Pilda robului nemilostiv (necesitatea iertării acordate necondiţionat, la fel cum o primim şi noi de la Domnul Isus) :
„Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis : „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea ? Până la şapte ori ?” Isus i-a zis : „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte. Continue reading „Pilda robului nemilostiv (I), Contabilul, (Matei 18.21-35)”
„Împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele care trebuiau omorâţi împreună cu Isus. Când au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele : unul la dreapta, şi altul la stânga.
Isus zicea : „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac !” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.
Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii îşi băteau joc de Isus şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit ; să Se mântuiască pe Sine însuşi, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.”
Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El ; se apropiau, Îi dădeau oţet şi-I ziceau : „Dacă eşti Tu Împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine însuţi !” Continue reading „Regretul (Luca 23.32-49)”
1. Puterea spirituală
Apostolul Pavel a spus :
„Pot totul în Hristos care mă întăreşte”. (Filipeni 4 : 13)
Într-un moment în care Dumnezeu îi vorbea într-un mod personal (direct), Iov a spus : Continue reading „Gânduri XXXVI (Putere, revelaţie, îndrăzneala credinţei) Filipeni 4.13, Ioan 1.31, Ps. 81.10”
A fost afişată Programarea slujbelor Bisericii Cezareea, pentru luna Decembrie 2017.
Este probabil să intervină mici modificări, faţă de invitaţiile iniţiale prevăzute de noi.
Ne dorim ca Dumnezeu să dea binecuvântarea Lui pentru noi toţi şi la acest sfârşit de an şi să fie un timp al apropierii de El, precum şi de luare a deciziilor personale de creştere în cunoaşterea Lui Dumnezeu şi a Cuvântului Lui !
Programarea poate fi vizualizată, (descărcată de pe site şi printată) accesând următorul link :
Ce va face Domnul (voi păzi …) pentru omul ce face ce poate (ai …)
„Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i : „Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide :
„Ştiu faptele tale : iată, ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide, căci Continue reading „Biserica din Filadelfia. I. Soluţii şi oportunităţi. Cheia, uşa şi stâlpul [Apocalipsa 3.7-13]”
II. Credinciosul real (adevărat)
Caracteristicile omului credincios. Un astfel de om :
1. Este stabil (statornic)
„Şi m-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se cobora din cer de la Dumnezeu …”. (Apocalipsa 21 : 10) Să ne amintim ce scrie despre credinciosul fals : „ … şade pe ape mari”. (Apocalipsa 17 : 1)
„ El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc : tot ce începe, duce la bun sfârşit”. (Psalmul 1 : 3)
Continue reading „Credinciosul adevărat, (II) Apocalipsa 17.1-7, Psalmul 1.1-6”
Pom sau pleavă ?
„Apoi, unul din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire a venit de a vorbit cu mine şi mi-a zis : „Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari. Cu ea au curvit împăraţii pământului ; şi locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei !”
Şi m-a dus, în Duhul, într-un pustiu. Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne.
Continue reading „Credinciosul prefăcut (fals), (I) Apocalipsa 17.1-7, Psalmul 1.1-6”
„Era un sfetnic al soborului, numit Iosif, om bun şi evlavios, care nu luase parte la sfatul şi hotărârea celorlalţi. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, şi aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu.
Omul acesta s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. L-a dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in şi L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni.
Era ziua Pregătirii şi începea ziua Sabatului. Continue reading „Iosif din Arimateea sau Când s-a ales praful de toate planurile mele [Luca 23.50-56]”
