„Aduceţi-mi o sabie !” Despre intermediere, (I Împăraţi 3.24).

Aduceţi-mi o sabie, 1Aduceţi-mi o sabie.” Au adus o sabie înaintea împăratului” (I Împăraţi 3 : 24). Dar sabia nu a fost folosită pentru a tăia ceva fizic. Ea a fost folositoare pentru a produce o despărţire în domeniul spiritual, nevăzut. A dat pe faţă sentimentele sufletului … aşa s-a putut afla ce era în inima femeilor care căutau judecata, una pe drept, alta pe nedrept. Una având dreptatea … cealaltă cerând-o !

Aşa este Cuvântul lui Dumnezeu : „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri : pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.” (Evrei 4 : 12 – 13).

În Daniel 12 : 4, (scrie despre cartea Daniel) că : „la vremea sfârşitului…. cunoştinţa va creşte.” Descoperirile din Cuvânt, ţin de voia lui Dumnezeu şi cu cât se apropie sfârşitul, revelaţiile Divine devin tot mai clare, în privinţa sfârşitului : „acestor lucruri ?” (Daniel 12 : 8), de care întreba şi Daniel … iar peste ani şi ucenicii aveau să-L întrebe pe Domnul :

Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri ? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia ?” (Matei 24 : 3).

Pentru a cunoaşte voia Lui, trebuie căutat Domnul … mai mult decât oamenii Lui ! Femeile care au venit la Solomon, îşi căutau dreptatea … poate nu atât voia Lui ! Dar Singurul care este drept este Domnul şi dacă relaţia unui om nu este chiar atît de bună cu Domnul, poate apela şi la oamenii Lui.

În Noul Testament, norma de viaţă creştină nu constă în învăţăturile oamenilor, ci în căutarea voiei Lui Dumnezeu. Această căutare este înscrisă în om şi are două aspecte. Căutarea :

  1. Cuvântului lui Dumnezeu : „Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi ! Niciuna din toate acestea nu va lipsi, nici una, nici alta nu vor da greş.” (Isaia 34 : 16).
  2. Lui Dumnezeu : „Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi ; chemaţi-L câtă vreme este aproape”. (Isaia 55 : 6).

Dar EL nu S-a lăsat găsit într-un mod aşa de personal în vechime, faţă de modul în care ÎL putem cunoaşte la ora actuală. Legea aducea din start nevoia intermediarului, iar oamenii l-au ales pe Moise ca mijlocitor, numai să nu le vorbească Domnul direct :

Ei au zis lui Moise : „Vorbeşte-ne tu însuţi şi te vom asculta : dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.” (Exodul 20: 19). De ce au ales această modalitate de comunicare ? A murit Moise după ce a vorbit cu Dumnezeu ? Nu ! De fapt, ei nu erau sinceri :

Atunci Dumnezeu S-a întors de la ei şi i-a dat să se închine oştirii cerului, după cum este scris în cartea Prorocilor : „Mi-aţi adus voi vite înjunghiate şi jertfe timp de patruzeci de ani în pustiu, casă a lui Israel ?… Aţi purtat cortul lui Moloh şi chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea pe care le-aţi făcut ca să vă închinaţi lor ! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon.” (Fapte 7 : 42 – 43).

Moise nu a avut nevoie de-un mijlocitor între el şi Dumnezeu, ci L-a căutat într-un mod personal. El a fost o excepţie, dar excepţia Vechiului Testament … a devenit regula Noului Testament. Trecerea s-a făcut prin intermediul Domnului Isus.

Pe vremea aceea, oamenii fiind educaţi să caute intermediarul, au mers la Omul Isus. Dar, cei mai mulţi, au făcut lucrul acesta, neştiind că El este Dumnezeu ! Aşa că au căutat omul, dar au ajuns direct la Dumnezeu ! „Isus i-a zis : „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14 : 6).

În general descoperirile spirituale, au fost rare … momentele de revelaţie pe care le avem notate în Vechiul Testament, (în special). Dar, în mod clar, în viaţa creştinilor, revelaţia este o normă : „Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.” (Romani 8 : 14). Dumnezeu vorbeşte, dar omul nu-L ascultă întotdeauna.

Metoda intermediarului – om este falimentară din cel puţin două motive :

  1. Mândria la care poate ajunge omul folosit de Dumnezeu, atunci când ajunge să se creadă cineva … iar Dumnezeu nu are nevoie de vedete, ci de slujitori, de robi !
  2. Incapacitatea tehnică de a sluji şapte miliarde de oameni ! Moise se istovea singur şi obosea şi poporul aşa că socrul lui a trebuit să îi spună : „Te istoveşti singur şi vei istovi şi poporul acesta, care este cu tine ; căci
    1. lucrul este mai presus de puterile tale şi
    2. nu-l vei putea face singur.” (Exodul 18 : 18).

Soluţia nu a fost să lucreze mai mult … ci să lucreze mai mulţi ! Dar, la împărţirea autorităţii, numai un om smerit se gândeşte …. la a-i face şi pe alţii cineva ! Şi orice Moise adevărat, (orice om scos din moarte şi adus la Viaţă), gândeşte la fel ! După ce Moise ascultă sfatul, lucrurile se transformă şi în inima lui şi în vieţile celorlalţi.

Când aude Cuvântul : „ … femeia al cărei copil era viu a simţit că i se rupe inima pentru copil şi a zis împăratului : „Ah ! domnul meu, dă-i mai bine ei copilul cel viu şi nu-l omorî ! ” (I Împăraţi 3 : 26). Preferă viaţa copilului, în locul dreptăţii ei. Şi îi cere din suflet împăratului, să îi dea celeilalte copilul ! Viaţa a biruit dreptatea. A lăsat de la ea pentru a avea viaţa.

Aşa este şi azi, cel ce dă … cel ce lasă de la el, pentru binele altuia, va primi. De ce ? Fiindcă Dumnezeu vede şi răsplăteşte !