Educarea copilului (III), Binecuvântarea (Geneza 49.28)

Geneza 49.28, Binecuvântează!Binecuvântarea sau Valoarea cuvântului care zideşte !

Aceştia sunt toţi cei ce alcătuiesc cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi acestea sunt lucrurile pe care li le-a spus tatăl lor când i-a binecuvântat. I-a binecuvântat pe fiecare cu o binecuvântare deosebită”. (Geneza 49 : 28)

Trei gânduri din acest verset :

I. Iacov i-a binecuvântat pe toţi copiii lui, nu doar pe unul dintre ei. A învăţat din greşelile tatălui lui, (lui Isaac), dar şi din greşelile lui, (ce înseamnă să -i faci un cadou special numai unuia dintre fii).

Ce înseamnă a binecuvânta ?

Definiţia este aceasta : „1. (În ritualul bisericesc sau ca obicei familiar, sub influența religiei) A rosti o anumită formulă rituală, pentru a atrage asupra unei persoane ajutorul divinităţii sau pentru ca un lucru să aducă folos”. (DLRM (1958).

Într-un dicţionar mai vechi, (Şăineanu, Ed. a VI-a / 1929) definiţia este : „ 1. a chema favorurile cereşti asupra cuiva ; 2. a dărui cu toate bunătățile ; 3. a lăuda, a glorifica : binecuvântați pe Domnul ! ”. Pe scurt a binecuvânta înseamnă a bine + cuvânta, adică a vorbi de bine !


Ce înseamnă de fapt binecuvântarea ? Să luăm exemplul dat de Domnul Isus, în Luca 16 : 19 – 31. Din punctul de vedere al omului, cine era binecuvântat : bogatul sau Lazăr ?

Lazăr a fost descris ca fiind cel care nu avea nici mâncare, nici sănătate, nici măcar strictul necesar ! În schimb, bogatul avea mai mult decât îi trebuia … aici pe pământ, pentru că dincolo a fost invers ! Concluzia este aceasta :

Nu toţi cei care par a fi binecuvântaţi de Dumnezeu … chiar au binecuvântarea Lui !

Ce binecuvântări poate avea un om, (din punct de vedere Biblic) ?

  • Harul de-a ajuta pe cel aflat în nevoie : „Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei”. (Iov 29 : 13)
  • Ajutorul lui Dumnezeu, când este în necaz : „La Domnul este scăparea : binecuvântarea Ta să fie peste poporul Tău. (Oprire)”. (Psalmul 3 : 8)
  • Liniştea din suflet şi prezenţa Duhului Sfânt : „Acela va căpăta binecuvântarea Domnului, starea după voia Lui dată de Dumnezeul mântuirii lui”. (Psalmul 24 : 5)

II. Binecuvântează în fiecare zi. Nu trebuie să aştepţi sfârşitul vieţii pentru a-ţi binecuvânta urmaşii.
Un copil al lui Dumnezeu face patru lucruri. Matei a notat cuvintele Domnului Isus : „Dar Eu vă spun :

  1. iubiţi pe vrăjmaşii voştri,
  2. binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă,
  3. faceţi bine celor ce vă urăsc şi
  4. rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri ; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi”. (Matei 5 : 44 – 45)

Dumnezeu face ceea numai El poate face, pentru a binecuvânta omul, chiar dacă acel om este rău. Dumnezeu îi dă soare şi ploaie, pentru ca omul să poată trăi ; aşa este şi copilul Lui, face tot ce ţine de el, pentru a-i binecuvânta pe cei din jur şi pentru a fi o binecuvântare !

Cum să vorbim, ce să spunem ?

La binecuvântare noi citim din Numeri 6 : 23, unde scrie : „Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui şi spune-le : „Aşa să binecuvântaţi pe copiii lui Israel şi să le ziceţi … ”. Întrebarea este :

Cum i-a binecuvântat Israel (Minte văzătoare de Dumnezeu) pe copiii lui ?

Noi cerem binecuvântarea pentru copiii mici, Iacov şi-a binecuvântat copiii care erau mari, (înainte de-a pleca de pe pământ). Ce învăţăm ? Toată viaţa trebuie să binecuvântezi ! Binecuvântarea nu trebuie să fie un bonus care este dat pe lângă partea de avere, doar înainte de plecarea de pe pământ !


III. A binecuvânta pe cineva, înseamnă să-i spui adevărul. Cine / ce este el în realitate. Poţi să-i spui :

Fii atent că ai ceva de fiară, în tine este ceva foarte rău. De aceea trebuie să ai grijă cum trăieşti. Nu poţi să faci tot ce-ţi vine .. mai ales atunci când” :

  1. îţi vine pofta. Aşa a fost Ruben : „ … năvalnic ca apele … ”. (Geneza 49 : 4) Când este o inundaţie apele iau totul la rând, nu au preferinţe, duc tot ce le iese în cale. Aşa este omul ce se lasă dus de poftă, nu mai calculează consecinţele : „Poate cineva să ia foc în sân, fără să i se aprindă hainele ? Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să-i ardă picioarele ? Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său : oricine se atinge de ea nu va rămâne nepedepsit”. (Proverbe 6 : 27 – 29) Ce îi spune Iacov lui Ruben, de faţă cu ceilalţi fraţi ? „Ruben, tu, întâiul meu născut, puterea mea şi pârga tăriei mele, întâiul în vrednicie şi întâiul în putere, năvalnic ca apele – tu nu vei mai avea întâietatea ! Căci te-ai suit în patul tatălui tău, mi-ai spurcat patul, suindu-te în el”. (Geneza 49 : 3 – 4)
  2. cineva te enervează şi îţi vine să acţionezi cu răutate. Simeon şi Levi : „ … în mânia lor, au ucis oameni, şi, în răutatea lor, au tăiat vinele taurilor. Blestemată să fie mânia lor, pentru că a fost prea turbată, şi furia lor, căci a fost prea sălbatică !” (Geneza 49 : 6 – 7). Decizia lui Iacov pentru ei a fost : „Îi voi împărţi în Iacov şi-i voi risipi în Israel”. (v. 7)

Ruben, Simeon şi Levi conform versetului 28, au fost binecuvântaţi de către tatăl lor : „I-a binecuvântat pe fiecare cu o binecuvântare deosebită”. Dacă studiem aceste cuvinte, ele numai binecuvântare nu par a fi. Binecuvântarea pentru Simeon şi Levi a avut şi :

Blestemată să fie mânia lor”. Era o binecuvântare, pentru că nu ei au fost blestemaţi ci apucătura lor necontrolată. Cu alte cuvinte, Israel le spune : Băieţi aveţi grijă la mânie !

Dar a spune adevărul, chiar dacă nu place … face bine ! Tocmai pentru a proteja copiii trebuie să aibă parte de disciplinare, pentru ca ei să se lupte cu pornirile lor şi să nu facă ce le trece prin cap, (la un moment dat). Astfel sunt scutiţi de probleme :

Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi”. (Galateni 5 : 17)

Aparent, Israel este nedrept. Şi Iuda a ucis exact ca şi Simeon şi Levi. Despre el tatăl spune : „Iudo, tu vei primi laudele fraţilor tăi … Tu te-ai întors de la măcel, fiule”. (Geneza 49 : 8, 9) Şi Simeon şi Levi : „ … au ucis oameni …”. (Geneza 49 : 6) Dar a fost diferită motivaţia precum şi atitudinea lor :

  • Iuda este un pui de leu. Tu te-ai întors de la măcel, fiule !” (Geneza 49 : 9) El a fost la măcel, dar în familia leilor nu puiul de leu vânează, ci leoaica şi o face pentru a avea hrană !
  • Simeon şi Levi : „ … în mânia lor, au ucis oameni, şi, în răutatea lor, au tăiat vinele taurilor. Blestemată să fie mânia lor, pentru că a fost prea turbată, şi furia lor, căci a fost prea sălbatică !” (Geneza 49 : 6 – 7)

În Proverbe 20 : 3 scrie că : „Este o cinste pentru om să se ferească de certuri ; dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere”. Ei s-au supărat de ce-a păţit sora lor dar ce-au făcut după aceea a fost prea de tot ! Dacă nu ar fi intervenit Dumnezeu, ei ar fi putut să dispară ca naţiune ! În Geneza 34 : 30 – 31 scrie că :

Atunci Iacov a zis lui Simeon şi lui Levi: „Voi m-aţi nenorocit, făcându-mă urât locuitorilor ţării, canaaniţilor şi feresiţilor. N-am sub porunca mea decât un mic număr de oameni ; ei se vor strânge împotriva mea, mă vor bate şi voi fi nimicit, eu şi casa mea.”

Ei au răspuns : „Se cuvenea oare să se poarte cu sora noastră cum se poartă cu o curvă?

Problema lor era nu doar că au acţionat la mânie, ci după aceea ar fi trebuit să realizeze că sunt un pericol public, dacă avea să mai apară vreo situaţie asemănătoare ! În Geneza 35 : 5 scrie ce s-a întâmplat după ce şi-au reabilitat relaţia cu Dumnezeu :

Apoi au plecat. Groaza lui Dumnezeu s-a răspândit peste cetăţile care-i înconjurau, aşa că locuitorii lor n-au urmărit pe fiii lui Iacov”.

Trăim datorită harului lui Dumnezeu. Slăvit să fie Domnul !