Un împărat din vechime spre sfârșitul vieții porunci sfetnicilor săi ca să-i arate pe Dumnezeu, iar de nu, vor fi greu pedepsiți.
Ei aveau să răspundă în trei zile, dar timpul trecea și ei nu ştiau cum să arate împăratului pe Dumnezeu. Iată însă că un tânăr cioban se angajază el la sarcina de a-i-L arăta pe Dumnezeu.
– Bine, zise împăratul, dar bagă de seamă că te joci cu capul …
Ciobanul duse pe împărat într-o piață mare și-i arătă soarele. Împăratul privi foarte puțin la soare, căci razele lui îl făcură să-și închidă ochii. Și atunci ciobanul zise :
– Vezi ! Prea Înălțate Doamne, soarele e numai o rază neînsemnată a măririi lui Dumnezeu, un colțișor al Împărăției divine ! Cum crezi deci să vezi pe Dumnezeu cu ochii tăi neputincioși și plini de lacrimi ? Pe Dumnezeu trebuie să-l cauți cu ochii sufletului.
La o cerere asemănătoare, făcută de Moise : „Domnul a răspuns : „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea şi voi chema Numele Domnului înaintea ta ; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă !” Domnul a zis : „Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască !” (Exod 33 . 19 – 20)
(Tablou : Păstorul de Julien Dupre (1851-1910) Sursa foto : cyberhymnal.org)