Cum se câştigă un suflet, (o cetate) pentru Domnul Isus ? (Iosua 5.13-15, 1 Samuel 25.4-11, 2 Corinteni 10.5, Isaia 58.6-14)

În Cuvânt, omul este comparat cu o cetate : „Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri”. (Proverbe 25 : 28). În Biblie este scris foarte mult despre cetăţi şi despre cucerirea lor. Este un mod prin care Domnul ne învaţă despre felul în care putem câştiga un suflet pentru Domnul. Petru le scria soţiilor, dar versetele sunt valabile şi pentru soţii care au soţii nemântuite şi pentru părinţii care au copii nemântuiţi. Aceste versete sunt valabile şi pentru creştinul care are pe cineva drag, la care ţine … dar nu este mântuit, precum şi pentru orice creştin care are pe cineva nemântuit :

Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere” (I Petru 3 : 1, 2).

Înainte de a fi cucerită cetatea Ierihon, Iosua are o întâlnire cu Căpetenia Oştirii Domnului, cu Domnul. Iniţiativa acestei întâlniri a avut-o Căpetenia Oştirii Domnului, Cel venit de Sus!

Care sunt cel puţin cei trei paşi, pe care i-a avut de făcut poporul Israel, (pentru a cuceri această cetate întărită care, cel puţin teoretic, nu putea fi înfrântă) ? Pentru a cuceri un om pentru Christos este nevoie de trei lucruri :

  1. timp petrecut în rugăciunea stăruitoare, (în care avem parte de revelaţiile divine);

  2. tăcere şi

  3. strigare !

În acest studiu, cel mai mult spaţiu va fi acordat primului aspect, care se referă la timpul petrecut cu Domnul prin rugăciune şi Cuvântul Scripturii, timp care aduce o transformare care trebuie să se vadă în trăirea noastră de zi cu zi !

  1. Rugăciunea şi descoperirea Dumnezeiască.

 Pentru Iosua următoarele versete au fost o realitate : „Îmi ridic ochii spre munţi … De unde îmi va veni Ajutorul ? Ajutorul îmi vine de la Domnul … ! (Psalmi 121 : 1 – 2).

Trebuia să cucerească o ţară … dar avea de trecut de prima cetate despre care este scris : „Ierihonul era închis şi întărit de teama copiilor lui Israel. Nimeni nu ieşea din el şi nimeni nu intra în el” (Iosua 6 : 1). Aparent nu aveau nicio şansă de a trece mai departe şi chiar aşa era, dacă Domnul nu I-ar fi venit în ajutor !

În aceeaşi situaţie este şi cel care are un om nemântuit în familie. Are de câştigat un suflet, ceea ce este ceva imposibil pentru om, dar nu şi pentru Dumnezeu. În Evanghelia după Matei, avem redate cuvintele pe care Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi :

Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor. Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot şi au zis: „Cine poate, atunci, să fie mântuit ?” Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.” (Matei 19 : 23 – 26).

Din cartea (şi din viaţa lui) Iosua, putem învăţa cum au decurs lucrurile, în situaţia în care se afla :

Pe când Iosua era lângă Ierihon, a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată că un om stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă din teacă în mână. Iosua s-a dus spre el şi i-a zis :

„Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri ?” El a răspuns :

„Nu, ci Eu sunt Căpetenia oştirii Domnului, şi acum am venit.” Iosua s-a aruncat cu faţa la pământ, s-a închinat şi I-a zis :

„Ce spune Domnul meu robului Său ?” Şi Căpetenia oştirii Domnului a zis lui Iosua : „Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este sfânt.”Şi Iosua a făcut aşa”. (Iosua 5 : 13 – 15).

Răspunsul primit, probabil că l-a lăsat fără replică pe Iosua. Poate că s-a gândit : „A venit din cer doar pentru a-mi spune să mă descalţ ?” Dar nu a spus nimic, ci s-a descălţat. Oricum era un timp petrecut cu Dumnezeu ! Învăţătura pentru mine este aceasta :

„Stai de vorbă cu Isus”, altfel spus, trebuie să îmi aloc suficient timp pe care să îl petrec în rugăciune şi descoperirea Dumnezeiască care îmi vine din Cuvântul lui Dumnezeu, pe care îl primesc în acele momente !

Asemenea Ierihonului este şi omul nemântuit, pe care Domnul vrea să îl câştig pentru Christos. În Proverbe 11 : 30 scrie că : „Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă, şi cel înţelept câştigă suflete.”

În viaţă avem de întâlnit cel puţin două feluri de oameni nemântuiţi :

  1. Cei care primesc Pacea (adică pe Domnul Isus) şi

  2. Genul de oameni care I Se împotrivesc !

În Deuteronom 20 : 10 – 12 este scris : „Când te vei apropia de o cetate ca să te baţi împotriva ei, s-o îmbii cu pace.

  • Dacă primeşte pacea şi-ţi deschide porţile, tot poporul care se va afla în ea să-ţi dea bir şi să-ţi fie supus.

  • Dacă nu primeşte pacea cu tine şi vrea să facă război cu tine, atunci s-o împresori”. (Este de notat următorul verset din Iosua 11 : 19 : „N-a rămas nicio cetate, care să fi făcut pace cu copiii lui Israel, afară de heviţi, care locuiau în Gabaon; pe toate le-au luat prin luptă”. Şi putem numi cartea Iosua o Carte a Cetăţii, fiindcă este vorba despre multe cetăţi)!

Mesajul Păcii l-a trimis şi David lui Nabal. În Cuvânt este scris astfel :

David a aflat în pustiu că Nabal îşi tunde oile. A trimis la el zece tineri, cărora le-a zis: „Suiţi-vă la Carmel şi duceţi-vă la Nabal. Întrebaţi-l de sănătate în numele meu şi să-i vorbiţi aşa :

Să trăieşti în pace, şi pacea să fie cu casa ta şi cu tot ce este al tău. Şi acum, am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am ocărât şi nu li s-a luat nimic în tot timpul cât au fost la Carmel. Întreabă pe slujitorii tăi şi-ţi vor spune. Să capete trecere, dar, tinerii aceştia înaintea ta, fiindcă venim într-o zi de bucurie.

Dă, dar, te rog, robilor tăi şi fiului tău David, ce te lasă inima.” Când au ajuns oamenii lui David, au spus lui Nabal toate aceste cuvinte, în numele lui David. Apoi au tăcut. Nabal a răspuns slujitorilor lui David :

„Cine este David şi cine este fiul lui Isai ? Astăzi sunt mulţi slujitori care fug de la stăpâni. Şi să-mi iau eu pâinea, apa şi vitele mele, pe care le-am tăiat pentru tunzătorii mei, şi să le dau unor oameni care sunt de nu ştiu unde ?” (I Samuel 25 : 4 – 11).

Practic a respins Pacea care i se oferea ! De fapt, respingerea ofertei de Pace, pentru el a însemnat moartea ! Gen Nabal sunt şi cei despre care Isaia scrie : „Ei nu cunosc calea păcii, şi în căile lor nu este dreptate; apucă pe cărări sucite : oricine umblă pe ele nu cunoaşte pacea.” (Isaia 59 : 8).

De ce poate fi plătit aşa de scump refuzul ? În Noul Testament, Pacea este în primul rând o Persoană, este Isus. Apostolul Pavel le scria efesenilor : „ … în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos.

Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea …”. (Efeseni 2 : 13 şi 14). Despre Domnul Isus proorocul Mica scria privind în viitor astfel : „El va fi pacea noastră ! ” (Mica 5 : 5).

Ca David a procedat şi Domnul Isus. EL Şi-a învăţat ucenicii astfel : „În orice casă veţi intra, să ziceţi întâi : „Pacea să fie peste casa aceasta !” Şi dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el ; altminteri ea se va întoarce la voi”.

Apostolul Pavel, în cea de-a doua epistolă pe care le-o scrie Corintenilor, compară omul cu o cetate întărită (şi ne este de folos să ştim că şi omul îşi are întăriturile lui) : „Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.

Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos” (II Corinteni 10 : 3 – 5). Apostolul foloseşte următoarele cuvinte :

  1. izvodiri (logismousspeculaţii, imaginaţii, argumente, socoteli, planuri, estimări; cuvântul acesta se poate referi şi la : a ţine un inventar, a presupune – Romani 2 : 15)

  2. înălţime (hypsōmaînălţime, barieră, bastion; prezumţie – cuvântul apare doar aici şi în Romani 8 : 39) care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu;

  3. gând (noēma – în traducerea Cornilescu, acest cuvânt este tradus cu : planurile în II Corinteni 2 : 11, greoi în II Corinteni 3 : 14, iar în cap. 4 : 4, este folosit cuvântul (minte) necredincioasă).

  4. întăriturile (ὀχυρωμάτων o cetate de apărare puternică, o fortăreaţă).

Apostolul Pavel scrie că împotriva lor sunt folosite un anumit tip de arme :

armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt

  • puternice,

  • întărite de Dumnezeu ca să surpe [καθαίρεσις – De la kata şi haireomai ; pentru a reduce (cu violenţă), demolare (literal sau figurat) a trage, a pune, a lua în jos, a distruge] …Noi răsturnăm [καθαιροῦντες – distrugem] izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob [captiv] ascultării de Hristos” (II Corinteni 10 : 5).

Armele de sus despre care scria apostolul Pavel că le folosea erau (şi încă sunt în uz) : blândeţea şi bunătatea lui Hristos – eu, cel „smerit când sunt de faţă în mijlocul vostru, şi plin de îndrăzneală împotriva voastră” (II Corinteni 10 : 1). Bunătatea şi blândeţea fac parte din Roada Duhului Sfânt, iar omul care are acest fruct în interiorul lui, este un om smerit. De aşa ceva este nevoie pentru câştigarea unui suflet !

2. Tăcerea . În Iosua, la capitolul 6 : 10 este scris :

Voi 1. să nu strigaţi,2. să nu vi se audă glasul şi 3. să nu vă iasă o vorbă din gură, până în ziua când vă voi spune Strigaţi !.

Cel de-al doilea lucru de care era nevoie, pentru a cuceri Ierihonul, era tăcerea. Şi Petru dă acest sfat : „Nu întoarceţi rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă, binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea.

„Căci cine iubeşte viaţa şi vrea să vadă zile bune să-şi înfrâneze limba de la rău şi buzele de la cuvinte înşelătoare, să se depărteze de rău şi să facă binele, să caute pacea şi s-o urmărească” (I Petru 3 : 9 – 11). Despre tăcere nu avem multe de spus, fiindcă tocmai în aceasta constă tăcerea !

Cel de-al treilea aspect, absolut necesar a fost :

3. Strigarea. În Iosua 6 : 10 scrie : „Iosua dăduse porunca aceasta poporului : „Voi să nu strigaţi, să nu vi se audă glasul şi să nu vă iasă o vorbă din gură, până în ziua când vă voi spune : „Strigaţi !” Atunci să strigaţi.”

 „Strigaţi !” Atunci să strigaţi.” În Matei 12 : 19 – 21 scrie : „Iată Robul Meu pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, şi va vesti Neamurilor judecata. El

  1. nu va frânge o trestie ruptă şi nici

  2. nu va striga. Şi nimeni nu-I va auzi glasul pe uliţe.

  3. nu Se va lua la ceartă, nici

  4. nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui.” El precum şi cel ce este ca EL : dă speranţă, nu strigă, dar strigătul i se aude sus. Doar cel ce are Duhul peste el, poate încuraja, iubi, tăcea, striga ! Cum se face pentru ca strigătul să se audă ? În Isaia 58 : 1 este scris : „Strigă în gura mare, nu te opri ! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov, păcatele ei !”. Acesta este primul aspect al strigării, vestirea Cuvântului, celui care trăieşte în păcat.

Cel de-al doilea aspect constă în strigătul care se face înaintea Domnului, pentru cel nemântuit : „să vi se audă strigătul sus” (Isaia 58 : 4). Aceasta se face prin trăirea de zi cu zi ! Este descrisă de către Isaia … mai trebuie doar potrivirea vieţii după Scriptură :

dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău.

Atunci

  • lumina ta va răsări ca zorile, şi

  • vindecarea ta va încolţi repede;

  • neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi

  • slava Domnului te va însoţi.

Atunci

  • tu vei chema, şi Domnul va răspunde,

  • vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!” Dacă

  • vei îndepărta jugul din mijlocul tău,

  • ameninţările cu degetul şi

  • vorbele de ocară,

dacă

  • vei da mâncarea ta celui flămând, dacă

  • vei sătura sufletul lipsit,

atunci

  • lumina ta va răsări peste întunecime, şi

  • întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare !

  • Domnul te va călăuzi neîncetat,

  • îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi

  • va da din nou putere mădularelor tale;

  • vei fi ca

    • o grădină bine udată, ca

    • un izvor ale cărui ape nu seacă.

Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte,

  • vei ridica din nou temeliile străbune,

  • vei fi numit

    • Dregător de spărturi”,

    • Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit”.

Dacă

  1. îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă

  2. Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-L

  3. vei cinsti neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării,

atunci

  • te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării,

  • te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.” (Isaia 58 : 6 – 14).

Domnul Isus, a arătat grijă pentru : Trestia ruptă sau fitilul care fumegă. În Ierihon a fost Rahav. Nu conta atât ce a făcut rău cât ce a făcut bun. Ceva din Dumnezeu tot avea. Care sunt aceste caracteristici şi Cum îmi pot da seama care este cetatea de cucerit ?

După :

I. Frica de Dumnezeu (Iosua 2 : 9, 10, 11, 12).

II. Altruismul arătat în special faţă de familia ei (v. 12, 13). Pe primul loc ei nu eu !

III. Harul pe care îl caută, (nu pune accent pe faptele personale, pentru mântuire. A se vedea Iosua 2 : 21 „Fie după cuvintele voastre”).