„Faraon şi-a pregătit carul de război şi şi-a luat oamenii de război cu el. A luat şase sute de care de luptă cu oameni aleşi şi toate carele Egiptului ; în toate erau luptători …
Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, şi apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor. Egiptenii i-au urmărit ; şi toţi caii lui faraon, carele şi călăreţii lui au intrat după ei în mijlocul mării.
În straja dimineţii, Domnul, din stâlpul de foc şi de nor, S-a uitat spre tabăra egiptenilor şi a aruncat învălmăşeala în tăbăra egiptenilor. A scos roţile carelor şi le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci :
„Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se luptă pentru el împotriva egiptenilor.” Domnul a zis lui Moise : „Întinde-ţi mâna spre mare ; şi apele au să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor şi peste călăreţii lor.” Moise şi-a întins mâna spre mare. Şi înspre dimineaţă, marea şi-a luat iarăşi repeziciunea cursului, şi, la apropierea ei, egiptenii au luat-o la fugă ; dar Domnul a năpustit pe egipteni în mijlocul mării. Apele s-au întors şi au acoperit carele, călăreţii şi toată oastea lui faraon, care intraseră în mare după copiii lui Israel ; niciunul măcar n-a scăpat”. (Exod 14 : 6 – 7, 22 – 28). Concluzia : „Dumnezeu are putere să te ajute şi să te facă să cazi.” (II Cronici 25 : 8).
Depinde dacă sunt cu EL şi Îi fac voia, sau sunt împotriva Lui, (îmi fac voia) ! Iar aici nu discutăm despre culoarea confesională. Dumnezeu are aceaşi unitate de măsură şi pentru cel credincios şi pentru cel necredincios. Şi ucenicul trebuie să înveţe că despărţit de Christos, nu poate face nimic, (Ioan 15 : 5 „ … despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic”).
Despărţirea de Dumnezeu se face prin păcat :
„ … nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru ; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte !” (Isaia 59 : 2).
Despărţirea se face prin păcătuirea care este urmată de ascunderea conştientă a păcatului … în suflet !
Este ca şi cum omul respectiv stinge becul în lumea lui spirituală … va avea un păcat ascuns, (care nu se vede), dar tot acolo va fi şi mult întuneric, cu tot ce ţine de el … de cel rău.
În viaţa egiptenilor a existat un prea târziu. După zece urgii, prin care au trecut, ar fi trebuit să ştie cine este Dumnezeu, dar nu au învăţat cât de greşită este alegerea de-a fi împotriva lui Dumnezeu ! Dacă tot căutau explicaţii, pentru a înţelege ce li s-a întâmplat, este probabil că au şi găsit !
Cu acest tipar de gândire : „Am avut ghinion !”, ar fi spus probabil, generalul armatei egiptene odată întors acasă, şi-ar fi dat în judecată firma producătoare a carelor de război, pentru defectul de fabricaţie !
Aceasta ar fi fost urmată de rezilierea contractului … care este o atitudine normală pentru cei ce nu ÎL recunosc pe Dumnezeu în toate căile lor, pentru cei ce nu ÎL cunosc, pentru că nu vor să facă cunoştinţă cu EL ! Pentru un astfel de om, de obicei vina este la altul, nu la el!
În mod sigur, ei nu L-au văzut pe Domnul, ci doar efectul intervenţiei Lui ! Până atunci au fugit spre evrei, după ei, erau pe urmele lor, dar a venit momentul în care au decis să fugă de ei :
„Haidem să fugim”, spun ei, „dar Domnul a năpustit pe egipteni în mijlocul mării …” ! Au avut timp suficient pentru decizii corecte, a venit o vreme în care Altcineva a hotărât ce să facă cu cei care luptau într-un mod conştient contra Lui !
În Psalmul 139 : 7 scrie :
„Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de faţa Ta ?” Nu ştiau că nu aveau unde să fugă … în aşa fel încât să ajungă departe de Dumnezeu !
Cu puţin timp înainte, la fel gândeau şi evreii, care voiau să fugă de egipteni … nu mai ştiau unde să plece, aşa încât Moise trebuie să le spună : „Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul …”. (Exod 14 : 13). Au stat şi au văzut !
Practic, deşi ei nu ştiau, Dumnezeu era Cel care avea un traseu stabilit dinainte pentru ei. El hotăra când să plece şi cât să meargă, (timpul), încotro să meargă, (direcţia), precum şi cât să stea într-un anumit loc, (odihna). Erau situaţii prin care aveau de trecut şi din care aveau de acumulat experienţe cu Dumnezeu !
În Exod 14 : 14, copiilor Lui, Dumnezeu le-a cerut : „ … voi staţi liniştiţi”, exact atunci când picioarele lor, probabil că voiau s-o ia la fugă, (din instinctul de conservare). Ei trebuiau să stea, ca momeli vii, atractive pentru duşmanii, care se considerau stăpâni pe situaţie !
„Faraon se apropia. Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii, şi iată că egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare şi au strigat către Domnul după ajutor.” (Exod 14 : 10).
Continuarea se poate citi în versetul 12 : „Nu-ţi spuneam noi în Egipt :
„Lasă-ne să slujim ca robi egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustiu ?”. Cum se manifestă un om care nu-L crede pe Dumnezeu pe Cuvânt … şi totuşi este din poporul Lui, dar nu ÎL cunoaşte … şi totuşi ÎL roagă ! Probabil că un astfel de om … este o enigmă şi pentru el însuşi !
Moise, în schimb, nu se stresează nici de Faraon, nici de reacţiile fricii conaţionalilor lui ! Putea să-i întrebe : „Care este problema ? Egiptenii încă nu au ajuns la distanţa regulamentară ! Când vor ajunge, se va stinge becul şi vor trebui să apese pe frâne şi să tragă pe dreapta !”.
Carele lor nu erau prevăzute şi cu un sistem de iluminat ! Moise ÎL cunoştea pe Dumnezeu şi ştia că situaţia este sub control … deşi se părea că totul merge pe dos !
Evreii nu ştiau că şi întunericul este sub comanda Lui Dumnezeu, iar în acest timp, (este probabil că), egiptenii erau bucuroşi de calitatea carelor, a tehnicii folosite, datorită căreia erau aproape de realizarea planurilor lor … să pună mâna pe evreii, care erau plecaţi din ţară, cu destul de mult timp înaintea lor ! Dar dintr-odată au intervenit noaptea şi condiţiile climaterice nefavorabile, (vântul de această dată) ! (Exod 14 : 20 – 21)
Dar pentru evrei, exact aceste lucruri au lucrat spre binele lor, în avantajul lor ! În Psalmul 18 : 28 David spunea : „Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul Dumnezeul meu îmi luminează întunericul meu”.
„Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, Şi-a schimbat locul şi a mers înapoia lor, şi stâlpul de nor care mergea înaintea lor, şi-a schimbat locul şi a stat înapoia lor. El s-a aşezat între tăbăra egiptenilor şi tăbăra lui Israel.
Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Şi toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta”. (Exod 14 : 19 – 20)
Moise ştia, prin credinţă, că totul se petrecea exact cum trebuia, conform planului Divin, aşa cum voia Dumnezeu. Moise nu s-a lăsat influenţat deloc de reacţiile fricii conaţionalilor lui ! În Evrei 11 : 27 – 29 se explică ce era în spatele liniştei lui Moise, din acele zile :
„Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut. Prin credinţă a prăznuit el Paştile şi a făcut stropirea sângelui, pentru ca nimicitorul celor întâi născuţi să nu se atingă de ei. Prin credinţă au trecut ei Marea Roşie ca pe uscat, pe când egiptenii, care au încercat s-o treacă, au fost înghiţiţi”.
Cuvântul care este valabil şi pentru noi, cei din 2015 este :
„Domnul îţi va da biruinţă asupra vrăjmaşilor tăi care se vor ridica împotriva ta ; pe un drum vor ieşi împotriva ta, dar pe şapte drumuri vor fugi dinaintea ta”. (Deuteronomul 28 : 7). În locul vrămaşilor / duşmanilor, putem pune orice fel de probleme, cu care ne confruntăm … trebuie să ne amintim că :
„Dumnezeu are putere să te ajute … ” şi o va face ! Nu ştim când şi cum, dar suntem siguri că Dumnezeu va interveni în ajutorul nostru !