„Băutorul de vin”

A venit FIUL OMULUI mâncând şi bând, şi ei zic : „Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor ! ”Totuşi ÎNŢELEPCIUNEA a fost îndreptăţită din lucrările ei”. Matei 11 : 19

Băutor de vin”, aceasta a fost o remarcă prin care ÎL etichetau pe DOMNUL ISUS ! Şi aşa este şi azi. Dacă vrei să-i câştigi pe cei pierduţi, va trebui sa mergi în mediul lor, şi vei ajunge să primeşti etichete de acest gen, din partea unor doctori de suflete, care nu primesc în spitalele lor decât oameni sănătoşi! Bolnavii nu sunt internaţi, din motive ce ţin de securitatea personalului medical, de care trebuie să avem grijă, ca nu cumva să se îmbolnăvească, fiindcă, în această situaţie, ei nu ar mai putea avea grijă de cei bolnavi ! Este ilogic de logic … şi totuşi real ! Chiar prea real.

Este dezamăgitor pentru un om al lui DUMNEZEU, ca întreaga lui activitate să fie redusă la atât: mănâncă şi bea… Nimic despre învăţătura LUI, despre vindecări, despre învieri din morţi, şi atâtea altele, despre care Ioan spunea că :

Mai sunt multe alte lucruri, pe care le-a facut ISUS, care, daca ar fi fost scrise cu deamanuntul, cred ca nici chiar in lumea aceasta n-ar fi putut incapea cartile care s-ar fi scris”(Ioan 21 : 25). Dar, daca suntem realişti, ne vedem vina !

Denigratorii exista si isi fac „datoria morala”, de-a improsca cu noroi in tot ceea ce îi depăşeşte. Dar unde sunt cei care să scrie despre ceeace a facut ISUS in viata lor azi, in aceste zile ? Internetul ar putea suporta si marturii personale, nu numai gunoaie spirituale.

Şi prin aceste marturii ale puterii LUI, DOMNUL ar putea schimba vieti ! Poate cei din vremea LUI, n-au avut conditiile sa scrie acele cărţi, despre care spunea Ioan, şi cât s-a pierdut din cauza aceasta ?! Dar pe noi, cine şi ce ne împiedică să scriem spre lauda LUI? De ce urmaşii să spună cu regret : „Dacă ar fi scris !”, în loc de: „Slavă DOMNULUI că a scris ! …”

În Matei 11 : 19, DOMNUL spune ca era denumit şi : „băutor de vin”, dar în capitolul 26 : 29, sunt redate cuvintele, prin care, DOMNUL le spune ucenicilor, un secret din viaţa viitoare: „… de acum incolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când il voi bea cu voi nou in Imparatia TATALUI MEU”. De aici se pot învăţa câteva lucruri!
„… de acum încolo…, până în ziua…”.

Până la momentul acela, DOMNUL ÎŞI avertizase ucenicii, de cel putin trei ori despre ce-L aşteapta, şi este interesantă reacţia omului, când îi repeţi un lucru de câteva ori:
-1) Matei 16 : 21: „… EL trebuie să pătimească mult … că are să fie omorât, şi a treia zi are sa învieze.” Prima reacţie este a lui Petru … care ÎL mustră !
-2) Matei 17 : 23: „Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia”. Ucenicii s-au întristat foarte mult”.
-3) Matei 20 : 18 : „… FIUL OMULUI va fi dat în mâinile preoţilor… Ei ÎL vor osândi la moarte, şi-L vor da în mâinile Neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească; dar a treia zi va învia.” Atunci mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de ISUS împreună cu fiii ei, şi I s-a închinat, vrând să-I facă o cerere…”.

Îşi dorea mult cele mai bune locuri din cer pentru copiii ei! Şi I-a cerut DOMNULUI, să poruncească acest lucru ! Reacţia ucenicilor ? (v. 24). ”Cei zece, cand au auzit, s-au maniat pe cei doi frati”. Dar, datorită egoismului, toate părţile implicate, au avut de pierdut !

Aşa s-a făcut că, peste cuvintele LUI s-a trecut, fără ca să mai fie luate în seamă! Suferinţa LUI nu mai conta … era foarte important nu să-L asculte, ci ei sa fie ascultati, (iar cererile egoiste, ca si cea de mai sus, produc manie între fraţi) …

EL cunostea viitorul, şi faptul că, dincolo de ceeace ÎL aştepta peste puţin timp, exista o IMPARATIE unde stai la o masa, te destinzi …

„… nu voi mai bea …”. O hotărâre, despre care EL ştia că trebuie să o ţină mii de ani ! Două mii de ani au trecut deja, de atunci si EL S-a abţinut de la vin; (ca să folosim o expresie Biblică şi omenească). De aici putem învăţa ceva: EL ne dă voinţa, de a lua o hotărâre pentru un termen lung, şi tot EL dă şi înfăptuirea, realizarea acelei dorinţe.

Trăind prin noi, EL ne poate transforma total şi în acele puncte în care suntem slabi. Şi „Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi”… Punctul slab al unei cetăţi este la porţi. Dar tocmai acolo este dispusă şi cea mai tare apărare. Contează mult să ne cunoaştem părţile tari şi pe cele slabe, tocmai pentru a veghea.

În cer, se bea vin nou, adică must ! Cum se explică, având în vedere corpurile cereşti ? Sunt lucruri pe care, deşi le putem explica oarecum, nu le putem însă înţelege acum ! Dar, le vom pricepe atunci. EL ne învaţă, ca să avem anumite graniţe puse, (de fapt impuse), în privinta cunoaşterii spirituale, (1 Corinteni 13 : 9 – 12).

Şi este bine să ştim, că suntem limitaţi de El, în domeniul cunoaşterii. În 1 Corinteni 14 : 20 scrie: „… nu fiţi copii la minte ; ci la răutate, fiţi prunci; iar la minte, fiţi oameni mari”. Nu poţi spune unor bebelusi :

„Fiţi oameni mari !” Nu-i poţi cere să fie altceva decât este ! Dar, unui adult îi poţi cere să-şi revadă comportamentul şi izvorul lui, adică mintea. Aici există o bebeluşie intelectuală în ceeace priveşte partea spirituală. O „vesnică inocenţă distructivă” o neştiinţă întreţinută. O dependenţă autoimpusă faţă de-un tată spiritual, un „lider”, care poate fi ascultat cu o aparenţă de spiritualitate.

Trebuie să ne folosim de mintea noastră, nu de mintea altuia. Folosirea tehnicii, obişnuieşte omul cu folosirea unei gândiri străine, fiind favorizată lenevia minţii. În Matei 22 : 37, scrie: „Sa iubesti pe DOMNUL… cu toata inima ta, cu tot sufletul tau şi cu toată gîndirea ta. Aceasta este cea mai mare şi cea dintai porunca.” (Din traducerea The Gideons International).

Iar in a doua traducere facuta de Cornilescu, in loc de „să iubeşti … cu tot cugetul tău”, scrie : „cu toata mintea ta”. Este o porunca valabilă şi azi. Să folosim toată mintea este o porunca. Dar âţti oare isi folosesc toata mintea, in iubirea fata de EL?

DOMNUL nu a fost aşa. A cunoscut, din punct de vedere intelectual ce va fi, şi a trăit conform voii TATALUI. Necunoscându-i voia, nu I-o putem nici îndeplini. Faptul ca EL ne-a spus aceste lucruri, arată ca TATAL ÎI vorbea.

A avut o călăuzire clara. Nu a facut ceva de la SINE, doar ca sa faca ceva. A trait conform voii LUI si aceasta a implicat, si implica multa renuntare. Pentru lipsa de vitamine de atunci, de dupa crucificare, fizic ar fi fost nevoie de must.

Dar ŞI-a impus să nu bea, şi aşa a şi făcut. Trăind ce spunem, zidim credinţa adevarată, în oameni. Nu doar predicând despre EL, ci, traind cu EL.