Ce să faci pentru a nu avea probleme ? (II), Matei 17.24-27

Ce să faci pentru a nu avea probleme, IIContinuare la : Ce să faci pentru a avea probleme ? (I). Publicat în 23 Septembrie 2013.                                                                     Câteva învăţături din Matei 17 : 24 – 27 :„Când au ajuns în Capernaum, cei ce strângeau darea pentru Templu au venit la Petru şi i-au zis : „Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?” „Ba da”, a zis Petru” (Matei 17 : 24 – 25).

1. Nu vorbi folosind cuvintele tale ! (Adică nu spune tot ce-ţi vine să spui, la un moment dat) ! Isus aude ce vorbeşti, dar Harul este, că EL te înţelege ! Peste ani, Petru avea să spună : „Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu.” (I Petru 4 : 11).

2. Nu hotărî în locul Lui Isus ! Alţii te întreabă, întreabă-L pe Isus, el ştie ce este de făcut, nu trebuie să deduci tu, ce ar face Isus, în situaţia respectivă !

3. Plăteşte preţul rezolvării problemei ! Petru nu a comentat, când i s-a cerut, ce trebuia să facă, exact ca în Pilda din Luca 17 : 7 – 10 :

Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paşte oile, îi va zice, când vine de la câmp: „Vino îndată şi şezi la masă” ? Nu-i va zice mai degrabă : „Găteşte-mi să mănânc, încinge-te şi slujeşte-mi până voi mânca şi voi bea eu; după aceea, vei mânca şi vei bea şi tu” ?

Va rămâne el îndatorat faţă de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit ? Nu cred. Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi : „Suntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.”

Isus era în casă şi-a rămas acolo, în timp ce Petru a mers la mare, a trebuit să facă rost de-o undiţă etc. Petru, putea să spună, că în niciun manual despre pescuit, nu scrie că peştele ţine banul în gură … ci în stomac ! Sau, ar fi putut întreba : Peştele este portofel ? Răspunsul implicit era : Bineînţeles că nu ! Banii nu se ţin în apă !

Peştele care înghite un ban, va înghiţi şi-un ac, o momeală ! Cel ce înghite orice … va fi înghiţit ! Domnul ştia ce fel de peşte să-i trimită lui Petru !

Domnul l-a testat pe Petru. Dacă-l trimitea la o baltă sau la un pârâu, era cum era, fiindcă ar fi avut o probabilitate mai mare pentru ca singurul peşte din zonă, care avea un ban în gură şi exact moneda de care aveau nevoie, să vină la momeala lui !

Dar ce nevoie avea peştele de oferta lui Petru … din moment ce avea gura plină ? Petru ar fi putut să pună multe întrebări, dar nu o face, ci merge la mare, deşi logic nu avea nicio şansă.

Pe drumul spre mare, (dacă ar fi făcut matematică la şcoală), Petru ar fi putut să calculeze, ce probabilitate de rezolvare există în cazul lui şi ar fi dedus logic, că nu are nici măcar un sfert de şansă !

Dar, când Domnul Isus îmi vorbeşte, Cuvântul Lui are putere. Puterea de-a mă duce la locul dorit, la timpul dorit şi să-mi trimită peştele dorit, adică rezolvarea problemei, sau a situaţiei, în care singur am intrat / singur m-am pus.

În portofelul lui Dumnezeu sunt exact atâţia bani, de cât este nevoie, pentru momentul respectiv. Dumnezeu îi dă lui Petru şi lecţia subzistenţei. Nu i se dau şi bani de buzunar pentru uzura sandalelor, pentru timpul folosit, pentru operaţia pescuirii etc .

Factura Divină putea fi încărcată cu fiecare din aceste operaţii, care-au trebuit să fie executate pentru îndeplinirea voiei lui Dumnezeu !

O altă lecţie pentru Petru a fost şi aceasta : Când eşti într-o înfundătură, sau o situaţie fără ieşire nu sta acolo, ci du-te la cel mai larg loc posibil … acolo imposibilul are cele mai mari şanse de rezolvare. Lărgeşte imposibilul, aşa creşte minimalizarea probabilităţilor de rezolvare !

Uită-te la resursele lui Dumnezeu, nu la resursele tale ! Petru nu avea decât păreri şi vorbe greşite, de aceea şi spune peste ani : „Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu.” (I Petru 4 : 11). Ar fi fost scutit de multe, dacă nu ar fi vorbit în locul lui Isus ! „ … să învăţaţi să nu treceţi peste „ce este scris …” (I Corinteni 4 : 6).

Învăţăm uneori, mai ales din greşeli ! În Lege nu era scris ce este de făcut, când cineva este întrebat de ceea ce are de făcut învăţătorul … Când vorbim ce nu trebuie vom ajunge să şi facem ce este nevoie pentru a rezolva situaţia, iar aceasta o vom face în tăcere, fără comentarii de genul :

  • Atât de mult să merg ?

  • De unde să iau o undiţă ?

  • Eu sunt învăţat să pescuiesc cu plasa, mult … nu la bucată ! Nu-mi pierd timpul doar pentru un peşte … care este de tipul Western Union, adică doar să-mi aducă banul ! Eu vreau şi peştele”, etc.

Din această lecţie, Petru a învăţat şi faptul că : Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer. (Ioan 3 : 27). Cât este datul fiecăruia ? Dumnezeu decide ! Peştele … măcar doi bani dacă ar fi avut în gură, sau măcar unul cu o valoare mai mare ! Aşa poate am fi gândit noi ! Dar lecţia a fost (şi este) clară : Dumnezeu decide ce şi cât să ne dea la un moment dat !

Petru a plătit pentru Domnul Isus, sau Domnul a plătit pentru el ? Întrebarea vicleană era : „Învăţătorul … plăteşte … ?” Implicit însemna ceva, ce Petru probabil că nu s-a gândit : Ucenicul este ca învăţătorul lui ! Şi ucenicul va trebui să plătească !

Bine că au fost numai ei doi acolo, altfel trebuiau să plătească mai mulţi bani ! Promiţând în locul lui Isus, automat a promis şi pentru el … pentru că Petru avea să plătească taxa iar acolo nu putea să dea cincizeci la sută din ea, ci sută la sută.

Va continua.