Cârtitorii şi mulţumirea, Iuda 16, Luca 3:14, Efeseni 5:20, 1 Tesaloniceni 5:18, Evrei 13:5

CârtitoriiEi sunt nişte cârtitori [gr. mempsimoiroi, reclamanţi. Conform Dex reclamantul este o :

Persoană care face o reclamaţie”, iar reclamaţia este definită ca fiind o „plângere, jalbă / sesizare prin care se cere ceva sau se aduc anumite învinuiri cuiva” Dex.], nemulţumiţi [gr. gongystai, persoane veşnic nemulţumite] cu soarta [trad. Gala Galaction : starea] lor; trăiesc după poftele lor

[G.G. Umblând cum îi poartă poftele]; gura le este plină de vorbe trufaşe şi slăvesc pe oameni pentru câştig.”


A cârti înseamnă : A-şi exprima (mereu) nemulţumirea prin murmure sau critici (făcute de obicei în absența celui în cauză); a se plânge, a protesta (mereu) (Dex).

Cel mai cunoscut sinonim, (care are însă are şi un înţeles pozitiv, spre deosebire de cârtire care este doar negativă, fiind distructivă ) este a critica :

A dezvălui lipsurile, greşelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri (arătând cauzele şi indicând mijloacele de îndreptare). ♦ A arăta cu răutate (sau cu exagerare) părţile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane ; a comenta în chip răutăcios, născocind lipsuri şi greşeli ; a bârfi (Dex) .

Iuda explică faptul că în aceeaşi Adunare pot exista şi creştini şi credincioşi falşi. Iuda decrie : învăţăturile lor, (v. 4), modul lor de viaţă, (v. 8 – 16), efectele comportamentului lor, (v. 18).

Ce trebuie să fac ? Să lupt cu mine însumi, (v. 3) şi să-mi amintesc faptul că va exista o judecată aici şi una dincolo, (v. 5 – 7). Trebuie pus accent pe Cuvântul Noului Testament, (v. 17), pe rugăciunea prin Duhul Sfânt, (v. 20) şi pe trăirea în dragoste, acceptare, (v. 20 – 21).


Din ce cauză cârtesc oamenii ? (Aparent din cauze exterioare, dar problemele sunt interioare). Motive pot fi :

1. Lipsurile materiale :

  • Apa nu este potabilă : „Au ajuns la Mara ; dar n-au putut să bea apă din Mara, pentru că era amară … Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând : „Ce avem să bem ?” (Exodul 15 : 23 – 24).
  • Nu avem de mâncare ce vrem şi cât vrem : „Şi toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit în pustiul acela împotriva lui Moise şi Aaron. Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de n-am murit loviţi de mâna Domnului în ţara Egiptului, când şedeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine de ne săturam ? Căci ne-aţi adus în pustiul acesta ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta.” Domnul a zis lui Moise : „Iată că voi face să vă plouă pâine din ceruri.”. (Exodul 16 : 2 – 4).
  • Nu avem … ce poftim : „Poporul a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit Domnul, S-a mâniat, s-a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei … Adunăturii de oameni, care se aflau în mijlocul lui Israel, i-a venit poftă, ba chiar şi copiii lui Israel au început să plângă şi să zică : „Cine ne va da carne să mâncăm ?”. (Numeri 11 : 1, 4).

2. Lipsuri spirituale. Ţinta cârtirilor pot fi conducătorii :

  • Pe nedrept : „Toţi copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise şi Aaron, şi toată adunarea le-a zis …” : (Numeri 14 : 2).
  • Numeri 16 : 41 „A doua zi, toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron, zicând : „Voi aţi omorât pe poporul Domnului !
  • Uneori este adevărat, conducătorii sunt vinovaţi : „Dar nu i-au bătut, pentru că fruntaşii adunării le juraseră pe Domnul Dumnezeul lui Israel că-i vor lăsa cu viaţă. Şi toată adunarea a cârtit împotriva căpeteniilor” (Iosua 9 : 18).

3. Dumnezeu !

  • În Deuteronom 1 : 27 scrie : „Aţi cârtit în corturile voastre şi aţi zis: „Pentru că ne urăşte, de aceea ne-a scos Domnul din ţara Egiptului, ca să ne dea în mâinile amoriţilor şi să ne nimicească”.
  • „ … ci au cârtit în corturile lor şi n-au ascultat de glasul Lui” (Psalmul 106 : 25).

La supărare, omul poate spune ce nu trebuie … Dumnezeu însă poate face exact ce cere omul ! Evreii au comentat : „De ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustiul acesta ?” (Numeri 14 : 2). Decizia Divină a fost în Numeri 14 : 29 – 30 :

Trupurile voastre moarte vor cădea în pustiul acesta. Voi toţi, a căror numărătoare s-a făcut, numărându-vă de la vârsta de douăzeci de ani în sus, şi care aţi cârtit împotriva Mea, nu veţi intra în ţara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiţi, afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun”.
Concluzie : „Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciţi de nimicitorul” (I Corinteni 10 : 10).
Opusul cârtirii este mulţumirea.


Mulţumirea

A mulţumi înseamnă : „A exprima (cuiva) recunoştinţa sau satisfacţia pentru o manifestare de politeţe, un dar, un bine etc. care i s-a făcut. 2. A răsplăti, a recompensa pe cineva. 3. A satisface pe cineva, a face pe placul cuiva ; a bucura. 4. A fi, a se socoti satisfăcut; a nu pretinde mai mult” (Dex).

  • Pe Ioan Botezătorul : „Nişte ostaşi îl întrebau şi ei şi ziceau : „Dar noi ce trebuie să facem ?” El le-a răspuns : „Să nu stoarceţi nimic de la nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţumiţi cu lefurile voastre.” (Evanghelia după Luca 3 : 14)
  • Apostolul Pavel scria : „Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos” (Efeseni 5 : 20).
  • Coloseni 3 : 17 „Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl”.
  • 1 Tesaloniceni 5 : 18 „Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile ; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi”.
  • Evrei 13 : 5 „Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis : „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.”

Concluzie : „ … cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat” (Proverbe 15 : 15).