Cum să reacţionez la batjocură ? [Luca 23.35-43]

Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii îşi băteau joc de Isus şi ziceau : „Pe alţii i-a mântuit ; să Se mântuiască pe Sine însuşi, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.”

Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El ; se apropiau, Îi dădeau oţet şi-I ziceau : „Dacă eşti Tu Împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine însuţi !”

Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreieşti : „Acesta este Împăratul iudeilor.”

Unul din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea : „Nu eşti Tu Hristosul ? Mântuieşte-Te pe Tine însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi !” Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis :

„Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă ? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre ; dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.”

Şi a zis lui Isus : „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta !” Isus a răspuns : „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai”. (Luca 23 : 35 – 43)


Adevărul central : Pentru că vreau să am o viaţă binecuvântată, decid să nu-mi bat joc de nimeni, oricât de neînsemnat mi s-ar părea mie că este acel om !


Proverbe 17 : 5

Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut ; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămâne nepedepsit”.

Dar şi opusul acestei afirmaţii este impresionant : ce mare valoare pot avea câteva cuvinte bune, spuse la momentul potrivit ! Pot salva o viaţă de om … pentru veşnicie !


Introducere :

Cum să reacţionez la batjocură ? Când să vorbesc şi când să tac ? Ce să fac / spun ?

„ … tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei …”. (Eclesiastul 3 : 7)


Definiţia cuvântului batjocură :

Luare în râs, bătaie de joc ; vorbă, faptă, lucru de râs, de ocară, de insultă”. (Dex) Luarea în derâdere este sinonimul expresiei bătaie de joc.

În Proverbe 21 : 24 scrie :

Cel mândru şi trufaş se cheamă batjocoritor : el lucrează cu aprinderea îngâmfării”.

Batjocura este tot o formă de jignire, la care trebuie să ne amintim că :

Înţelepciunea face pe om răbdător şi este o cinste pentru el să uite greşelile”. (Proverbe 19 : 11)

În Psalmul 22 : 7 – 8 era proorocit că :

Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic : „S-a încrezut în Domnul ! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte !”. Exact aşa a fost !


Cum să reacţionez la batjocură ? Când să vorbesc şi când să tac ?

În Evanghelia după Matei 11 : 29, Domnul Isus a spus :

Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima ; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre”.


Trei situaţii din viaţa Domnului Isus în care El fiind batjocorit, a reacţionat în moduri diferite, prin :

I. Fapte sau Intervenţia fără vorbe. Învierea fiicei lui Iair. Intervenţiile supranaturale … neaşteptate !

Pe când vorbea El încă, iată că vin nişte oameni de la fruntaşul sinagogii care-i spun : „Fiica ta a murit ; pentru ce mai superi pe Învăţătorul ?” Dar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntaşului sinagogii :

„Nu te teme, crede numai !” Şi n-a îngăduit nimănui să-L însoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov. Au ajuns la casa fruntaşului sinagogii. Acolo Isus a văzut o zarvă, şi pe unii care plângeau şi se tânguiau mult. A intrat înăuntru şi le-a zis :

„Pentru ce faceţi atâta zarvă şi pentru ce plângeţi ? Copila n-a murit, ci doarme.” Ei îşi băteau joc [gr. κατεγέλων, râdeau, zeflemiseau] de El.

Atunci, după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce-L însoţiseră şi a intrat acolo unde zăcea copila.

A apucat-o de mână şi i-a zis : „Talita, cumi”, care tălmăcit înseamnă : „Fetiţo, scoală-te îţi zic !” Îndată fetiţa s-a sculat şi a început să umble ; căci era de doisprezece ani.

Ei au rămas încremeniţi. Isus le-a poruncit cu tărie să nu ştie nimeni lucrul acesta ; şi a zis să dea de mâncare fetiţei”. (Evanghelia după Marcu 5 : 35 – 43)

A zeflemisi (Dex) :

A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva) ; a lua peste picior (pe cineva); a batjocori”.

Acelaşi cuvânt este folosit şi în Evanghelia după Luca 6 : 21 şi 25 :

Ferice de voi care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde ! … Vai de voi care râdeţi acum, pentru că voi veţi plânge şi vă veţi tângui !


II. Cuvinte sau Răspunsul verbal. Contextul Pildei bogatului şi a lui Lazăr

Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea şi îşi băteau joc [gr. exemyktērizon, a batjocori, a ridiculiza, a zeflemisi. Litt. „Îi râdeau în nas”. Mykter înseamnă chiar „nară”.] de El.

Isus le-a zis : „Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile ; pentru că ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.

Legea şi prorocii au ţinut până la Ioan ; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte ; şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală”. (Evanghelia după Luca 16 : 14 – 16)

Ce a făcut Domnul Isus după aceea ? Le-a spus Pilda bogatului nemilostiv

Ne învaţă atunci când trebuie să vorbim :

a) Duhul Sfânt :

Dar înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni : vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în temniţe, vă vor târî înaintea împăraţilor şi înaintea dregătorilor, din pricina Numelui Meu.

Aceste lucruri vi se vor întâmpla ca să fiţi mărturie.Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor şi înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi ; căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi”. (Evanghelia după Luca 12 : 11 – 12)

b) Domnul Isus :

Ţineţi bine minte să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde ; căci vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri”. (Evanghelia după Luca 21: 12 – 15)

Dumnezeu îi ajută pe cei sinceri …


III. Tăcere. În timpul suferinţelor, Domnului Isus a tăcut …

Prin Isaia (în capitolul 53 : 7 era proorocit :

Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund : n-a deschis gura”.

Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii îşi băteau joc de Isus şi ziceau : „Pe alţii i-a mântuit ; să Se mântuiască pe Sine însuşi, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.”

Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El ; se apropiau, Îi dădeau oţet şi-I ziceau : „Dacă eşti Tu Împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine însuţi !” Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreieşti : „Acesta este Împăratul iudeilor.”

Unul din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea : „Nu eşti Tu Hristosul ? Mântuieşte-Te pe Tine însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi !”

Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis : „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă ? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre ; dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.”

Şi a zis lui Isus : „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta !” Isus a răspuns : „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai”. (Evanghelia după Luca 23 : 35 – 43)

Domnul Isus i-a vorbit numai omului sincer !


În acest text este descrisă batjocura de care Domnul Isus a avut parte din cauza :

  • fruntaşilor iudeilor (v. 35),
  • soldaţilor romani (v. 36),
  • tâlharilor (v. 39).

Dar de Isus şi-au mai bătut joc şi :

  • soldaţii romani (înainte de răstignire) :
    • Ostaşii dregătorului au dus pe Isus în pretoriu şi au adunat în jurul Lui toată ceata ostaşilor. L-au dezbrăcat de hainele Lui şi L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, şi I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, îşi băteau joc de El şi ziceau : „Plecăciune, Împăratul iudeilor !” Şi scuipau asupra Lui şi luau trestia şi-L băteau în cap. După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească”. (Evanghelia după Matei 27 : 27 – 31)
    • trecătorii :
      • Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap şi ziceau : „Tu, care strici Templul şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine însuţi ! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!” (Evanghelia după Matei 27 : 39 – 40)
    • preoţii cei mai de seamă :
      • Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrânii, îşi băteau şi ei joc de El [“îşi băteau joc de El între ei”, Marcu 15 : 31] şi ziceau : „Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui ! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El ! S-a încrezut în Dumnezeu : să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis : „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu !”. (Evanghelia după Matei 27 : 41 – 42)

Ce fel de cuvinte folosesc eu ?

Cuvinte din iad (batjocura) sau cuvinte din Rai (rugăciunea). La ce sursă sunt conectat ? La sursa care mă îndepărtează de Dumnezeu, sau la cea care mă apropie de El ?

În ce-a constat batjocura, (în cazul Domnului Isus) ?

Mântuieşte-te, rezolvă-ţi singur problema … pe care nu poţi să o rezolvi pentru că eşti prea slab !

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.