1 Samuel 10:1-3 Ce să fac pentru fiul meu ?

samuel-si-saulSamuel a luat sticluţa cu untdelemn şi a turnat-o pe capul lui Saul. Apoi l-a sărutat şi a zis : „Nu te-a uns Domnul ca să fii căpetenia moştenirii Lui ?

Astăzi, după ce mă vei părăsi, vei găsi doi oameni la mormântul Rahelei, în hotarul lui Beniamin, la Ţelţah. Ei îţi vor zice :
„Măgăriţele pe care te-ai dus să le cauţi s-au găsit ; şi iată că tatăl tău nu se mai gândeşte la măgăriţe, ci este îngrijorat de voi şi zice : „Ce să fac pentru fiul meu ?”

De acolo vei merge mai departe şi vei ajunge la stejarul din Tabor, unde vei fi întâmpinat de trei oameni suindu-se la Dumnezeu, în Betel, şi ducând unul trei iezi, altul trei turte de pâine, iar altul un burduf cu vin. Ei te vor întreba de sănătate şi-ţi vor da două pâini, pe care le vei lua din mâna lor.

După aceea, vei ajunge la Ghibeea Elohim, unde se află garnizoana filistenilor. Când vei intra în cetate, vei întâlni o ceată de proroci coborându-se de pe înălţimea pentru jertfă, cu lăute, timpane, fluiere şi cobze înainte, şi prorocind.

Duhul Domnului va veni peste tine, vei proroci cu ei şi vei fi prefăcut într-alt om. Când ţi se vor împlini semnele acestea, fă ce vei găsi de făcut, căci Dumnezeu este cu tine.

Apoi să te cobori înaintea mea la Ghilgal ; şi eu mă voi coborî la tine, ca să aduc arderi de tot şi jertfe de mulţumire. Să mă aştepţi şapte zile acolo, până voi ajunge eu la tine şi-ţi voi spune ce ai să faci.”

De îndată ce Saul a întors spatele ca să se despartă de Samuel, Dumnezeu i-a dat o altă inimă, şi toate semnele acestea s-au împlinit în aceeaşi zi”. (I Samuel 10 : 1 – 9) Câteva gânduri din primele două versete.


Introducere

Un copil când vine în lume nu le ştie pe toate. Are un bagaj de cunoştinţe foarte mic. Contează foarte mult ce-i punem în bagajul cu care-l pregătim pentru viaţă ! Chis se întreba (şi mă pot întreba şi eu) :

Ce să fac pentru fiul meu / fiica mea ? Dar el a făcut ceva şi până atunci. Din relatarea Biblică înţelegem că au existat :


Trei factori care au contribuit (şi contribuie / ajută) la dezvoltarea unui caracter frumos :

I. Modestia / smerenia

În cartea I Samuel 9 : 1 scrie că : „Era un om din Beniamin, numit Chis, fiul lui Abiel, fiul lui Ţeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afiah, fiul unui beniamit, un om tare şi voinic. El avea un fiu cu numele Saul, tânăr şi frumos, mai frumos decât oricare din copiii lui Israel. Şi-i întrecea pe toţi în înălţime, de la umăr în sus”.

Saul era un necunoscut pentru cei mai mulţi deşi era cel mai frumos şi mai înalt din ţară. Tatăl lui (Chis) nu i-a zidit eul, ci l-a trimis după capre !

Cineva a spus : „Cea mai bună traducere a Bibliei pe care eu o cunosc, este viaţa mamei mele !” (Din Paşi spre lumină, de Petru Lascău, Editura Aripi Albe, Illinois, 1991, p. 145) Apostolul Pavel scria :

Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii”. (II Corinteni 3 : 2) Prin deciziile interioare luate pentru a avea grijă cum să ne comportăm, îi influenţăm în primul rând pe cei din familie.

Şi apostolul Petru scria ceva asemănător despre ce putere de transformare o are viaţa trăită cu Dumnezeu :

Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai : curat şi în temere”. (I Petru 3 : 1 – 2)

Viaţa trăită în ascultarea de Dumnezeu, duce la schimbarea celor din jurul omului Lui Dumnezeu. Lucrul acesta este scris în cartea Evrei 7 : 16 despre Domnul Isus care a trăit şi a lăsat în urmă : „ … puterea unei vieţi nepieritoare”.

Să ne amintim versetul din II Corinteni 4 : 16 „Ci, chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi”. Era cel mai înalt din ţară, dar se credea neînsemnat. Când prin Samuel, Dumnezeu îi descoperă voia Lui pentru el :

Saul a răspuns : „Oare nu sunt eu beniamit, din una din cele mai mici seminţii ale lui Israel ? Şi familia mea nu este cea mai mică dintre toate familiile din seminţia lui Beniamin ? Pentru ce, dar, îmi vorbeşti astfel ?” (I Samuel 9 : 21)

Ce trebuie să nu faci ? Să nu-i creşti eul copilului ! Înălţimea fizică şi frumuseţea trăsăturilor pot contribui la creşterea mândriei. Mândria datorată aspectului exterior. La început Saul s-a văzut mic şi Dumnezeu l-a ales să fie un om important, care a rămas în istoria poporului evreu.

În momentul în care a ajuns în zona cetăţii în care era Samuel, slujitorul l-a sfătuit pe Saul ce să facă, iar el l-a ascultat. La nu mult timp după aceea, ajungând să fie împărat, Saul se evaluează cu totul altfel, se vedea a fi cineva ! Dumnezeu îi vorbeşte prin prooroc, nu o singură dată … dar el nu-L mai ascultă pe deplin !

În I Samuel 15 : 17, sunt scrise că : „Samuel a zis: „Când erai mic în ochii tăi, n-ai ajuns tu căpetenia seminţiilor lui Israel şi nu te-a uns Domnul ca să fii împărat peste Israel ?


Şapte avantaje ale smereniei :

În Psalmul 138 : 6 scrie că : „Domnul este înălţat : totuşi

  1.  vede pe cei smeriţi şi cunoaşte de departe pe cei îngâmfaţi”. Un verset mai cunoscut este cel amintit de Iacov : „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar
  2. dă har celor smeriţi”. (Iacov 4 : 6) Apostolul Pavel scria că : „ … Dumnezeu, care
  3. mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit”. (II Corinteni 7 : 6) Maria spunea că : Dumnezeu : „A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi
  4. a înălţat pe cei smeriţi”. (Evanghelia după Luca 1 : 52) În Proverbe 11 : 2 Solomon scria : „Când vine mândria, vine şi ruşinea, dar
  5. înţelepciunea este cu cei smeriţi”. În Psalmul 25 : 9, David spunea despre Dumnezeu că : „El
  6. face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El
  7. învaţă pe cei smeriţi calea Sa”.

II. Mediul de viaţă sănătos : anturajul / tovărăşiile bune

Apostolul Pavel îi avertiza pe credincioşii care (probabil că îşi permiteau un anturaj nepotrivit) : „Nu vă înşelaţi : „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”. (I Corinteni 15 : 33)

Până şi obiceiurile se strică şi implicit şi caracterul omului respectiv. Întrebarea este : În cât timp se poate forma sau strica un obicei ? Un răspuns îl găsim în cartea Deuteronom 9 : 9 – 12, unde avem notate cuvintele lui Moise :

Când m-am suit pe munte, ca să iau tablele de piatră, tablele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi, am rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănânc pâine şi fără să beau apă ; şi Domnul mi-a dat cele două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu şi cuprinzând toate cuvintele pe care vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua când tot poporul era adunat.

După acele patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, Domnul mi-a dat cele două table de piatră, tablele legământului. Domnul mi-a zis atunci : „Scoală-te şi coboară-te în grabă de aici ; căci poporul tău, pe care l-ai scos din Egipt, s-a stricat. S-au abătut curând de la calea pe care le-am arătat-o ; şi-au făcut un chip turnat”.

În general se consideră că un obicei se poate forma în treizeci de zile ! Este valabil însă şi reversul : Tovărăşiile bune strică obiceiurile rele. Saul a avut harul de-a avea alături un om credincios.


Slujitorul :

  • ştia că acolo în cetatea unde au ajuns era Samuel, omul lui Dumnezeu. Tot el
  • a renunţat la puţinul pe care-l avea. Iar faptul că avea bani la el arată că
  • era prevăzător … Saul nu avea, deşi a plecat şi el tot de acasă). Slujitorul i-a dat tot ce avea doar pentru ca Dumnezeu să-i vorbească. Aşa este dragostea care nu-şi caută folosul personal.

O altă întrebarea este : Dacă nu-i dădea ceva proorocului, Samuel nu i-ar fi vorbit ? Ba da ! Omul lui Dumnezeu nu face o anumită lucrare numai dacă este plătit. Este chiar din contră. Luca notează cum au decurs lucrurile în Samaria :

Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani şi a zis : „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt.” Dar Petru i-a zis :

„Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani ! Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu”. (Faptele Apostolilor 8 : 18 – 21)

Probabil că Simon nu ştia nimic de Anania şi Safira !


Adevărul este de fapt exact invers. Apostolul Pavel a spus : „Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc ; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia !” (I Corinteni 9 : 16)

Ce îi spunea Elisei, robului său : „Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, robi şi roabe ?” (II Împăraţi 5 : 26) Atunci nu era timp pentru aşa ceva ! Oare acuma este ?

Apostolul Pavel scria (în urmă cu aproximativ două mii de ani) : „ … ştiţi în ce împrejurări ne aflăm : este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn ; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut”. (Romani 13 : 11)


III. Munca.

„ … să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit”. (Efeseni 4 : 28)

Tatăl l-a pus la muncă, nu l-a făcut un expert dintr-un muzeu al starurilor. A fost învăţat să muncească, poate şi de aceea Saul a mai lucrat un timp şi după ce a fost numit ca împărat.

În cartea I Samuel 11 : 5 – 6 scrie că : „Saul tocmai se întorcea de la câmp, în urma boilor, şi a întrebat : „Ce are poporul de plânge?” I-au istorisit ce spuseseră cei din Iabes. Cum a auzit Saul aceste lucruri, Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, şi s-a mâniat foarte tare”. Avea deprinderea lucrului.


1. Responsabilizarea copilului

În I Samuel 9 : 20 scrie că Samuel i-a spus lui Saul : „Nu te nelinişti de măgăriţele pe care le-ai pierdut acum trei zile, căci s-au găsit”. Aparent altcineva le-a pierdut : „Măgăriţele lui Chis, tatăl lui Saul, s-au rătăcit ; şi Chis a zis fiului său Saul : „Ia cu tine o slugă, scoală-te şi du-te de caută măgăriţele”. (Versetul 3)

Cu alte cuvinte : „Le-ai pierdut ? Înseamnă că nu ai avut grijă ! Du-te şi repară ce-ai stricat !” Aceasta înseamnă responsabilizarea copilului.

Cumva la fel a procedat şi Domnul Isus, când Petru a promis că vor plăti o taxă, (deşi ar fi trebuit să se consulte cu Domnul Isus. A se vedea Evanghelia după Matei 17 : 24 – 27). Isus nu i-a reproşat lui Petru, modul în care a procedat, dar Petru a trebuit să meargă la mare şi să rezolve problema !


2. Lucrul făcut cu conştinciozitate

Un alt adevăr este că Saul şi slujitorul lui au lucrat cu conştiinţă. Termenul din Noul Testament este : ca pentru Domnul. În Coloseni 3 : 22 – 24, apostolul Pavel scria :

Robilor, ascultaţi în toate lucrurile pe stăpânii voştri pământeşti ; nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăţie de inimă, ca unii care vă temeţi de Domnul. 

Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos”.

Aşa au procedat şi Saul împreună cu slujitorul lui. Nu s-au oprit ca să se întoarcă acasă după prima zi de căutare ci au mers trei zile …


3. Satisfacţia ducerii la bun sfârşit a lucrului început

Nu ştim ce simţea Saul, de obicei, atunci când venea spre casă … mergând după capre. Era un om înalt care trebuia să facă o muncă de jos ! Nu era uşor pentru el să se ocupe de capre şi să ştie că îl văd cunoscuţii ce fel de ocupaţie are ! Dar a ajuns şi ziua în care a văzut ce înseamnă să pierzi ce ai avut !

Este foarte probabil că a avut satisfacţia de-a şti că a făcut tot ce-a ţinut de el ca să-şi ducă la bun sfârşit sarcina pe care tatăl i-a încredinţat-o ! Când s-au întâlnit, Samuel i-a spus : „Nu te nelinişti de măgăriţele pe care le-ai pierdut acum trei zile, căci s-au găsit”. (I Samuel 9 : 20)

Un om conştiincios nu poate sta nepăsător, când ştie că nu şi-a făcut datoria ! Aşa era atunci, dar în vremurile noastre, lucrurile încep să se schimbe.

James Dobson, spunea la un moment dat că : „Vina părinţilor este nu că nu le dau destul copiilor, ci constă în faptul că nu le cer destul !”

Solomon spunea : „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta ! Căci, în Locuinţa morţilor în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune !” (Eclesiastul 9 : 10)


Concluzii :

  • În educarea copiilor fac ce pot … dar trebuie să mă bazez pe Harul Lui Dumnezeu,
  • EL va face ce eu nu pot !
  • Important este să-i învăţăm pe copii să asculte şi să îndeplinească ceea ce li se cere să facă !

(Sursa foto : https://plus.google.com)