Despre creşterea spirituală sau Din urs în … URS ! (Psalmul 84:5-7)

Psalmul 84.5-7, Din urs în ursFerice de cei ce-şi pun tăria [ebr. azaz înseamnă a fi puternic, forţa morală] în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea.
Când străbat aceştia valea plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare, şi ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări.
Ei merg din putere [ebr. chayil, rădăcina cuvântului este chuwl înseamnă urs, se poate traduce cu încredere] în putere [ebr. chayil] şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion”. (Psalmul 84 : 5 – 7) Psalmiştii spun: „Ferice de cei ce-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea”. (Psalmul 84 este un psalm, care are mai mulţi autori fiind : „al fiilor lui Core”)!

  • Domnul Isus a spus de două ori :
    Aveţi credinţă în Dumnezeu !”. (Marcu 11 : 22)
  • Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine”. (Ioan 14 : 1)

Oamenii care se încred în Domnul Isus şi în Dumnezeu : „merg din putere în putere”, adică devin tot mai puternici. Cumva literal versetul 7 s-ar putea traduce : „ei se transformă din urs în urs” !

Prin ce este ursul aşa de deosebit, încât să fie dat ca exemplu ? Dacă facem o paralelă între viaţa ursului şi a unui credincios vom observa că în viaţa unui credincios contează foarte mult trei lucruri : laptele, mâncare şi odihna !

I. Laptele / Creşterea rapidă la început se datorează laptelui. Despre puii de urs se ştie că se nasc în bârlog : „în perioada somnului de iarnă, în lunile ianuarie-februarie. Nou născuţii cântăresc în jur de 0,5 kg şi cresc foarte repede, acumulând până la 70 g / zi datorită laptelui nutritiv al ursoaicei. Puii părăsesc bârlogul în aprilie – mai, şi rămân singuri în al doilea an de viaţă”.

(Sursa informaţiilor despre urs este : http://www.carnivoremari.ro/ursul.php)

Pentru creşterea spirituală este nevoie de lapte care din punct de vedere spiritual, se referă la :

1. Mângâierea Duhului Sfânt : „ … ca să fiţi săturaţi bând laptele mângâierilor lui, ca să vă desfătaţi în totul de plinătatea slavei lui.” (Isaia 66 : 11). De mângâiere are creştinul parte, mai ales atunci când este într-o încercare, sau are probleme / necazuri :

Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz !

Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mângâiere. Aşa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră; dacă suntem mângâiaţi, suntem pentru mângâierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca şi noi. Şi nădejdea noastră pentru voi este neclintită, pentru că ştim că, dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mângâiere”. (II Corinteni 1 : 3 – 7).

2. Cuvântul lui Dumnezeu : „ … şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire … ”. (I Petru 2 : 2).

3. Harul lui Dumnezeu, (gr. charis, în limba română, înseamnă : dar nemeritat, favoare, graţie) :

Voi deci, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să vă pierdeţi tăria ; ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veşniciei. Amin.” (II Petru 3 : 17 – 18).

Lui Timotei, apostolul Pavel îi scria : „Tu, dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus”. (II Timotei 2 : 1). Întărirea în har, constă în ascultarea zilnică de călăuzirea lui Dumnezeu !

II. Mâncarea / Acceptarea voii lui Dumnezeu pentru viaţa mea. „Dieta urşilor este de tip omnivor, fiind reflectată de dentiţie … Ierburile şi mugurii sunt consumaţi cu precădere primăvara sau la începutul verii. Vara şi la începutul toamnei, consumă ciuperci şi fructe, (zmerură, mure, afine, mere, prune şi pere). Toamna târziu, dar şi iarna, urşii consumă ghindă şi jir.

Insectele, în special Hymenopterele (furnici, albine, viespi), pot constitui sezonier o sursă de hrană importantă, în special datorită proteinelor pe care le conţin”. (A se vedea sursa citată mai sus). Practic ursul mănâncă … tot ce apucă !

La un moment dat, Domnul Isus le-a spus ucenicilor : „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi.” Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce ?” Isus le-a zis : „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui”. (Ioan 4 : 32 – 34) În ce context au fost spuse aceste cuvinte ?

Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea. A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus”. (Ioan 4 : 6 – 7)

Deşi Îi era foame şi sete, Isus foloseşte prilejul pentru a vorbi cu o femeie care Îl căuta pe Dumnezeu ! Această trăire în voia lui Dumnezeu, aduce saţul interior, ştiind că trăiesc aşa cum îşi doreşte Dumnezeu !

III. Somnul / Odihna interioară. „La sfârşitul toamnei, după ce urşii au acumulat suficient ţesut adipos pentru somnul de iarnă, aceştia intră în bârlog. Somnul de iarnă durează 3 – 6 luni.” (Preluat din aceeaşi sursă)

În Psalmul 4 : 8 scrie : „Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea”. Dumnezeu spunea prin Isaia : „Lucrarea neprihănirii va fi pacea ; roada neprihănirii : odihna şi liniştea pe vecie”. (Isaia 32 : 17) În Evrei 4 : 10 este scris : „Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale”.

Viaţa trăită în voia lui Dumnezeu este o viaţă cu renunţări, dar este şi fără stres, deoarece avem parte de :

  • „ … pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus”. (Filipeni 4 : 7) Pacea depinde de ascultarea de Christos !
  • „ … dragostea lui Hristos care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu”. (Efeseni 3 : 19)

În Zaharia 4 : 10 scrie : „Căci cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe ?Ursul are numai jumătate de kilogram la naştere … şi ajunge la maturitate la 250 – 300 de kilograme (un mascul) !

Pentru oricare om, contează nu atât începutul vieţii, (care nu ţine de el), ci cum alege să trăiască după aceea !

Omul credincios este cel care L-a primit în inima lui pe Domnul Isus : „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine”. (Galateni 2 : 20)

Omul în care trăieşte Christos gândeşte ca El : „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”. (Matei 4 : 4)

Citatul este din Deuteronom 8 : 3 unde scrie că : „ … omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul”.

Viaţa interioară îi este împlinită ştiind că orice i se întâmplă, mai devreme sau mai târziu se va dovedi că a fost spre binele lui … deşi uneori nu înţelege : De ce a trebuit să fie aşa ?

Drept răspuns, Isus i-a zis : „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea”. (Ioan 13 : 7)

Domnul Isus nu i-a spus lui Petru în ce dată va pricepe ce s-a întâmplat acolo, dar i-a promis că va înţelege de ce a trebuit să fie aşa !