Autoevaluarea relaţiei mele cu Dumnezeu (III) [Psalmul 139.24, Isaia 44.19, 1 Corinteni 11.31-32, Matei 26.69-75]

II. Constatarea realistă a stării interioare (a faptului că realitatea din minte poate fi total diferită de realitatea din viaţă).

Privirea deformată

În viaţă pot să gândesc greşit şi să cred exact opusul situaţiei în care mă găsesc, să consider că sunt bun sau că am făcut ceva bun … chiar şi atunci când am făcut (de fapt) un lucru rău.


Câteva exemple de interpretare / înţelegere greşită a realităţii (îmbătarea cu apă rece) :

1. Poporul evreu (care nu L-a ascultat pe Dumnezeu cu o zi înainte), prin faptul că a doua zi şi-au propus să facă ceea ce nu voia Dumnezeu, persista în neascultare … şi totuşi, lor li se părea că totul revine la normal, aşa că :

S-au sculat dis-de-dimineaţă a doua zi şi s-au suit pe vârful muntelui zicând : „Iată-ne ! Suntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit.” Moise a zis :

„Pentru ce călcaţi porunca Domnului ? Nu veţi izbuti ! Nu vă suiţi, căci Domnul nu este în mijlocul vostru ! Nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri !

Căci amaleciţii şi canaaniţii sunt înaintea voastră şi veţi cădea ucişi de sabie ; odată ce v-aţi abătut de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi.”

Ei s-au îndărătnicit şi s-au suit pe vârful muntelui ; dar chivotul legământului şi Moise n-au ieşit din mijlocul taberei.

Atunci s-au coborât amaleciţii şi canaaniţii, care locuiau pe muntele acela, i-au bătut şi i-au tăiat în bucăţi până la Horma”. (Numeri 14 : 40 – 45)


2. Filistenii (credeau că acum Samson este o pradă sigură), dar de fapt au suferit o înfrângere usturătoare :

Atunci filistenii au pornit, au tăbărât în Iuda şi s-au întins până la Lehi. Bărbaţii din Iuda au zis : „Pentru ce v-aţi suit împotriva noastră ?” Ei au răspuns : „Ne-am suit să legăm pe Samson, ca să-i facem aşa cum ne-a făcut el nouă.”

Atunci trei mii de bărbaţi din Iuda s-au coborât la crăpătura stâncii Etam şi au zis lui Samson : „Nu ştii că filistenii stăpânesc peste noi ? Ce ne-ai făcut deci ?” El le-a răspuns :

„Le-am făcut aşa cum mi-au făcut şi ei mie.” Ei i-au zis : „Noi ne-am coborât să te legăm, ca să te dăm în mâinile filistenilor.” Samson le-a zis : „Juraţi-mi că nu mă veţi omorî.” Ei i-au răspuns :

„Nu ; vrem numai să te legăm şi să te dăm în mâinile lor, dar nu te vom omorî.” Şi l-au legat cu două funii noi şi l-au scos din stâncă.

Când a ajuns la Lehi, filistenii au început să strige de bucurie înaintea lui. Atunci Duhul Domnului a venit peste el. Funiile pe care le avea la braţe s-au făcut ca nişte fire de in ars în foc, şi legăturile i-au căzut de pe mâini.

El a găsit o falcă de măgar neuscată încă, a întins mâna şi a luat-o şi a ucis cu ea o mie de oameni”.Judecători 15 : 9 – 15


3. Samson (se credea stăpân pe situaţie), nu a realizat că a forţat mult prea mult răbdarea Lui Dumnezeu prin alegerea de-a persista în păcat :

Ea i-a zis : „Cum poţi spune : „Te iubesc !”, când inima ta nu este cu mine ? Iată că de trei ori ţi-ai bătut joc de mine şi nu mi-ai spus de unde-ţi vine puterea ta cea mare.”

Fiindcă ea îl necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s-a umplut de o nelinişte de moarte, şi-a deschis toată inima faţă de ea şi i-a zis :

„Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru că sunt închinat Domnului din pântecele maicii mele. Dacă aş fi ras, puterea m-ar părăsi, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om.”

Dalila, văzând că îşi deschisese toată inima faţă de ea, a trimis să cheme pe domnitorii filistenilor şi a pus să le spună : „Suiţi-vă de data aceasta, căci mi-a deschis toată inima lui.”

Şi domnitorii filistenilor s-au suit la ea şi au adus argintul în mâini. Ea l-a adormit pe genunchii ei. Şi, chemând un om, a ras cele şapte şuviţe de pe capul lui Samson, şi a început astfel să-l slăbească.

El şi-a pierdut puterea. Atunci ea a zis : „Filistenii sunt asupra ta, Samson !” Şi el s-a trezit din somn şi a zis : „Voi face ca şi mai înainte şi mă voi scutura.”

Nu ştia că Domnul Se depărtase de el. Filistenii l-au apucat şi i-au scos ochii ; l-au coborât la Gaza şi l-au legat cu nişte lanţuri de aramă. El învârtea la râşniţă în temniţă”. Judecători 16 : 15 – 21


4. Iosafat (a ajutat un om să-şi rezolve o problemă), se părea că Dumnezeu este de partea lor, deoarece au obţinut victoria …

Iosafat, împăratul lui Iuda, s-a întors în pace acasă la Ierusalim. Iehu, fiul prorocului Hanani, i-a ieşit înainte şi a zis împăratului Iosafat :

Cum de ai ajutat tu pe cel rău şi ai iubit pe cei ce urăsc pe Domnul ? Din pricina aceasta este mâniat Domnul pe tine.

Dar tot se mai găseşte şi ceva bun în tine, căci ai înlăturat din ţară idolii şi ţi-ai pus inima să caute pe Dumnezeu”. (II Cronici 19 : 1 – 3)

Ce-a făcut Iosafat era ceva deja trecut, dar mânia Lui Dumnezeu contra lui era la timpul prezent … deşi Dumnezu l-a ajutat, aceasta nu însemna că a făcut ceva bun !


5. Poporul evreu şi tacticile omeneşti (de forţare a aducerii prezenţei / intervenţiei Lui Dumnezeu, în favoarea lor). Chiar şi duşmanii lor au crezut acest lucru, (de care probabil că evreii erau convinşi : „Dumnezeu nu se poate să nu fie acum cu noi”)!

Chemarea lui Samuel a ajuns la cunoştinţa întregului Israel. Israel a ieşit înaintea filistenilor ca să lupte împotriva lor. Au tăbărât lângă Eben-Ezer, şi filistenii tăbărâseră la Afec.

Filistenii s-au aşezat în linie de bătaie împotriva lui Israel, şi lupta a început. Israel a fost bătut de filisteni, care au omorât pe câmpul de bătaie aproape patru mii de oameni. Poporul s-a întors în tabără, şi bătrânii lui Israel au zis :

„Pentru ce ne-a lăsat Domnul să fim bătuţi astăzi de filisteni ? Haidem să luăm de la Silo chivotul legământului Domnului, ca să vină în mijlocul nostru şi să ne izbăvească din mâna vrăjmaşilor noştri.”

Poporul a trimis la Silo, de unde au adus chivotul legământului Domnului oştirilor, care şade între heruvimi. Cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, erau acolo, împreună cu chivotul legământului lui Dumnezeu.

Când a intrat chivotul legământului Domnului în tabără, tot Israelul a scos strigăte de bucurie, de s-a cutremurat pământul. Răsunetul acestor strigăte a fost auzit de filisteni, şi au zis :

„Ce înseamnă strigătele acestea care răsună în tabăra evreilor ?” Şi au auzit că sosise chivotul Domnului în tabără. Filistenii s-au temut, pentru că au crezut că Dumnezeu venise în tabără”. (I Samuel 4 : 1 – 7)


În Deuteronomul 19 : 15 scrie că :

Un singur martor nu va fi deajuns împotriva unui om, ca să adeverească vreo nelegiuire sau vreun păcat oarecare ; un fapt nu va putea fi întemeiat decât pe mărturia a doi sau trei martori”.

Faptul că oameni diferiţi, în momente diferite, spun despre mine acelaşi lucru, (de exemplu, îmi atrag atenţia asupra unui defect pe care ei spun că îl am, iar eu ştiu că persoanele în cauză nu se cunosc între ele), trebuie să mă conştientizeze de faptul că am o mare problemă …

Ce să fac ? Să-mi refac legătura cu Dumnezeu, să aduc iarăşi prezenţa Lui reală în viaţa mea !


STUDII ASEMĂNĂTOARE :

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.