţi, ca şi când poporul tău ar fi vinovat.” Faraon a răspuns : „Sunteţi nişte leneşi şi nişte trântori ! De aceea ziceţi :

„Haidem să aducem jertfe Domnului !” Acum, duceţi-vă îndată de lucraţi ; nu vi se vor da paie, şi veţi face acelaşi număr de cărămizi.” Logofeţii copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau, când li se zicea : „Nu vi se scade nimic din numărul de cărămizi ; ci în fiecare zi să faceţi lucrul cuvenit unei zile”. (Exod 5 : 4 – 19)

În Evanghelia după Matei 14 : 26 scrie : „Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis : „Este o nălucă !” Şi, de frică, au ţipat”.

Prea mult timp acordat lucrului precum şi umblarea după lucruri, (în defavoarea timpului petrecut cu Dumnezeu), nu sunt descoperiri de ultimă generaţie, cărora li se dedică mulţi dintre contemporanii noştri ! Ele au existat şi în vremurile acelea (deşi aceasta era părerea lui Faraon nu şi a supuşilor lui) ! O întrebare actuală :

Dar Dumnezeu i-a zis : „Nebunule ! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul ; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi ?” (Luca 12 : 20)

Este foarte importantă dreapta măsură, care ne aduce echilibrul între partea spirituală a vieţii şi cea materială.


III. Deducţiile noastre logice pot fi foarte greşite

Când au ieşit de la faraon, au întâlnit pe Moise şi pe Aaron, care îi aşteptau. Şi le-au zis : „Să vă vadă Domnul şi să judece! Voi ne-aţi făcut urâţi lui faraon şi slujitorilor lui ; ba încă le-aţi dat sabia în mână ca să ne omoare.”

Moise s-a întors la Domnul şi a zis : „Doamne, pentru ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia ? Pentru ce m-ai trimis? De când m-am dus la faraon ca să-i vorbesc în Numele Tău, el face şi mai rău poporului acestuia ; şi n-ai izbăvit pe poporul Tău”. (Exod 5 : 20 – 23)

1. Moise a fost respins de către compatrioţi şi judecat / înţeles greşit de către împărat ! Moise în special, (nu Aaron), era între ciocan şi nicovală !

Şi aceasta deşi (totuşi el) era trimis direct de către Dumnezeu, printr-o revelaţie supranaturală ! Dar la el exista o problemă în înţelegerea revelaţiei spirituale, pe care a avut-o.

Este clar că Moise a crezut că imediat ce el îi va spune mesajul, faraon îi va şi lăsa să plece, dar realitatea a fost diferită de părerea lui, (de felul în care a dedus el că vor decurge lucrurile) … aşa că în mintea lui, probabil că a considerat că ceva era în neregulă cu tot ce se întâmpla acolo !

2. Faraon spunea :

„ … sunt nişte leneşi ; de aceea strigă mereu : „Haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostru” … Faraon a răspuns : „Sunteţi nişte leneşi şi nişte trântori ! De aceea ziceţi : „Haidem să aducem jertfe Domnului !” (Exod 5 : 8, 17)

Era mai bine dacă şi evreii ar fi vorbit, dacă ar fi comunicat clar ! Uneori există multă neînţelegere între oameni din cauza lipsei de comunicare. Pe vremea lui Faraon, dialogul nici nu era posibil, deoarece un stăpân (de felul lui), nu dialoghează ci monologhează !

Acest tip de om doar îşi comunică părerile şi este încântat de ce aude … ieşind de pe buzele lui, în urma consultării cu sine însuşi !